3,183 matches
-
și puțin! Câți din generațiile de după noi (sunt și eu bătrân) vor citi cu interes și vor gusta, așa cum se cuvine, emoționantele pagini izvorâte dintr-o minte și un suflet ca cele ale Domniei Voastre? în cele 178 pagini ați înghesuit text cât pentru 250 de pagini. Fiecare pagină citită, ca și fiecare capitol, trezește interesul și curiozitatea pentru următoarele. Așa am tot citit până la încheiere... Rândurile de față le consider ca o spovedanie, ca o mărturie a trecerii mele prin
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
fatală a atârnat un anunț mare, cu litere vizibile de la distanță: DE VÂNZARE! și un preț: „70.000 EURO”, cu un număr de telefon la care să fie contactat de eventualii cumpărători, care de ani de zile încă nu se înghesuie la cumpărat - locul de casă măcar. Am adus în discuție cazul relatat despre mama care ne spune răspicat tuturor: „L-am scos de la o casă de copii și în final... am ajuns eu însămi la o casă de (copii) bătrâni
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
au aflat prezenți într-o perfectă ordine și calm sufletesc, evidențiind o anume disciplină de un tip pe care noi nu-l avem. Afirm lucrul acesta când văd unele aspecte de pelerinaj similare din țara noastră, când cei prezenți se înghesuie, se bruschează, se calcă în picioare, de parcă s-ar afla cu ani în urmă, când stăteau la cozi interminabile. Hai să spunem că atunci era un fel de luptă pentru supraviețuire și se punea problema cu totul altfel, dar în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nici ei pe noi... Agentul se afla tot la trei rânduri de Guttman, care se îndrepta acum spre podium. Era chiar în spatele lui. Dacă s-ar fi întins puțin mai mult, l-ar fi putut înhăța. Dar oamenii erau mai înghesuiți în zona aceea și era mai greu să-ți faci loc. Agentul se ridică pe vârfuri și se aplecă, atingându-i ușor umărul. În momentul acela Guttman se afla la o distanță care i-ar fi permis să fie auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Turul cu ghid fu întrerupt o singură dată, când Uri porni radioul și dădu pe știri. Ultimele vești erau sumbre: Hezbollah a lansat un bombardament cu rachete din Liban, punând capăt lungii perioade de neagresiune. Civilii israelieni din nord se înghesuiau în adăposturi antibombardament, iar Yaakov Yariv era presat să riposteze de propriii lui susținători. Dacă era pe cale să facă pace, trebuia să demonstreze că nu e moale. Maggie discutase asta cu Davis, la telefon, în dimineața aceea: Hezbollah nu făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
costum se luptau să-i capteze atenția. A observat prima dată asta când a condus o sesiune secretă de discuții legate de războiul civil din Sri Lanka, într-o cabană de lemn din Suedia. La orele mesei, a remarcat, participanții se înghesuiau să stea lângă ea. Voiau ca ea să râdă la glumele lor, să dea din cap la observațiile lor. Nu se puteau abține: era natural pentru ei să se comporte așa în preajma unei femei atrăgătoare. Iar pentru ea era nespus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
deloc acolo ca să jelească. Venise să afle ce naiba se întâmpla. Casa era plină, după cum se aștepta. Era zgomotoasă, un murmur pătrunzător se înălța dinăuntru ca un val. Își dădu seama în curând care era sursa acestuia, un grup de femei înghesuite în jurul alteia mai bătrâne, înveșmântată într-un negru amorf, înzorzonat. Chipul ei părea umflat de lacrimi. Se formă un culoar pentru Maggie când aceasta se strădui să-și facă loc printre cei îndoliați. Unele femei își frecau neîncetat fețele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
discuțiilor de la sediul guvernului: chiar și simpla eventualitate a păcii a fost suficientă pentru a aduce vizitatorii înapoi, fie aceștia creștini nerăbdători să pășească pe Via Dolorosa, musulmani dornici să se roage la Domul de pe Stâncă sau evrei tânjind să înghesuie un bilețel adresat lui Dumnezeu între crăpăturile Zidului de Vest. O luară la stânga, intrând într-o măcelărie. Lui Maggie îi veni să verse când văzu raft după raft de carcase cu coastele expuse și carnea stacojie, însângerată. Zări un rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
că lecția vieții tatălui său a fost că evreii ar trebui să găsească un loc unde să nu trebuiască să primească permisiunea celorlalți pentru a supraviețui. Unde să lupte și să se apere dacă e nevoie. Să nu se mai înghesuie într-o cocină de porci. Germania nazistă... Lui Maggie îi veni în minte un gând neașteptat. Își aminti rândurile despre băncile elvețiene care și-au însușit conturile de mult inactive ale evreilor uciși de naziști. Exista o conexiune? —Uri. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
i se recunoască neisprăvitului ăstuia nici un merit. Să rămână deghizat până-mi aduce un individ suspect. Știi că am mai primit azi o plângere împotriva lui Mancuso. Mi-a spus o femeie că un tip scund, cu sombrero, s-a înghesuit în ea în autobuz, noaptea trecută, spuse detectivul. — Vorbești serios? zise sergentul gânditor. Ei bine, încă o asemenea plângere și o să-l arestăm pe Mancuso. * Domnul Gonzalez aprinse luminile din micul său birou și radiatorul cu gaz de lângă masa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la pământ. La aterizarea cowboy-ului, acul sări de pe disc și muzica se opri. În locul ei izbucni o serie de țipete și strigăte. — O, Dorian, dă-l afară, se ruga înspăimântat unul dintre oaspeți. Dinspre un grup de invitați care se înghesuiau într-un colț se auzi un zăngănit metalic de inele, brățări și butoni de manșetă. — Bună treabă, grasule! îl felicită Liz. — Lasă-l să mai aranjeze pe cineva, spuse Betty prietenelor ei. — Ce i-ai făcut, bestie nenorocită? strigă Dorian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de tine.“ „Am s-aranjez eu totul.“ Da, îl va aranja grozav! Vor da drumul unui furtun cu apă asupra lui. Vreun cretin de psihanalist va încerca să înțeleagă originalitatea concepției sale despre lume. Frustrat, psihanalistul va recomanda să fie înghesuit într-o celulă de un metru pătrat. Nu! Nu putea fi vorba de așa ceva. Închisoarea era de preferat. Acolo nu te limitează decât fizic. Într-o secție de boli psihice se bagă în sufletul tău, în concepția ta despre lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ferocitatea acestuia, îl șocaseră profund. Îi confirma bănuiala că lumea naturală o luase pe căi greșite. Tot ce făcea omenirea pe planetă deranja echilibrul delicat al naturii. Poluarea, industrializarea tot mai puternică, pierderea habitatului. Atunci când erau strânse în menghină și înghesuite într-un colț, animalele se comportau feroce, într-un efort disperat de a supraviețui. Aceasta era explicația atacului oribil la care fusese martor. Lumea naturală se prăbușea. Îi spusese asta chipeșului naturalist Ramon Valdez, care îl însoțea. Valdez clătinase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
-i nimic. Prea mult golf ieri, am tras de ceva. — Dar e bine să mai iei o pauză de la muncă. — Cât de adevărat, spuse Watson, cu zâmbetul lui faimos. Cât de adevărat. Capitolul 92 Brad Gordon urmă mulțimea care se înghesuia spre Mighty Kong, uriașul montagne rousse din Cedar Point, în Sandusky, Ohio. Vizita parcuri de distracții deja de câteva săptămâni. Acesta era cel mai mare și cel mai bun din America. Se simțea mai bine. Barba aproape că nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
armonie, licărind necontenit, de parcă i-ar trimite lui Dumnezeu un mesaj cifrat. În afara acestor licăriri răzlețe, În Istanbul e Încă Întuneric beznă. Pe străzile murdare și strâmte ce șerpuiesc prin vechile cartiere, În noile clădiri moderne cu apartamente ce se Înghesuie În cartierele construite recent sau În suburbiile luxoase, oamenii dorm duși. Mai puțin unii. Unii istanbuliți s-au trezit, ca de obicei, mai devreme decât ceilalți. Imamii din Întregul oraș, de plidă; cei tineri și cei bătrâni, cei cu glasuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
purta văl pe cap, iar celelalte trei surori ale ei nu, era pur și simplu peste puterea ei de Înțelegere. Chiar În spatele Toyotei venea mătușa Zeliha În mașina ei Alfa Romeo de un argintiu metalizat, Împreună cu surorile ei care se Înghesuiseră Înăuntru și Sultan al Cincilea Încovrigat Într-un coș pe care mătușa Cevriye Îl ținea pe genunchi, neobișnuit de liniștit astăzi, de parcă moartea oamenilor ar fi avut un efect calmant asupra ferocității sale de felină. Pe lângă Alfa Romeo zumzăia broscuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ajunsese Înaintea lor. Casa era plină de oaspeți care așteptau cu toții ca sicriul să fie dat jos din mașină. Întrând În casă, Asya și Armanoush s-au trezit Într-un spațiu exclusiv feminin, Înțesat până la refuz. Deși majoritatea oaspeților erau Înghesuiți În livingul de la parter, unii erau Împrăștiați În momentul ăla prin alte camere, fie ca să schimbe scutecele copiilor, fie să certe copiii mai mari, să bârfească puțin sau să se roage, acum că era timpul rugăciunii de după-amiază. Nemaiavând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pasăre care cobora pe pământ pentru a-și Înhăța prada. Mirosul de santal, extrem de acru și de pătrunzător, a devenit atât de puternic Încât toată lumea a Început să lăcrimeze. Pe cei mai mulți nu-i deranja; oricum plângeau. Într-un colț era Înghesuit un imam schilod. Total absorbit, Își legăna partea de sus a trupului pe când citea cu voce tare Coranul. Recitarea sa avea un ritm al ei, o măsură care urca, urca și apoi se oprea dintr-odată. Armanoush Încercă să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
atunci când izbucneau În lacrimi și suspine, femeile aveau Întotdeauna grijă să nu plângă atât de tare Încât să acopere vocea imam-ului. Nu plângeau nici prea Încet, neuitând câtuși de puțin, nici măcar o clipă, că locul acela, În care erau Înghesuite cu toatele, era un ölüevi. Lângă imam, În cel de-al doilea loc de cinste, stătea Petite-Ma, trupul ei mic arătând ca o prună uscată lăsată la soare, Împuținată și zbârcită. Fiecare nou-venit Îi săruta mâna și Își exprima condoleanțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
s-a convenit să fie numit un avans confortabil, adjectivul „confortabil“ fiind mai degrabă deplasat, fără a mai pune la socoteală că e un anglicism. Din pat, François ar fi putut Întinde mîna ca să apuce unul din ziarele care se Înghesuiau În stivă lîngă lampă de la plecarea lui Delphine. Continua să cumpere ziare În fiecare zi dar nu le citea. Le frunzărea iute, mulțumindu-se să recunoască În treacăt adjective și substantive, mereu aceleași, atentate, masacre, deșeuri radioactive, criză, corupție, foamete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fată, eram În chip insidios readus În sînul familiei. Un preot mă sfătuise să scriu poeme În loc să mă masturbez, dar nu era tot aia, ești de acord? Niște elanuri prea puternice pentru a fi sublimate, presupun... Într-o seară, eram Înghesuiți Într-o mașină, aveam paisprezece ani și eram așezat În față, Între tata și șofer, care șofer era tatăl unei fete de vîrsta mea așezată pe bancheta din spate, Între mama ei și mama mea. Mi-am lăsat În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
plini de tablouri cu curse de cai, contrastau ciudat cu așteptarea sa de a fi introdus într-un loc acoperit în pluș roșu aprins. Singurul lucru indecent era dat de îngustimea coridorului care îi făcea pe cei prezenți să se înghesuie unul în celălalt pentru a-l traversa. Fraulein Keller ținea mâinile întinse pentru a-i lua shuba, însă Porfiri fu șocat de acest gest. A-ți scoți haina într-un asemenea stabiliment nu era ceva nevinovat. Exprima o oarecare intenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
stupiditate atentă pe față, iar gura cu buze groase îi atârna deschisă, semn evident că nu voia să îi scape nimic. Încăperea, care cu greu putea fi numită cameră, era un spațiu ciudat rămas după construirea restului hotelului, o celulă înghesuită într-un cotlon sub scări. Ușa avea un colț tăiat pentru a se potrivi tavanului înclinat. Lumânarea lui Dmitri dezvălui murdăria de peste tot. Tapetul gălbui își datora culoare mai degrabă vechimii decât unui design inițial și părea că odată avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nuanțe de negru, gri și alb, și Înfățișau oameni goi, care munceau la câmp cu supunerea unor sclavi sau copii fericiți ce săreau Încoace și-ncolo, Într-o libertate absolută. Era deja târziu când ajunseră. Față de New York, unde artiștii stau Înghesuiți În apartamente minuscule, atelierul acela spațios era un adevărat șoc cultural. Pictorița se numea Huan Lee Pong, o chinezoaică În jur de șaizeci de ani, căsătorită cu un curator WASP1 grăsuț, cu părul cărunt. Păreau un cuplu birasial neconvențional, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Kitty uimită. Nu i se părea că merita extazul la care era martoră. — Nu! Mâncarea! Privește! Toate restaurantele mari din L.A. au un stand de prezentare! Și e gratis! Erau munți de mâncare delicioasă, Înconjurați de mirosuri ațâțătoare. Oamenii se Înghesuiau să apuce cele mai bune plăcinte cu crab din L.A., cele mai bune orice din L.A. — Kitty, sunt cu adevărat fericită! Ce mi-aș putea dori mai mult? Mă rog, poate un bărbat drăguț, Înalt, bine făcut, atletic, negru... n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]