2,464 matches
-
Eu aș propune să votăm pentru acordarea Medaliei, dar de la asta să i se dea numai ciocanul, și nu cel de aur, ci un baros de fontă, ca să aibă mereu în vedere felul în care au fost sacrificate atâtea animale. Îngrozit de cele auzite, tovarășul prim-secretar a conchis: Urgent stopăm tărășenia! Cu așa experiențe compromitem până și ideea de socialism. În loc să-l consolidăm, noi îl demolăm! Cât p-aci era să intrăm cu toții într-un găinaț cât el de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
că nu prea le aveți cu medicina! Ia poftește pacientul în cabinet! Între timp, doctorița și-a zis că îl va trata cu atenție și respect, așa cum se cuvine când ai în față un om aflat în mare suferință și îngrozit de spectrul morții. Dezbracă-l! i-a ordonat fiului, refuzând o comunicare directă cu bătrânul Geambașu, pe care-l vedea pentru a doua oară în viața ei. Îl găsea mult schimbat, slăbit și dărâmat fizic și psihic, ca un ins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să ne reîntoarcem la discuția noastră despre credința În Dumnezeu. Prin rugăciune, prin credința că există acel ceva sau cineva care ne ajută, nu cumva creierul nostru comandă organismului o stare de relaxare, o stare În care nu mai sîntem Îngroziți de ceea ce s-ar putea Întîmpla? Oare În această stare, nu uităm practic de problemele care ne frămîntă, deoarece sîntem convinși că problema se va rezolva, cu ajutorul pe care ne bazăm? Eliberîndu-ne de aceste frămîntări, acea energie care se irosea
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
cineva? E aproape poezie ce faci. Dar ține cont că eu efectiv asud lîngă realitatea morții și, crede-mă, un om în care moartea și viața se războiesc emană mirosul dezastrului.“ V. tînăr și-a considerat infirm prietenul reproșîndu-i că, îngrozit de propriul său vis, e prins pe vecie în realitatea feliei sale de pîine. Dar iată că din spațiul licăritor al vitraliului, ca dintr-o altă lume, observ că, atunci, în realitate, eram mai conștient decît în reverie. Plutirea mea
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Nu scapi nici în deșert, nici în adînc, la fundul mării. În jur, toată lumea fuge de moarte. Cînd boala începe să apară, o spaimă care se înfige în viscere îi doboară pe ceilalți. Spaima de ce vor face ei. Elena e îngrozită de nenorocirea iminentă, de cum va fi nevoită să procedeze. Prevede cu oroare ritul funebru, condoleantele, parastasul. Și-apoi o viață în care să suporte cu decență pierderea. Asta e problema, decența. Cînd am pierdut pe cineva drag, ceilalți se feresc
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și homo viator. Pelerinul prin existență în căutarea propriei datorii. Un Crusoe părăsit în mijlocul vieții și, pe care numai izolarea îl face s-o identifice și s-o iubească cu adevărat. V. din spital mă privesc în trecut. Îl privesc îngrozit pe V. tînăr. Îngrozit de ce-am putut să fiu. De ce poate să fie. Dementul ăsta își caută singurătatea căci gîndul lui duce, nu numai dincolo de mîntuire ci, dincolo chiar de Dumnezeu. Și nu-i rămîne decît să-și cizeleze
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
prin existență în căutarea propriei datorii. Un Crusoe părăsit în mijlocul vieții și, pe care numai izolarea îl face s-o identifice și s-o iubească cu adevărat. V. din spital mă privesc în trecut. Îl privesc îngrozit pe V. tînăr. Îngrozit de ce-am putut să fiu. De ce poate să fie. Dementul ăsta își caută singurătatea căci gîndul lui duce, nu numai dincolo de mîntuire ci, dincolo chiar de Dumnezeu. Și nu-i rămîne decît să-și cizeleze propria-i pieire ca să
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
are nevoie de soldați încolonați, să-i servească, să-i întrețină starea tonică de luptă. Pe tine te-a castrat. A avut grijă să-ți sterilizeze zbaterea căci revoltații au șansa resemnării dar nu se pot înmulți.” V. tînăr privește îngrozit în gol la vulturul pe care acum nu-l mai pot deosebi de propria mea pasăre violet. Pare că se apropie și nu zboară ci aproape înoată într-o plasmă mustind de săruri. “Și răzbunarea asta barbară te satisface?”-reia
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Apoi, decade. Pînă la urîțenia definitivă.” Nu poate scăpa de obsesia fericirii prietenul meu. Nu poate ajunge ca mine senin și crud sub soarele care usucă treptele încă umede ale Marii Piramide. Nu-l înfioară moartea vre-unui pacient cît îl îngrozește seninătatea morții colective. Mai mult sau mai puțin inutile. Aș fi curios dacă știe el vre-o doctrină a măntuirii care să nu implice sacrificiu. Și să nu-ți ceară să renunți la ceva. Știe c-ar fi aidoma pudicilor
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pehlivanul cu înfățișare de gâde, cu capul ras și trupul uns cu ulei de castane, îndoia drugi și rupea lanțuri de oțel, cu pieptul și brațele sale tatuate, în timp ce somptuos și solemn, un fachir cu turban și șalvari de mătase îngrozea gospodarii arătându-și palmele înroșite, cu câte un cuțit înfipt în ele. Cu gesturi iuți și abile, saltimbancii scoteau panglici multicolore pe nas și flăcări pe gură. Pitici cu zurgălăi la încheieturi și tichie conică pe cap suflau congestionați de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mai puțin. Iarmarocul era în flăcări. Parcă luase foc din toate părțile odată, căci corturile, maghernițele și toate dughenele trosneau învăluite de un fum gros și devorate de limbi vineții de flăcări care lingeau cerul. Vitele se zbăteau și mugeau îngrozite în obor, târgoveții viermuiau să-și scape marfa cumpărată sau rămasă nevândută, urlând între timp după soațe și copii. Cai înhămați alergau bezmetici cu chervane în flăcări, pârjolind holdele din jur. Urmau să crape într-un târziu, cu crupele arse
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de vii pe pântec cu un cui smuls din cercevea și îi aplica fierbinți pe rană, pentru a-și domoli durerile insuportabile. După șapte ani de trudă, la capătul puterilor, fără sânge în vine și fără lumină în ochi, îl îngrozi pe Patruțâțe dezvelind din niște zdrențe murdare un bulgăre de pilitură de aur năclăită în sânge închegat. Temnicerul își ținu promisiunea. Îl scoase pe Zlota din ocnă în butoiul în care se deșerta murdăria din hârdaiele din celule. Drumul pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
faci comunicatul! O presimțire sinistră străpunse inima Marianei. O presimțire care se și adeveri: - Eu sunt Nexus! Cumplitul nume îi muie puțin picioarele lui Mișu: totul e din vina lui, din vina minciunii și a lăcomiei lui. Cumplitul nume îi îngrozi pe amețiții agenți ai siguranței lui: totul și everything va fi din vina lor because of them din vina whisky-ului and a whisky-ului. Cumplitul nume îi arătă Marianei ce gust cumplit are trădarea: totul este și va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Acolo să pieri,/ Ca ziua de ieri,/ Ca roua de floare,/ Ca spuma de soare,/ Iar capul cel deocheat/ Să rămâie luminat și curat/ De boală scăpat. - Nu m-a deochiat nimeni! se revoltă Mariana, cu o față care o îngrozi pe doamna doctor. Să fie caz de posedare? Să cheme preotul? Văzuse și ea filme cu exorcism, dar nu-și amintea exact formulele și nu voia să riște. - Lasă, dragă, nu te agita. Hai, mai bine mănâncă puțin. Uite niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ca să mă încerci, nu-i așa? Maica zâmbi din nou. - Dar numai diavolul ispitește, așa e, Maică? Ea își mișcă aprobator capul aproape invizibil, din cauza acoperământului și a ochelarilor imenși. - Și asta înseamnă... asta înseamnă că tu ești diavolul? se îngrozi nea Ovidiu de rezultatul silogismului pe care îl făcuse. Zâmbind, Maica aprobă din nou, cu toată bunătatea gesturilor ei bătrâne. - Blasfemie! strigă Horațiu. E o blasfemie, nu-i așa? Așa era, aprobă capul strălucitor. - Ba nu e! A zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și rezervări, numai pentru a doua zi, ca să nu se blocheze vânzarea celorlalte bilete. În fiecare seară, Luis privea reclamele T.V. pentru a se convinge: camere spațioase, pline de confort, ca pentru o adevărată croazieră pe fosta Mediterană. Ce îl îngrozea însă pe Luis era costul unui asemenea bilet. Nimeni nu era dispus să împrumute bani, băncile dăduseră de mult faliment, asemenea tuturor firmelor, corporațiilor și companiilor. Întregul sistem economic dispăruse peste noapte; nu mai exista nici măcar noțiunea de economie, ci
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
știință la cale. Toate acestea sunt nemijlocit absurde. Ele pot arunca departe orice logică a bunei conviețuiri. Descoperă imediat latura tenebroasă a vieții, fiind terifiante în ordine cotidiană și socială. Le poți resimți în chip elementar astfel și te poți îngrozi de puterea lor. Avea dreptate Hegel, dacă privești viața omenească de aproape, cu tot ce se petrece de la o zi la alta, ea îți apare ca o dramă sumbră, animată de interese și pasiuni cel mai adesea obscure. Iar ceea ce
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
acesta se zbătea nu prea mult, iar după aia bătrânul Îl jupuia, Îi așeza tacticos, pielea, În paporniță, hoitul i-l arunca În valurile apei curgătoare de la picioarele lor și alt câine trecea la rând. Pe nepot, Îndeletnicirea l-a Îngrozit. A rămas halucinat. O milă și o crispare teribile l-au cuprins, l-au doborât, aproape, psihologic. Și, nemaiputând suporta crima, l-a Întrebat, pe bunic: de ce faci tu asta? Ca să pot trăi. Ca să pot trăi eu, ca să puteți trăi
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pe Cră-că-nel! Nu mai este nevoie, cred, să spun că era chiar Crăcănel, care venise tipa-tipa, neauzit de nimeni, și căruia, fără să vrea, îi ajunsese la urechi întrebarea drăgălașului său elev. Crăcănel n-a făcut scandal, cum se așteptau îngroziți toți băieții, dar, în schimb, le-a dat o frumusețe de subiect, în așa fel combinat, încît toată clasa a luat pe acel trimestru nota 3 la teza de la Botanică! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Aceste nevinovate întîmplări, însă, nu însemnează nimica pe lângă ceea ce am
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nimic despre subiectul dat, decât titlul. Iar pe teza mea erau scrise următoarele: Acesta a fost subiectul dat, sau "Acizii-alcooli"? Rău! Și toată teza era tăiată, cu creion albastru. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Că trebuia să rămân corijent era acum floare la ureche; mă îngrozea, însă, repetenția! Necazul meu era și mai mare că la toți profesorii aveam numai mediile "foarte bine" și "bine". Un singur "suficient" la Latină; și să rămân din pricina Chimiei?! Profesorul mă ocolea acum și nu mai voia să m-asculte
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de toate necazurile și să se simtă În largul ei. Oaspetele, În schimb, se manifesta destul de ponderat. Gusta giumbușlucurile Mașei, și nu prea. - Nu glumi cu asemenea lucruri, spuse Extraterestrul. De-ai ști ce se Întâmplă acolo sus, te-ai Îngrozi. Ai văzut tu, vreodată, Mașa, un tablou electronic de comandă la o mare uzină? - Am văzut la televizor... Numai ceasuri și butoane. „Bine că nu a dat cu ochii de el babulea, altfel cine știe În ce bucluc ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de alta câte doisprezece tovarăși ce așteptau acum să fie serviți din nou. Înainte de a aduce blidele cu mâncare, nevasta lui Ippolit veni cu ligheanul plin cu apă și, descălțându-i pe musafiri, Începu să le spele picioarele. Ippolit privea Îngrozit la această scenă, așteptând să fie luat la Întrebări. Când ajunse cu ligheanul la el, nevastă-sa sa Îl Întrebă: „Ce fel de săpun preferi?“. Iar Ippolit spuse, făcând pe măscăriciul: „Ce-ar fi ca În loc de săpun să folosești cenușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
trecut săptămâni, Natalia se ruga din ce în ce mai des și cu credință din ce în ce mai mare, nu numai dimineața și seara, ci de câte ori îi veneau în minte ca un laitmotiv cuvintele din vis. Se obișnuise cu aceste cuvinte și cu atmosfera din spital nemaifiind îngrozită ca la început și o anima speranța că va ieși pe picioarele ei. Doctorii o vedeau zilnic, dar nu constatau nicio schimbare în afară de buna dispoziție a fetei. Matei, când era puțin mai liber, trecea să stea de vorbă cu ea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mai liniștit? a mângâiat-o pe păr. —Iartă-mă c-am strigat la tine, dar nu mă mai pot controla. Te-nțeleg, a săltat-o pe genunchii lui. Nu este ușor să ai grijă de doi copii mici și mă-ngrozesc că nu mă vei mai iubi atât de mult ca până acum. —Vă iubesc la fel de mult pe toți trei. Dacă nu v-aș iubi nu mi-ar păsa că ei plâng, că pe tine te doare când îți vorbesc urât
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
reveni la viața normală, lui Noimann Îi trebuia un alt adeziv. Mult mai puternic. Altfel, nu-și Închipuia cum ar fi putut scăpa de coșmar. Acum, gândul că ar ieși din casă și ar da ochii cu un om Îl Îngrozea. „Crema adezivă extra-forte are efect puternic În mediul umed...” Coniacul Alexandrion așijderea. Dacă bei coniac, Începe să nu-ți pese de figurile ce-ți vor ieși În cale. Coniacul Alexandrion transformă totul În umezeală. E suficient să bei trei pahare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]