3,364 matches
-
femeilor din Istanbul, Întocmai ca maică-sa, Zeliha, pe care o striga de asemenea „mătușă“; avea degetele osoase, cu vinișoare subțiri ale mătușii Cevriye, bărbia supărător de ascuțită a mătușii Feride și urechile elefantine ale mătușii Banu. Avea cel mai Îngrozitor nas acvilin, nu existau decât două ca el În toată istoria lumii - cel al sultanului Mahomed Cuceritorul și cel al mătușii Zeliha. Sultanul Mahomed cucerise Constantinopolul - fie că-ți plăcea sau nu chestia asta, era un lucru destul de important ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
glas tare la conceptele de timp și moralitate, doar pentru a trece de la acestea la a se Întreba când aveau să moară și dacă exista Într-adevăr o viață de după moarte. „Există viață de după moarte și va fi și mai Îngrozitoare decât asta“, era părerea generală a grupului. „Așa că bucură-te de timpul care ți-a mai rămas“. Unii au rumegat-o Îndelung, alții s-au oprit la mijlocul frazei și s-au refugiat Într-una sau alta din fotografiile cu drumuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe care o purta pe cap; mătușa Cevriye a Încercat să-și amitească ce fel de animal era „coiotul“ Însă, cum cei douăzeci și patru de ani de când lucra În Învățământ o făcuseră să fie grozavă la a da răspunsuri și la fel de Îngrozitoare la pusul Întrebărilor, nu a Îndrăznit să pună nici una; Petite -Ma s-a oprit din ronțăitul feliei de sucuk din farfurie; mătușa Feride a Încercat să se gândească la alte accidente despre care citise, Însă, În locul altor vești macabre, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Înălțat o rugăciune, așa cum făcea Întotdeauna când vedea că trasul de capetele eșarfei nu ajuta la nimic. — Mătușa mea Întreabă cine a făcut asta? a spus Asya. — Turcii, a răspuns Armanoush fără să dea atenție implicațiilor. — Ce rușine, ce păcat Îngrozitor, ei nu sunt oameni? a izbucnit mătușa Feride. Sigur că nu, unii oameni sunt niște monștri! a decretat mătușa Cevriye, fără să Înțeleagă că repercusiunile puteau fi mult mai complexe decât voia să recunoscă. După douăzeci de ani de carieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ei Încețoșată a alunecat spre ecran unde Donald Trump al Turciei Îi perpelea acum pe trei dintre cei mai vinovați membri ai grupului care pierduse. Uniformele pe care le proiectaseră pentru echipa de fotbal se dovediseră a fi atât de Îngrozitoare, Încât până și cei mai binevoitori atleți refuzaseră să le poarte. Deci cineva trebuia concediat. Ca acționați de un buton, cei trei concurenți au Început să se insulte unii pe alții ca să evite să fie ei cei eliminați. Peste chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
serial Timur Inimă de Leu - turcul musculos, herculean trecând de la o aventură la alta Împotriva idiotului bizantin. Asta numesc eu isterie. Și odată ce o faci să devină un spectacol televizat și faci milioane de oameni să-și Însușească mesajul tău Îngrozitor, chestia asta se transformă În isterie colectivă. De data asta Gazetarul Homosexual Ascuns a fost cel care-a intervenit. — Da, toți eroii ăia turci vulgar de macho pe care i-ai creat ca să ridiculizezi efeminarea dușmanului sunt semne de autoritarism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să rămână sau să pleceă și doi bărbați cu părul lung și nebărbieriți de multă vreme care păreau desprinși din cu totul alt timp și spațiu, ca niște cântăreți drogați din anii ’70 care abia Își reveneau după o experiență Îngrozitoare. Unul din ei stătea Într-un scaun mare și confortabil și mesteca zgomotos niște gumă În timp ce pălăvrăgea cu prietenul lui și aștepta să i se tatueze pe gleznă un țânțar purpuriu. Omul cu acul s-a dovedit a fi asistentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de feluri de mâncare până la sfârșitul zilei, fără Îndoială piesa de rezistență a meniului bunicii Gülsüm avea să fie desertul: ashure. Toată copilăria și adolescența sa Mustafa Kazanci savurase ashure mai mult decât orice alte dulciuri, iar dacă produsele alea Îngrozitoare fast-food americănești nu-i stricaseră tabieturile culinare, spera bunica Gülsüm, avea să fie Încântat să descopere În frigider boluri Întregi din desertul lui favorit, așteptându-l de parcă viața ar fi fost aici aceeași și ar fi putut-o relua de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Johnny Cash. — Șase șase! Norocoaso! Însă Armanoush nu a manifestat nici un fel de plăcere la vederea zarului pe care Îl aruncase. În schimb, s-a strâmbat visătoare la piesele ei sperând parcă să le miște cu forța privirii. — Am sentimentul Îngrozitor că s-a Întâmplat ceva rău și că mama nu-mi spune. — Nu-ți face griji, a spus Asya mestecând capătul creionului, tânjind după nicotină. Ai vorbit cu mama ta și părea să fie bine. Datorită ție vor vizita acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mai rău decât o preluare a puterii de către armată? O preluare a puterii care trece neobservată! Chiar În clipa aia s-a auzit un ciocănit În ușă. — Vorbești singură, prostuțo? a Întrebat Mustafa băgând capul pe ușă. Dă muzica aia Îngrozitoare mai Încet! Cu ochii lui căprui sclipind de avântul tinereții, cu părul lui negru dat cu prea multă briantină și pieptănat peste cap, putea fi considerat frumos dacă n-ar fi fost ticul ăla pe care Îl căpătase Allah știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
era rezervată lucrurilor curate, curate și sfinte. Cu mâna dreaptă atingea Coranul, ținea rozariul și deschidea ușile Închise. Cu mâna dreaptă lua mâinile bătrânilor ca să le sărute. Pe cât de binecuvântată era dreapta, pe atât mâna stângă era rezervată unor lucruri Îngrozitoare. Nu putea să se masturbeze decât cu mâna stângă. O dată visase că se masturba În fața tatălui lui. Chipul lui nu avea nici o expresie; Îl privea doar de pe locul lui, de la masa pe care era așezată cina. Ultima dată când Mustafa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
alții mâncând, alții dansând, În timp ce alții erau ocupați să-l tachineze; erau acolo șaptezeci de oameni care veniseră să sărbătorească inițierea lui, trecerea lui de la copilărie la maturitate. În ziua aceea, chiar după circumcizie, când se pusese pe un plâns Îngrozitor, tatăl se apropiase de el, Îl sărutase pe obraz și-i șoptise la ureche: — M-ai văzut pe mine plângând vreodată, fiule? Mustafa a scuturat din cap. Nu, nimeni nu-l văzuse pe tată plângând. — Ai văzut-o vreodată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
știa că tatăl lui voise o dată să-i pună numele Levon; băiatul care avea să fie abandonat Într-o zi de mama lui și care avea să crească ursuz și plin de amărăciune; băiatul care avea să fie un tată Îngrozitor pentru propriii lui copii... Dacă n-ar fi fost broșa În formă de rodie, ar fi simțit vreodată Shermin Kazanci nevoia să-și părăsească soțul și fiul? E greu de spus. Împreună cu ei Întemeiase o familie și Începuse o nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de mașini cu suporteri a cotit la dreapta, Îndreptându-se spre stadion. — Atunci de ce ați renunțat la slujba aia? s-a interesat Asya. — Am adormit la volan. În clipa asta gonesc pe șosea. În clipa următoare se aude o detunătură Îngrozitoare, de parcă ar fi Ziua Judecății de Apoi și Allah ne-ar chema la El. Când deschid ochii, mă trezesc În bucătăria unei cocioabe de pe marginea șoselei. — Ce zice? a Întrebat În șoaptă Armaoush. — N-ai vrea să știi, crede-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
hîrțoage, socotind că-i vor fi de folos Într-o bună zi. Cutiile astea Încurcau puținele spații rămase goale În Încăpere. Larg deschise, zăceau pe parchet ca niște animale abia doborîte și jupuite. Dacă anii din urmă i se păruseră Îngrozitori, arhivele Îi dovedeau că nici cei dinainte nu fuseseră mai puțin teribili. Pur și simplu nu mai știa pe unde să calce În vălmășagul acela. Delphine Îi spusese: „Cum poți lucra acolo Înăuntru? Pentru mine, e ca o prefigurare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
o făcătură din petice, un talmeș-balmeș, o adunătură de Însemnări. Importante nu erau călătoriile, important era călătorul. Personajul ar fi obligat - și autorul odată cu el - să se Întrebe mai devreme sau mai tîrziu de ce și cum devenise scriitor, datorită cărui Îngrozitor hazard și căror fantasme neprevăzute, prin ce fericite Împrejurări viața lui Îl făcuse să dorească să strice ordinea lucrurilor, determinîndu-l să scrie În loc să se mulțumească să citească. Atunci apăruse În scenă tatăl lui. François Își amintise de Enea care coborîse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de pubertate, cineva căruia i se luau interviuri la radio și pe lîngă care tata fusese nevoit să intervină printr-un prieten ca să mă primească urgent. „Astenie“, conchisese specialistul. Mă găsise „ușor obosit“, cînd eu eram de fapt victima unei Îngrozitoare inhibiții psihomotorii. De ce, m-a Întrebat el, renunțasem să mai iau lecții de pian? Mama crezuse că procedează bine spunîndu-i: „Pe François nu-l mai interesează nici măcar pianul“. Sugrumasem În fașă o carieră de virtuoz, dar dacă refuzasem să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
sau ale Librăriei Arthème Fayard. În prima seară, În chilia mea, m-am simțit „the happiest man in the world“ (Începeam să Învăț engleză). Cinasem alături de călugări, În tăcere, În timp ce unul dintre ei citea cu o voce monotonă niște istorii Îngrozitoare cu misionari torturați de chinezi. În chilia aceea a unui călugăr cistercian am căpătat gust pentru viața petrecută În hoteluri. În ciuda aparențelor, Îmi plac locurile unde nu te simți Împovărat de obiectele pe care le posezi și de unde poți pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
a te agita În pîntecele mamei și un altul pentru a coborî cu batiscaful În adîncurile inconștientului familial, unde te așteaptă lăcomia insațiabilă a unor pești orbi. Asta e viziunea mea asupra lumii În acest moment. Devin una din acele Îngrozitoare creaturi care mă fascinează, cu ochi care-mi ies din cap ca niște telescoape și cu organe fosforescente care-mi permit să-mi reperez prada. Nu vă puteți imagina numărul de pești luminiscenți care circulă În apele adînci. N-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cumpăra unul. Deschise ușa dormitorului, se uită la pat și Începu să se Întrebe dacă era mai bine să se Întindă. Se hotărî să n-o facă. Se gândi că, dacă ar adormi, i s-ar opri inima din cauza frigului Îngrozitor. Mai bine stătea trează, cât de mult posibil. Nu voia să moară singură acolo, atât de tânără și fără să fi făcut nimic important În viață. Începu să se plimbe prin rulota Întunecoasă, din camera de zi până În dormitor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și Desert Rose. Pedro flutură victorios cheile rulotei. — Gata, le-am luat! spuse el triumfător. Se așezară la o masă din colț, comandară ouă cu bacon, cafea, pâine prăjită și suc de portocale, și Începură să pălăvrăgească vesel despre frigul Îngrozitor prin care trecuseră. N-au observat cei de la compania de rulote că am intrat, atunci când le-au desigilat? Întrebă Kitty. — Nu, n-au bănuit nimic, zise Desert Rose râzând. Am făcut treabă bună! — Dar nici În noaptea asta nu avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ale imperiului ei și plânse, pentru că nu mai rămăseseră lumi de cucerit!“. Era gata să-și iasă din minți, totuși o frământa Întrebarea asta hamletiană - să degeri Într-o rulotă sau să mergi la Malibu? Să Îți petreci timpul cu Îngrozitorul Charlie sau cu incredibil de fermecătorul Matthew? - nici nu mai merita să stai pe gânduri, era o ușă deschisă spre necunoscut, o șansă dintr-o mie. — Bine, se declară ea de acord. Îți mulțumesc pentru amabilitate. Kitty se duse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Pasiune pentru victorie 1, am cumpărat-o la mâna a doua, cu un dolar. Matthew zâmbi și-i recită prima frază a cărții. Kitty era surprinsă. — O știi pe de rost? — Am o memorie foarte bună. Oricum, e o carte Îngrozitoare, nu prea mă omor după rahaturile astea pompoase. Se aplecă spre ea și Începu să se joace cu o șuviță care strălucea roșiatic În lumina soarelui puternic. — Scriitoare... tipul Carrie Bradshaw, nu-i așa? — Iar tu ești tipul Mr. Big
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
retrăgându-se În cea mai Îndepărtată cameră a casei și Închise ușa, fericită că era singură. Apoi intră În baie, Închise ușa, ca și când nu erau destule uși Încuiate Între ei, și se cufundă În cada plină de spumă. Ce vis Îngrozitor! Drumul cu mașina Înapoi de la restaurantul italienesc o traumatizase. Nu fuseseră certuri pe un ton ridicat, doar puternicul lor dezacord mut. Tăcerea lui rece fusese o modalitate eficientă de-a o Împinge pe un drum pe care nu voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
succes imens. A treia seară, a patra, a cincea, la fel. Îmi era continuu frică și nu mai aveam nici o migrenă. Până ce am început să mă obișnuiesc. Când mi-a trecut frica, a revenit boala. Am început să am migrene îngrozitoare și am fost nevoit să părăsesc circul». Am bănuit că Mopsul avea un calcul ascuns care-l determina să relateze o întâmplare nu tocmai avantajoasă - nu era el omul care să recunoască sincer că-i fusese atât de frică - dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]