2,094 matches
-
o epuizasem era una ungurească, având o secțiune de cărți românești simbolică. Deși am făcut un liceu sanitar, n-am intrat vreodată în toți anii aceia într-o sală de operații. Preferam internele sau cardiologia - la limită, ginecologia, de unde răzbăteau înjurături apocaliptice și răgete animalice cum imaginația mea fraged-ardelenească nu apucase să conceapă. Bizar mi se pare și-acum (după ce mi-am născut copilul în Elveția, cu sofrologie, muzică, relaxare în apă și anestezie peridurală) că înjurăturile grosolane ale ginecologilor (obișnuiți
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
limită, ginecologia, de unde răzbăteau înjurături apocaliptice și răgete animalice cum imaginația mea fraged-ardelenească nu apucase să conceapă. Bizar mi se pare și-acum (după ce mi-am născut copilul în Elveția, cu sofrologie, muzică, relaxare în apă și anestezie peridurală) că înjurăturile grosolane ale ginecologilor (obișnuiți să arunce dilatatoare metalice ca la un joc de darts în vaginele pacientelor neanesteziate) primeau replici și blesteme subțiratice din partea femeilor care nășteau/avortau/se chiuretau după complicații. Doar liniștea era incredibilă, în rarele momente când
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
hainele jos de pe el la emisiunea pe care-o avea la Tele 7 abc). Ce să faci ca să șochezi publicul? Sunt sigur că scriitorii sau artiștii, cu inventi vitatea carei caracterizează, vor găsi răspunsul potrivit la această întrebare. (2003) Cultura - handicap sau înjurătură Am mai scris despre felul aberant în care e privită cultura de mulți oameni de televiziune care se ocupă, întrun fel sau altul, de ea. Observam cândva că, în general, atitudinea față de cultură este plină de compasiune, ca față de un
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
publicitate scriitorului X, ca astfel să i se vândă mai bine cărțile? Shakespeare sau Eminescu ar trebui numiți pe ocolite, prin perifraze eufemistice sau, pur și simplu, înlocuiți cu un beep. Căci numele autorilor pot fi la fel de periculoase ca o înjurătură. Vi se pare un scenariu fantasmagoric? Aș spune că nu; la mintea bravilor culturali din televiziune, se poate întâmpla întrun viitor destul de apropiat. Oamenii chiar fac progrese: de curând, am putut vedea o emisiune despre pictorul Dumitru Gorzo, ilustrată cu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
lume murdară, violentă, care se zbătea, la propriu, în noroi. Ulițele erau desfundate, așa cum ar fi trebuit să fie în orice mahala. Bătăile nu erau simple bastonade de operetă, ci se lăsau cu sânge. Limbajul era violent și nu ocolea înjurătura sau gestul obscen (îmi amintesc cum râdeau satisfăcuți toți spectatorii din sala de cinematograf când auzeau sau vedeau așa ceva). Mița și Didina erau două femei decăzute (semnificativă e scena când Mița iese de la WCul din fundul curții sau cea în
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
jeg și de duhori...) Acum, la șaptesprezece ani de când lam văzut pentru prima dată, aproape că filmul mi sa părut o mizerie. Ma deranjat is teria generalizată, mau zgâriat pe timpan urletele Marianei Mihuț (Mița Baston), mau călcat pe nervi înjurăturile parcă sublinia te cu două linii, să ne sară în ochi. Ce aș mai putea să spun? Doar că, în urmă cu șaptesprezece ani, nu mi se păreau deloc deplasate mitingurile și urletele în plină stra dă. Astăzi nu aș
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
care le ținem, „românul“ este tolerant, primitor și omenos. În realitate, trăim întro țară ca o junglă, cu indivizi care acționează după principiul care pe care. Spațiul public - de la stradă până la studiourile de televiziune - ne este invadat de agresivitate, de înjurătură, de porniri vindicative. Nici măcar în biserici - spațiile unde grija pentru aproape ar trebui să facă legea - lucrurile nu stau mai bine: dincolo de mătăniile ample pe care le bat, enoriașii sunt în stare să se calce în picioare pentru un loc
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
schimb, un tip caremi zâmbea și care, până să mă dezmeticesc, șia cerut el scuze. Am realizat apoi că episodul respectiv nu fusese deloc o excepție: în lumea aceea, oamenii sunt binevoitori unul cu altul în mod natural. Nu auzi înjurături pe stradă sau în trafic, ba mai mult, dacă vii cu mașina de pe o stradă lăturalnică, ești întotdeauna lăsat să intri pe drumul principal. Nau nici o obligație să facă asta, regulile de circulație sunt peste tot la fel, numai că
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
se urăsc de moarte și în cam pania electorală se dedau la bastonade, dar asta nu le împiedică, după alegeri, săși de mâna peste țară, ca altădată soarele și pionierii. Corneliu Vadim Tudor și Gigi Becali își aruncă unul altuia înjurături la greu, dar, de la un moment încolo, îi vedem pe amândoi în mare amor, ca doi porumbei care stau cioc în cioc. În fine, pe Ion Cristoiu îl știm ca făcând parte din neobositul trio antibăsescian Gâdea- Stan-Cristoiu, care nea
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
oboseală, strângea din dinți făcând eforturi pentru a îndura suferința escapadei. La un moment dat, duse mâna la cap, crezând că iese fum din el. Când cineva îi rosti numele, el abia gâfâi și se pregăti să riposteze cu o înjurătură. Doi dintre ei priviră cu îndrăzneală în urmă și înțeleseseră că scăpară definitiv de sancțiunea legii. Alin, la rândul lui își întoarse privirea spre locul ce marca granița dintre cele două state și observă că se distanțaseră destul de mult. Erau
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să căutăm neapărat analogii, Dragoș Bucur e un fel de Belmondo cel din A bout de souffle, firește) ; unde nu stă bine e la partea cu sexul. E ciudat de frigid... Bun, am înțeles că totul trece în limbaj, în înjurătură, iar după aia în tandrețe (momentele post-înghețată, în dubă, sunt foarte dulci...), dar între ele nu e nimic. Nu-mi dau seama dacă e o chestie de generație (gen ne enervăm prin bancuri, o punem și p-ormă stăm ca
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
nimic mai mult decât un mijloc de a le caracteriza. Ele reușesc să devină vii în măsura în care vorbesc și acționează firesc. E foarte important pentru un film care se dorește realist să aibă personaje credibile. Pudibonzii care nu pot auzi decât înjurăturile din film, dar și categoria de spectatori care vin la cinema atrași tocmai de acest limbaj suburban nu intră în publicul meu țintă (după atâtea reclame, am început să vorbesc în termeni de publicitate), deci în principiu nu mă interesează
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
care spune totul despre filmul însuși. Suntem în piață, printre tarabe și privim prin ochii unei camere TV care filmează ; protagonistul, reporter la respectiva televiziune, este agresat verbal de un malac tuciuriu cu care mai avusese niște altercații ; după câteva înjurături cum numai în filmele românești mai auzi, malacul scuipă în direcția camerei un scuipat gros, vârtos, care se lipește de cameră. Adică de ecran. Adică de ochii noștri. Quod erat demonstrandum ! Ca subtilitate lasă de dorit, dar ca eficacitate nimic
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
-n ochi. Suntem în rahat, trăim în rahat, deci ne-am obișnuit cu rahatul și-o să-l consumăm mult și bine Mesaj deci este. Dar mai este și altceva ? Adică, film fiind, este cinema ? Nu, nu este. Este doar interjecție, înjurătură și, cum ziceam, scuipat. dac-ar fi incoerent, ar trebui să aibă o legătură chiar și contradictorie cu coerența Acesta n-are ; este pur și simplu lipsit, ocolit, privat de coerență. Ce are ? O imagine bună (Cristian Comeagă), irosită degeaba
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
altul. Lucrarea asta, îmi spune într-un tîrziu un bărbat, a fost repartizată tovarășei inginere Oprișan; o găsiți la interior 80. La interior optzeci mi se spune să revin, că "tovarășa Oprișan a ieșit din birou". Închid și trag o înjurătură. Ori poate că, nervos cum sînt, întîi înjur și-apoi închid. Important e că am dat de urma șefei de lot care a primit comanda de lucru la stația de separare. Normal ar fi fost să-mi dea ea un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
izbucni în rîs din două motive: din plăcere sau din nesimțire. Dumneavoastră din care motiv ați izbucnit? Aud un sunet sec, apoi vine tonul telefonic. Sper să se fi lecuit, iar dacă nu, atunci o lecuiesc eu mîine cu cîteva înjurături. Pun receptorul la loc, mă controlez dacă am tabla făcută de Ghiță în buzunar și ies îndreptîndu-mă spre stația de separare. Acolo mecanicii se căznesc să pună pe poziție ușa de metal. Trec pe lîngă ei și intru în încăpere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
semneze formularele. Secretara intră, și iese imediat, tot cu formularele în mînă. Nu le-a semnat. A spus că trebuie să le semneze și Desfacerea, ca să fim siguri că avem desfacerea asigurată. Iau formularele, mulțumesc cu glas tare, trag o înjurătură în gînd și plec. Afară, mă bate ploaia, dar nu-mi mai pasă: am casca pe cap, cu blana sintetică lipită de păr, ținîndu-mi cald. În biroul ei, la etajul zece, Liliana mă primește cu o explozie de furie, arătînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
peste telefon, mă prăbușesc pe scaun și-mi las capul pe brațele puse unul peste altul pe pupitrul de comandă. Stau așa mult timp, cîteva minute, și încerc să mă gîndesc la ceva, dar nu-mi vine în minte decît înjurătura adresată Cristinei, să aibă putere să-i dea Brîndușei declarația oh!, ce satisfacție voi avea cînd voi afla că sînt acuzat pe baza declarației dată de Cristina!... Declarația Tamarei n-o mai pun la socoteală, va fi cinstită; dar a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cînd presiunea e la limită. Ai să poți? Pot. Din colțul de jos, alte două trosnituri ca de bici, mult mai puternice, sparg liniștea, semn că o placă izolatoare a fost străpunsă de tensiune în două locuri. Vlad mormăie o înjurătură. Dacă scap de pilotarea asta, zice, mă însor. Cu cine? îl întreb, urmărind cu privirea fixă acul indicator. Cu prima femeie ieșită în cale, răspunde el, trăgîndu-și nasul. O să am nevoie de frecții și băi calde. Ce ți-a trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
p. 1462)"/>, iar „piele de drac” este denumirea populară a stofei din care era făcut anteriul negru al evreului <endnote id="(366)"/> ; sau ghicitori : „Joacă dracu’ pe părete,/ Cu jidoavca de ureche” (= umbra ; <endnote id="cf. 38, p. 380)"/> ; sau Înjurături : „Du-te-n jidovi” (= Du-te dracului ; <endnote id="cf. 39, p. 21"/>) ; sau strigături : „Una, două, trei,/ Să ia dracu’ pe ovrei” <endnote id=" (3, p. 12)"/> ; sau recitative din folclorul copiilor : „Iese dracul din tăciuni/ Cu jidanul de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
acest «Hep, hep»” și că - fără să excludă „un substrat istoric, un sens primitiv” - este probabil vorba de „o simplă exclamație injurioasă”, căreia „Îi lipsește Înțelesul imediat” (3, p. 11). Candrea considera În 1895 că „Hep, hep, hep e o Înjurătură adresată evreului, foarte familiară nu numai românilor, dar Încă tuturor popoarelor germane” (773). În 1888, M. Schwarzfeld Încerca să afle - de la membrii comunității evreiești, prin intermediul unui chestionar - unde și În ce sens „se uzită apostrofarea hep, hep” (139, p. 182
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mi s-a spus. Cine-o fi Ileana Vrancea nu știu . De ce i se publică lucrările ca apoi să nu poată fi discutate (nu pot fi decît înjurate) iarăși nu pot pricepe. Penultima era postfațată de Macovescu . Cu toate acestea înjurăturile au curs ca o ploaie murdară... Tempora et mores! Mulțumesc pentru invitația la „colocviul” edițiilor critice. Nu am nici un material și apoi... ce să spun... Un articol în care priveam destul de aspru ediția cărții încercări filosofice de Blaga zace la
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
un jurnal de război. François trebuie să le inculce elevilor săi valorile fundamentale ale culturii franceze, respectînd totodată identitatea culturală a fiecăruia. Trebuie să încurajeze gîndirea independentă, dialogul democratic, și totodată să mențină ordinea. Trebuie să mînuiască argumentul, ironia, eventual înjurătura și doar în ultimă instanță pedeapsa. Zilnic pierde și cîștigă nenumărate bătălii. în ochii oricărui cititor de bună-credință, François iese din carte ca un profesor bun, iar sistemul de învățămînt pe care-l slujește iese cel mai bun dintre toate
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
zile pe acolo, înjura de mama focului pe cei de la putere, fie liberali, țărăniști sau cuziști. Toți promiteau pînă la alegeri că vor repara drumurile și șoselele dar odată ajunși la guvernare, uitau făgăduielile. Acum nu-i mai ardea de înjurături, mâna caii cu atenție, cunoștea gropile șoselei care acum erau pline cu apă. Ajunseră cu căruța la al doilea pod, apa se scurgea cu viteză pe sub el și dacă priveai țintă spre pânza de apă, amețeai. Până a ajunge la
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
a muncit intens cu meșterii batalionului, dar până să se sfințească biserica în august-septembrie a fost nevoie de multe biserici, cruci, dumnezei și numele tuturor sfinților din calendarul creștin! Nu știu cum o fi primit Dumnezeu un asemenea dar blagoslovit cu atâtea înjurături... Îmi reamintesc de o întâlnire cu un căpitan german în noiembrie 1942. Rușii porniseră ofensiva la 19 noiembrie 1942 care a dus la capitularea trupelor germano-române de la Stalingrad. Acel căpitan fusese un timp profesor la Liceul militar din Iași. De
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]