3,744 matches
-
nu mai pot... — Hai sictir! Ți-e rău! Ditamai omu’ de optzeci de kile, bun să spargă piatră, te vaiți mai rău ca o femeie. Și tot de focu’ femeilor, nu pot să cred, oh, ori ești prost, ori ai înnebunit de-a binelea. Nu-mi dau seama ce-i cu tine. Stai barem dracului liniștit. Io când n-am somn, știi bine că nu-mi permit. Mă foiesc, da’ nu-mi permit să te deranjez. — Prea ești deranjabil, oftează Milică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lume pe stradă, mai ceva ca la Revoluție, la care Roșioara scandalizată, atinsă parcă unde-i place cel mai tare, chicotește și chiuie că ne-a mâncat capu’ Revoluția asta și nu se mai liniștește dracului lumea asta odată! A-nnebunit lumea, și Elenuța aprobând-o și hlizindu-se spre frate-său: chiar c-a înnebunit. Lui Rafael i se păru pe moment că i se atrage atenția c-a luat-o razna, intrând astfel în rândul lumii, păi, bineînțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-i place cel mai tare, chicotește și chiuie că ne-a mâncat capu’ Revoluția asta și nu se mai liniștește dracului lumea asta odată! A-nnebunit lumea, și Elenuța aprobând-o și hlizindu-se spre frate-său: chiar c-a înnebunit. Lui Rafael i se păru pe moment că i se atrage atenția c-a luat-o razna, intrând astfel în rândul lumii, păi, bineînțeles că-i o nebunie generală, atotstăpânitoare, un carnaval de balamuc, iar de-acum, contempla surprins cârdul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pare să aibă mai mult de douăj’ de anișori, cât de fragedă, bruneta aia criminală cu pomeți înalți, învăpăiați, și cu buze pline, umed-strălucitoare și tremurând imperceptibil, de-ai zice că-i în toiul trebii, Rafaele, păi, bineînțeles c-a înnebunit lumea. Te lingi pe buze, mort de foame și de sete, deh, nu te mai uita, că-ți pică, ie să-ți vină rău fetița asta, o grădină a deliciilor, a demenței, ie să-ți vină și nu-ți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ce? Ca să-ți satisfaci o manie proastă. Și parcă tot dinadins o faci. Mă vezi că vreau să discut cinci minute liniștit cu băiatu’ ăsta? Cinci minute și plecăm. Vă lăsăm să vă hârjoniți până vă umpleți de sânge. Ați înnebunit?! Ce dracu’ aveți?! Strigase. Își ieșise din fire, iar ea parcă și-ar fi schimbat privirea. Mi-e că tu ai înnebunit. Ce ai de strigi? Chiar ești prost?! Nu-l vezi că-i e foame? D-aia nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu băiatu’ ăsta? Cinci minute și plecăm. Vă lăsăm să vă hârjoniți până vă umpleți de sânge. Ați înnebunit?! Ce dracu’ aveți?! Strigase. Își ieșise din fire, iar ea parcă și-ar fi schimbat privirea. Mi-e că tu ai înnebunit. Ce ai de strigi? Chiar ești prost?! Nu-l vezi că-i e foame? D-aia nu te mai înțelegi cu el. Nu mai are răbdare să se facă mâncarea. Tot tu strici. Trebuia să-l mai plimbi nițel până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Indiferent! Păi, și când om ajunge să ne căcăm pe noi, să ne spele alții la cur, și atuncea trebuie. Păi, nu doar ca să produci. Mai ieși și să te mai aerisești. Îmbini utilu’ cu plăcutu’, ca să zic așa. Ai înnebuni să stai toată ziua lângă ea ca s-o ții de povești. Să-i faci conversație, înțelegi, atâta bucurie i-a mai rămas, sărăcuța de ea, și dac-ai ști cât de sucită și de mofturoasă, de nu poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
solvabilă. Dar dacă ții cu tot dinadinsul să nu primești bani... Da’ n-am știut, doamnă, va dau cuvântu’ meu că n-am... — N-ai decât să nu primești. Poți să refuzi. Nici o problemă... Gata, am înțeles, nu mă mai înnebuni. Să zicem c-a fost greșeala mea. Ar fi trebuit să-ți spun din capul locului. Acum, nu mai are nici o importanță. Tocmai că ar trebui să-ți pară bine că-ți pică niște bani. Da’ văd că în loc să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
durere că uite, sunt aici băieții ăștia, care mâine pleacă prin străinii și cine știe când ne-om mai vedea, așa încât față de ei poate să-i spună lui Rafael, singurul care a ajutat-o când a zis că moare sau înnebunește, că destul s-a dat bine pe lângă taică-său, botezând și copilul cu numele lui și tot cu inima frântă în nădejdea c-o să găsească înțelegere la el s-o ajute, da’ el habar n-a avut, și tocmai când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nervii. Rău copil, încăpățânat, numai cu idiotu’ ăla de Ticuță seamănă. Și taică-său tot așa făcea, numai ce vroia, și nu ținea cont... Nu l-ai fi scos din rahatu’ lui, Doamne ferește. De ce să descuie dacă poate s-o înnebunească pe mă-sa, Mirelo, ba parcă mai mult cu tine ar semăna. Uite-l cum intră pe ușă și amușină, adulmecă și dă târcoale ca un câine printr-o casă străină în care ar vrea să se pripășească o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să știi, spuse ea pe deasupra aburului care se Înălța, pentru că poți să vii și să pleci când poftești. De la sală, adică. Noi suntem acolo mai tot timpul și ne scufundăm În lumea asta mizerabilă... Lucrurile iau proporții exagerate... Linda te Înnebunește pentru fiecare măruntiș... Vocea i se pierdu. — Ai putea foarte bine să pleci, i-am sugerat eu. N-ai avea nici o problemă să te angajezi altundeva. — Și s-o las pe Linda să câștige? Întrebă Rachel cu scepticism. Nici gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ușă. Pe trepte, ezită o clipă, măsurându-mă din priviri, o examinare atotcuprinzătoare care pornea de la puloverul cu glugă și se Încheia cu bocancii de munte. — O, și Încă ceva, Sam, spuse ea. Clienții pe care-i reprezint sunt desigur Înnebuniți după stilul boem, dar n-ar trebui să exagerezi În privința asta, nu crezi? Ești o fată foarte drăguță! Ce rost are să-ți ascunzi silueta? Ieși În oraș și cumpără-ți o rochiță simpatică pentru luni. Consider-o o investiție! Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Tonul lui avea o notă falsă și-am sesizat-o amândouă. — În cazul ăsta, cine crezi că a fost? — Nu știu. Se ridică, sprijinindu-și picioarele departe de masă. — Le-ai spus polițiștilor despre tine și Naomi? Crezi că am Înnebunit? Întrebă Derek stupefiat. Exact așa ceva așteaptă ei să audă. Ar zice că am omorât-o chiar eu pe Linda, pentru că m-a prins cu alta. Le-ar plăcea la nebunie să mă aresteze. Nu știi asta, Lou? Un negru și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
seama ce s-a petrecut. Eu, una, nu-mi amintesc să-l fi luat. M-am trezit cu el În geantă și mi-am Închipuit cum trebuie să se fi Întâmplat lucrurile. Îmi pare teribil de rău. Probabil că ați Înnebunit căutându-l. I-am zâmbit iertător și am spus: — Nu face nimic. Ați fi drăguță să vă amintiți În ce zi a fost? Doar așa, de curiozitate. — O, trebuie să fi fost În ziua În care femeia aceea a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
uriaș și vopseaua cojită. „Mașina e proprietatea dumnealui”, a spus domnul Sanowsky, arătând cu o mișcare din cap către fiul său. „Așa-i la noi. Nici nu împlinesc bine șaisprezece ani și încep să alerge de colo-colo pe roți. E înnebunit după mașina lui și zău dacă are de ce. Înnebunit poți să fii doar după femei, dar și atunci, numai câtă vreme își desfac picioarele. Asta e, ce să-i faci.” A izbucnit într-un râs lăbărțat. Tata mi-a trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
trecut în goană pe lângă fotografiile părinților și bunicilor, iar la vitrina cu bibelouri de porțelan am apucat-o de șolduri și ne-am prăbușit amândoi în fotoliu. Eu am alunecat încet la pământ, ea a rămas în fotoliu; mâinile mele înnebuniseră și căutau. Nu știam ce s-ar cuveni anume să fac și palma se lăsa așteptată. Lea m-a împins la o parte și s-a sculat. Aparatul de radio de alături era potrivit pe frecvența postului Europa Liberă. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
țeapănă, simți când fac asta? Iar Noga, întrecând măsura, ca de obicei, se apucă să-l frece cu peria de sus până jos, lăsându-i urme roșii pe picioare, asta simți, tati? Gata, lăsați-mă în pace, izbucnește el, mă înnebuniți cu prostiile voastre! Ea își înfige țepii periei în palma moale ca o pernuță, voiam doar să vedem dacă simți, el deja regretă, simt ceva, slab de tot, însă nu pot să mă mișc, este ca și când mi-ar fi adormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe care o altă mamă l-a crescut în locul ei, micuțul Daniel, cu fețișoara lunguiață și totul din pricina mea. De câte ori nu a amenințat, dacă îl luați de lângă mine, mă sinucid, fac salată din venele mele, dar îl vedeam pe copil înnebunind, slab și ușurel ca un fulg, acoperit cu vânătăi albăstrui. Era geloasă ca pe un soț, nu îl lăsa să meargă la grădiniță, să nu se îndrăgostească de educatoare, îl plesnea dacă îi zâmbea unei alte femei, nu că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe scaun și îl săruta, își băga limba ei înnegrită de nicotină în gurița lui știrbă. Trebuia să îl salvăm, i-am spus, trimite-l la grădiniță, pregătește-i de mâncare, oferă-i un mediu de creștere sănătos, dar ea înnebunea, nu îmi spui tu mie cum să îmi cresc propriul copil, îl ținea lângă ea ca pe un ostatic, șantajându-mă, dacă îți mai văd vreodată mutra pe aici, îl omor, apoi mă sinucid. În cele din urmă am obținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
un hohot de râs, ca și când ar fi auzit o glumă, ți se pare că sunt viu, întreab-o pe mama ta, ea îți va spune că sunt mort, iar eu îi șoptesc lui Udi, fă ceva, fă-l să tacă, o înnebunește. Ridică-mi patul, mă roagă el, iar eu răsucesc de mâner până când aproape că stă în șezut, îl privește uimit pe tânărul acela superb, legat cu cătușe de pat, nu-l băga în seamă, șoptește el, îi dai prea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
un loc liber și pentru mine, luați-mă cu voi, se tânguie el, nu am unde să mă duc, Noga mă trage de mânecă, putem să îl luăm, mami, de parcă ar fi vorba de o pisică găsită pe stradă. Ai înnebunit de tot, îi șoptesc, băiatul acesta nu este normal, are nevoie de îngrijiri speciale, nu vezi? Iar el se ia după noi, ca Tarzan îmbrăcat în niște pantaloni rupți de pijama, urlând, o să vin, vedeți voi, o să vă urmăresc până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
întoarcă acasă, caută o nouă alternativă cu ochii plecați, dar eu observ cum îl privesc ei, nu am nici cea mai mică îndoială că, dacă nu îl externez astăzi, îl vor transfera la psihiatrie, pentru că nu îl cred, îl vor înnebuni cu întrebările lor suspicioase, îl vor alunga de aici, locul ăsta este doar pentru bolnavii adevărați, oameni cinstiți, care și-au câștigat pe drept atenția asupra lor, nu pentru cineva care i-a indus în eroare și a abuzat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
este mult mai în vîrstă decât mine, lucrez în biroul lui de arhitectură. Când am descoperit sarcina, încă aș fi putut avorta, dar am sperat că el își va părăsi familia și va veni să trăim împreună, dar m-a înnebunit, tot răzgândindu-se de la o zi la alta, într-o zi părea sigur și alegea nume pentru copil, iar în următoarea parcă nici nu mai existam, iar între timp, a trecut perioada în care puteam avorta, și eu încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dulap, eu merg după ea, ce faci, de ce ar fi în dulapul tău? Ea roșește, le-am ascuns eu odată, promite-mi că nu îi spui nimic. Hainele ei zboară deodată, lăsând dulapul gol în urma lor, iar eu șoptesc, ai înnebunit de tot, de ce le-ai ascuns? Iar ea se plânge, am visat că ne părăsește în urmă cu câteva zile, așa că i-am luat sandalele, să nu poată pleca fără să îmi spună, dar nu îmi mai amintesc ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îl ucidă, dar el reușește să se salveze și scrie aceste scrisori, implorându-l pe Dumnezeu să împiedice dezastrul. Apa din jurul meu este deja rece, afară este atât de cald, însă eu tremur de frig în cadă, parcă aș fi înnebunit, îl întreb lipsită de orice interes, și ce s-a întâmplat cu el în cele din urmă, cu profetul acela, iar el spune, din câte se pare, a fugit în Egipt, dar l-au descoperit, l-au adus înapoi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]