2,273 matches
-
Mihailovici despre lepidopterele asiatice (cu figuri superbe pictate de Kavrigin, RÎbakov, Lang), uluitoarea lucrare a lui Scudder despre Fluturii din Noua Anglie. Privind În urmă, vara anului 1905 - deși În multe privințe e foarte vie În amintirea mea - nu este Însuflețită de nici o zbatere rapidă și de nici o fluturare colorată În jurul sau de-a curmezișul drumurilor străbătute cu Învățătorul satului: fluturele Swallowtail din iunie 1906 era Încă În stadiu larvar pe o plantă umbeliferă de la marginea drumului; dar În cursul acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
talc (pe care-l descoperise imediat) Într-o groapă săpată În grădină sub un stejar mlădios - și acolo au rămas și după plecarea lui. Apoi, Într-o zi de primăvară a anului 1918, când puful roz al florilor de migdali Însuflețea versanții mohorâți ai munților, bolșevicii au dispărut, fiind Înlocuiți de o armată germană ciudat de tăcută. Rușii patrioți erau sfâșiați Între senzația de ușurare animalică de a fi scăpat de călăii băștinași și necesitatea de a recunoaște că Își datorează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pămînt sau ca al unei ființe care petrecuse veacuri Întregi nemișcată În fundul unei gropi. Mersul lui Oberlus era, dimpotrivă, rapid și nervos, căci se obișnuise cu neregularitățile pămîntului vulcanic de pe insulă, sărind de pe o stîncă pe alta ca o capră Însuflețită de o stranie vitalitate, exultînd de bucurie și nerăbdător să apuce o altă zi la lumina căreia să poată verifica, În prima baltă de pe drum, dacă Elegba Îi ascultase și rugămintea de a-i da un chip nou. Se cățără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nesfîrșitului lanț de nefericiri. Însă fu numai un gînd trecător; o ispită alungată curînd, căci mai presus de orice pe lumea asta Iguana Oberlus era o ființă care se agățase de viață, un supraviețuitor Înnăscut pe care părea să-l Însuflețească un sentiment indestructibil de a-și lua revanșa, ca și cum În adîncul sufletului nu și-ar fi pierdut nici o clipă speranța că Într-o zi avea să reușească să se răzbune pe Dumnezeu și pe oameni, iar Destinul avea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lua peste picior, bătîndu-și joc de setea lui de răzbunare, prin simplul fapt de a-l lăsa să aștepte pe uscat ca un imbecil, În timp ce ei se retrăgeau, liniștiți, să doarmă. Își imagina comentariile lor din cele clipe pe puntea-platformă, Însuflețiți la gîndul de a se bucura de o zi diferită, o zi care nu avea nimic În comun cu celelalte - monotone pînă la disperare - cu care se obișnuiseră dintotdeauna. Să țopăie pe pămînt, să vîneze iguane și broaște-țestoase, să mănînce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu mai rămăsese decît o grămăjoară de așchii, iar el, Joăo Bautista de Gamboa y Costa, devenise sclavul celui care-și bătuse joc de el În felul acela. Nu era, prin urmare, o logică dorință de libertate cea care Îl Însuflețea În nevoia de a se revolta, ci mai ales o disperată dorință de răzbunare. În mai puțin de douăzeci și patru de ore, Iguana Oberlus se transformase pentru Gamboa Într-o obsesie exasperantă, Încarnarea a tot ce era mai odios și demn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu avea nici acum Încredere și păstra distanța cuvenită, Încercînd să nu schimbe cu portughezul mai mult de cîteva cuvinte, ce reprezentau strictul necesar, era totuși „ceva” nedefinit În atitudinea lui și În atmosfera de pe insulă În general care-l Însuflețea pe Gamboa. Chilianul Îl ura pe Oberlus și avea prin urmare mai mult chef decît pilotul să-l știe mort, dar nu se hotăra să aibă Încredere În el, nici să-l facă părtaș la intențiile sale. În realitate, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care el o asigura că se afla acolo, deși nu putea fi Încă zărit. Făcu ceea ce Îi ceruse el și, incitată de dorința de a ajunge odată sau de a zări măcar țărmul, vîsli la rîndul ei, făcîndu-și ferfeniță mîinile, Însuflețită de o dorință necontrolată de a Înainta spre răsărit. Patruzeci de zile, poate cincizeci, stătuseră la bordul acelei fragile ambarcațiuni, ale cărei crevase Începeau să cedeze deja de-a dreptul alarmant, obligîndu-i să scoată apă constant, și Încă nu Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de cerul gurii, transmițând prin puținele cuvinte ce om ocupat era el. Cu siguranță, asta părea să o impresioneze pe Stacey, care deja nu-l mai privea doar cu un simplu interes. Îl sorbea din ochi cu un aer aprobator, însuflețită dintr-odată; ba chiar și vocea ei părea a fi dobândit o nouă vitalitate în vreme ce-i răspundea. Ah, domnule Chipstead. Îmi cer scuze că vă deranjez: nu are cod. Încă unul, nu, Stacey? Biiine, hai să ne uităm. Ssssigur, fileuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Sava News - are niște poze superbe. Păru’ îi era cam scurt, pe bune; se tunsese special și mie-mi place când i se-ncrețește un pic peste guler. Da’ avea așa un zâmbet frumos. Scria „Warren Chipstead conduce un magazin însuflețit în inima Londrei, pe Victoria Street. Popular printre angajații săi și apreciat de clienții din zonă, Warren inițiază regulat programe de strângere de fonduri și a strâns peste 525 de lire în ultimul an pentru Copiii la Ananghie“. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ghideze prin vastul ocean și prin furtuni, ei bine, domnilor, această busolă care mă ghidează pe mine și vasul, această busolă care, pe scurt, ne ghidează pe toți, se află aici, alături de noi, orientându-ne mereu cu vasta sa experiență, însuflețindu-ne mereu cu sfaturile sale înțelepte, instruindu-ne mereu cu exemplul său fără egal, mii de aplauze, prin urmare, și mii de mulțumiri, excelenței sale domnului președinte al republicii. Ovațiile au fost și mai călduroase decât primele, părea că nu voiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ele s-a odihnit pentru un moment pe umărul comisarului și a alunecat în jos. Până la urmă încă nu e nimic pierdut, orașul a luat problema în mâinile sale, a pus sute de xeroxuri la treabă și acum sunt grupuri însuflețite de fete și băieți care umblă și pun hârtiile în cutiile de scrisori sau le înmânează pe la uși, cineva întreabă dacă e publicitate și ei răspund că da, domnule, și din cea mai bună care există. Aceste întâmplări fericite îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și sagace, rotunjit la dimensiunea unei constatări sau povețe. De bună seamă că în toată această gimnastică a minții, ironia, satira, calamburul fac parte din galanteria genului. Ionel Necula Dacă am putea retrăi vremea lui Socrate, multe din gândurile care însuflețesc aforismele lui V. Ghica ar fi îngăduite pe planeta dialogurilor. Scuturând pomii de toamnă și de sunete zimțate, cărțile lui suplinesc existența noroasă a câtorva romane cu rime pestrițe. Virgil Nistru Tigănus V. Ghica este, fără nici o îndoială, unul dintre
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a oricărui scriitor -, să întrețes întâmplări între oameni obișnuiți, ca mine și ca tine. Și nu poți refuza unora dintre ei admirația și simpatia ta, iar altora, compasiunea pentru destinul lor dramatic. Nu dezmint că personajele pe care le-am însuflețit aici au și niscaiva influențe ale mele, autobiografice. De fapt, tot ceea ce vei citi tu, suflet bun, este doar reprezentarea simțămintelor mele pe hârtie, așternută după putere și talent. Am scris ceea ce am scris, iar asta mă face fericit. Și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Colacul de salvare este la mamă. Aceasta trebuie să discute cu ea, cât mai urgent... Un oftat prelung de eliberare din prizonieratul spaimei a fost slobozit din toate piepturile ninetistelor. Obosită de-atâta concentrare a minții, Nineta, uitând de obiectul însuflețit din poală, trânti cărțoiul peste mine, onorându-mă aproape până la sufocare cu greutatea științei viselor... Dar să vezi tu grozăvie de vis pe care-l trăiesc a doua oară... Aha, e glasul Monei, botezată, nu știu de ce, Dona Mona, de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
doua breșe în desiș, în care își ascunseră navele. Câteodată ajungeau până la ei, clare, ordinele herculeeanului Octar, deși se află la mai bine de un kilometru distanță, pe parteacealaltă a lagunei, iar mai tarziu auziră strigătele cu care Te-Onó se însuflețeau unii pe alții la trasul pe uscat al grelelor catamarane. Trebuia că aproape toți să-și unească eforturile, de fiecare data cand voiau să le facă să mai înainteze încă vreo câțiva metri peste trunchiurile de copaci pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
târând pe nisip ambarcațiunile grele, si ca nu puteau menține ritmul acesta multă vreme. Deocamdată, căpitanul Mararei reușise ceea ce-și propusese la început: să se depărteze cât mai mult de coastă și să pătrundă cât mai mult în ocean. Însuflețiți de ușurință cu care câștigau teren și de strigătele lui Octar, care se urcase pe prova celei dintâi nave, Te-Onó își dublară eforturile, transpirând și icnind, convinși că, în curând, îi vor ajunge din urmă pe dușmani, îi vor măcelari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
des al cedrilor-samanes, coroana falnică a palmierilor-moriche și coloritul intens al orhideelor. Mâncă alte ouă de broască țestoasă, și iuca, și banane prăjite și se scăldă în apa neagră, curată și repede a râului, care îi întări trupul și îl însufleți pentru cât era ziua de lungă. Vâsli grăbit prin praguri furioase cu spumă albă, și prin ape liniștite, și prin șuvoaie, chiar și prin mici cascade în care caiacul sărea precum o coajă de banană, cât pe-aci să naufragieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fără căldură și țânțari, fără umezeală și lilieci-vampiri, fără anaconde, șerpi sau caimani. Mâncă alte ouă de broască-țestoasă, și iuca, și banane prăjite, și se scăldă în apa neagră, curată și repede a râului, care îi întări trupul și îl însufleți... Se odihni în căldura amiezii, lângă poteci cu tapiri, aproape de familii de capibara care se jucau neliniștiți pe maluri, gata să sară în apă, dacă de pe uscat venea jaguarul, gata să alerge adânc în pădure, dacă din râu se apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
rost are să le mai citești? Are vreo importanță?... Cine n-ar vrea o viață cît mai aproape de adevărul de a fi viu, cît mai aproape de intensitate, de bine, de fericire? În această lume amestecată, înțesată de labirinturi, stratificată în aparențe, însuflețită de miliarde de posibilități, adevărul este același: esențialul, întotdeauna esențialul... * Iubirea e cel mai important lucru. Așa crede Romeo. Ei, dar cine e Romeo?... Este mai mult decît un personaj și există deja undeva, în univers, în lume, pe străzi
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
aceasta e misiunea sa de a fi. Acolo unde este soare este încă ceva în plus. Iubirea ar trebui să fie un fel de primăvară luminoasă, energia vieții ce ar fi în stare să răsară din speranțe și sentimente, să însuflețească totul, să însorească totul în mod incomparabil... Atunci cînd evităm să simțim ceva ne îndepărtăm de adevăr și amorțim ca insectele în hibernare. Acesta e primul pas înspre un îngheț care nu înseamnă viață, care nu are rost și nici
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ceea ce este suflet ar trebui să fie intensitate și iubire valori care depășesc granițele noțiunilor și există pur și simplu, dincolo de labirintul distanțelor, mai presus de aparențe nesemnificative, mai presus de efemeritate, esențialul fiind energia care are însușirea de a însufleți și a transforma... Poți ajunge la esența a tot ceea ce este prin inversarea aparențelor și percepția avansată a relativității tuturor lucrurilor... pentru a găsi esențialul, adică mai mult... adică faptul de a fi... adică totul. 3 Știți ceva?... Eu m-
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
miraculos de a înțelege instantaneu, de capacitatea de a ne entuziasma, de a simți și de a ne uimi în fața adevărului plin de minunății al existenței... de exemplu, de faptul că atunci cînd apare primăvara în fiecare an, totul se însuflețește, se transmite acea energie a naturii care reînvie, bucuria de a fi pur și simplu... cerul senin și imensitatea infinitului în cîteva raze de soare... aceasta ar trebui să fie primăvara permanentă a simțirii... Ia uite cum apare primăvara asta
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
în arșița verii? Eu aș vrea să împart acestea cu tine... ca apropierea de a fi mai mult... dacă ai fi în starea de a le vedea, de a le simți, de a fi totuna cu ele, de a te însufleți, de a deveni astfel tu... dar tu ești prea tu... adică nu prea ești... adică prea nu ești. Cu cît preferi să nu împarți din ceea ce ești, cu atît ești tot mai puțin din ceea ce crezi că păstrezi. Pentru că ești
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
iubirii... și adeseori mi-am dat seama că așa sînt toate amintirile mele cu ea, însoțite întotdeauna de un cer senin de primăvară, poate pentru că astfel era întotdeauna starea mea sufletească în prezența ei: la fel ca universul care se însuflețește, își află un sens, își știe îndeplinite speranțele de fericire, înflorește și simte energia vieții, există și este totul... un sentiment inexplicabil și absolut, ca un început de primăvară, ca un senin infinit... De aceea am încercat să găsesc un
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]