49,940 matches
-
George ar trebui să fie cel puțin un istoric literar și doar aparent aceste scrieri sînt pentru toată lumea. Deși subiectele lor, de o diversitate de tabloid, ar indica cu totul altceva. Despre orice ar scrie însă, autorul vrea să spună întotdeauna mult mai mult, există mereu o fabulă, ascunsă sau nu, explicită sau implicită. Lista celor cu care polemizează Alexandru George e mai lungă decît numărul textelor, iar părerile sale de multe ori șocante ar depăși, dacă ar fi să le
Fabule de critic și romancier by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15709_a_17034]
-
pe care îi cred și îi admir fără rezerve. Alexandru George nu generalizează niciodată enervant, în felul în care o fac aproape toți venerabilii noștri. Nu caută "specificul național" nici în literatură, nici în viață. Alexandru George nu polemizează anonim. întotdeauna atacurile sale au andrisantul cunoscut, nu ocolește niciodată nume, nume sonore, mituri ale societății noastre culturale. Și nu o face niciodată pentru a se afla în treabă, ci întotdeauna pare că spune întocmai ce ne șoptește și nouă tuturor bunul-simț
Fabule de critic și romancier by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15709_a_17034]
-
nici în literatură, nici în viață. Alexandru George nu polemizează anonim. întotdeauna atacurile sale au andrisantul cunoscut, nu ocolește niciodată nume, nume sonore, mituri ale societății noastre culturale. Și nu o face niciodată pentru a se afla în treabă, ci întotdeauna pare că spune întocmai ce ne șoptește și nouă tuturor bunul-simț, dar ne șoptește mai încet. Are un fel de fanatism al tinereții, care ar putea fi considerat cumva periculos și de neagră tradiție, dacă ar fi scop în sine
Fabule de critic și romancier by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15709_a_17034]
-
ce aduce nou perspectiva criticului literar Ion Bogdan Lefter în studiile despre proza scurtă a lui Liviu Rebreanu și, mai ales, a Hortensiei Papadat-Bengescu. Interpretările textelor de mici dimensiuni ale acestor doi scriitori români de primă linie le-au plasat întotdeauna pe o poziție evident inferioară romanelor semnate de aceiași (prejudecată literară de mare carieră la noi). Iar cînd nu le-au raportat explicit la romane, le-au judecat pe linia separațiilor enumerate anterior. Nuvelele lui Rebreanu, exerciții de stil în vederea
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
și-L are și acum și pururea, și duhovnicește, și-L are la fel, În chip nedespărțit<footnote Sf. Simeon Noul Teolog, op. cit., p. 146 footnote>. Știm că Sfântul Grigorie Palama, teolog filocalic, mărturisește că de mic copil a avut Întotdeauna pe Maica Domnului ca apărătoare, căreia i-a Împletit cuvinte de laudă care sunt adevărate capodopere teologice, după nenumărate descoperiri ale ei În lumina dumnezeiască. Mai târziu, la Sfântul Munte, ca ascet, rugându-se Maicii Domnului În neîncetatele lui rugăciuni
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
Unul-Născut și Întrupat din ea, În zilele de pe urmă”<footnote Ibidem, p.144. footnote>. Numai ea, stând Între Dumnezeu și oameni, L-a făcut pe Dumnezeu Fiu al omului, iar pe oameni fii ai lui Dumnezeu. Biserica Ortodoxă a mărturisit Întotdeauna și a apărat aceste adevăr - că Fiul lui Dumnezeu a luat asupra Sa firea omenească din clipa zămislirii În trupul Sfintei Fecioare, trup de care nu s-a despărțit niciodată, astfel Încât ea a purtat și a născut cu adevărat pe
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
la Berlin. El este confruntat cu o serie de întrebări din partea publicului german, de genul: ,, Ați scris și-n România în limba germană? Cum s-a schimbat limba dumneavoastră în Germania?" Această închidere într-un anumit sertar v-a enervat întotdeauna. Din ce motive? Richard Wagner: Aceste întrebări sunt un rezumat al tuturor prostiilor pe care le aude un scriitor venit din Est. În fond, o încercare de a pune scriitorul din Est în afara literaturii. Îl pune într-un sertar politic
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
îl vede diferit, din punctul lui de vedere, care provin din locul acestuia în societate în vremea respectivă. Fiecare are felul lui specific de a vorbi despre trecut. În fond, fiecare încearcă să ,,iasă bine". Și acest lucru se observă întotdeauna în toate discuțiile astea din anii '90... ...pe care le-ați purtat în România? Da. Am avut experiența acestor discuții despre trecut, despre dictatură, despre comunism, atât în Germania cât și în România. Preocupările mele, referitoare la semantica românească, mi-
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
într-un sforăit zgomotos. Bate vântul. Ploua că la început de toamnă. Mai am pe puțin un ceas până sosește trenul și nu știu ce să fac. Cu cei doi mi-ar fi cu neputința să intru în vorbă. Un târgoveț este întotdeauna suspect la țară, mai ales in Ardeal. Încerc să citesc ce am asupra mea. Nu-mi plac românele polițiste și nu le citesc nici în tren, nici în stații. Am cu mine Le jardin de Bérénice... Mut ochii încoace și
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]
-
nu spune, mai bine, că nu știe?" mi-am șoptit, iritată, în barbă. Și totuși, mă apropii. Și intru. Înăuntru zăresc, cu stupoare, că locul stofelor este luat de rafturi cu țigări, bomboane, băuturi răcoritoare. Și alte mizilicuri. Centimetrul croitorului, întotdeauna agățat pe după gît, a dispărut și el. Acum are un mic calculator cu care socotește valoarea cumpărăturilor. Se întrerupe, uneori, ca să-l informeze pe un obișnuit al casei cu rezultatele ultimei etape de fotbal. Ies cu pachetul de Kent și
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15786_a_17111]
-
se angajează ca portar de noapte la Athénée Palace. Cunoștea perfect patru limbi plus latina, pe care n-o mai punea la socoteală, decât în medii academice. L-am cunoscut foarte bine. Era un tânăr sclipitor și care mă intimida întotdeauna datorită cunoștințelor sale felurite, precum și umorul lui sec, mittel-Europa... Și fiind el portar de noapte la Ateneu și arătând foarte bine, elegant îmbrăcat și manierat cum era, îi atrage atenția unui om de afaceri german care se împrietenește cu el
Pîine cu î din i by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15787_a_17112]
-
domeniul antropologiei, un spiritualist și un scriitor. O mulțime de date reale, interesante, concrete. Și totuși, oricît de nude ar părea aceste date, oricît de sec ar fi ele prezentate, niciodată nu există singure, niciodată povestea nu trăiește ca atare. întotdeauna se simt, explicit sau nu, sunetele unei alte semnificații. Poate pentru că autorul lor, înzestrat cu o ureche foarte fină și cu un ochi deprins a vedea senzaționalul în cotidian, sacrul camuflat în profan, nu vrea să dea autonomie literară acestor
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
o lume nesigură, reprezenta reazemul său stabil, locul său de refugiu, iubita lui, da, iubita lui, căci seara, cînd Jonathan se întorcea acasă, ea, cămăruța lui, îl îmbrățișa drăgăstos, îl încălzea și îl apăra, îi hrănea trupul și sufletul, era întotdeauna prezentă cînd avea nevoie de ea și nu-l părăsea niciodată�. Pentru a răsplăti o astfel de fidelitate, Jonathan intenționează să �eternizeze relația dintre ei� - cumpărînd odaia. Din monotonia căutată a acestei vieți pe care o consideră perfectă și completă
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
și al doilea tradus la noi - după Cîinii negri, romanul cu cea mai mare deschidere către politic semnat de acest autor atras permanent de caracterul aberant - provocator, prin aparenta sa lipsă de logică - al atîtor fațete ale realității. Aberația are întotdeauna logica sa internă. Înțelegerea acestei logici poate să nu fie suficientă pentru a înlătura efectele dezastruoase. Uneori, aberația se poate numi iubire - fie și sub forma sindromului de Clérambault... Joe și Clarissa, cuplul central al romanului lui McEwan, trăiesc împreună
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
Cronicar Caragiale și Minulescu Deși d-sa e supărat pe noi, cum remarcam de curînd într-un articol, în ce ne privește, îl citim pe dl Alexandru George întotdeauna cu plăcere și folos, mai cu seamă în părțile literare. Iată, de exemplu, în Luceafărul din 25 aprilie, ne delectează cu un admirabil text intitulat Reprezentanții unei lumi, în care, pornind de la Caragiale și trecînd prin Minulescu spre a ajunge
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16166_a_17491]
-
la cererea unei edituri germane, este tot o lucrare adresată marelui public. Ținta ei era aceea de a înfățișa, prin descrieri scurte, clare și accesibile oricui, datele esențiale ce definesc comportamentul lui homo religiosus, pornind de la ideea că acesta "crede întotdeauna în existența unei realități absolute, sacrul, care transcende această lume, unde totuși se manifestă, sanctificând-o și făcân-d-o reală." Prin manifestarea în timp și spațiu, sacrul devine un fenomen ce poate fi descris. Ca și la Rudolf Otto, e vorba
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
de interferență între depunerile culturale, ale lecturilor, și acest peisaj, acest spectacol, aceste vitrine, aceste etalaje ale obiectelor caracteristice pentru civilizația de consum. Personajele Dv. sunt atente mai ales la suprafața lucrurilor, la spectacolul derizoriului, la tentații ce nu admit întotdeauna aprofundarea situațiilor pe care le trăiesc, ele au de fapt un fel de falsă conștiință, lăsându-se în voia acestei lumi a obiectelor, fiind totuși cumva tulburate de un anumit sentiment al neputinței de a ajunge la profunzime, la o
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
avem (eu o am, în orice caz) un fel de nostalgie a Enciclopediei, de fapt imposibile, fiindcă cunoașterea e prea vastă, fiindcă nu mai putem fi niște oameni ai Renașterii - însă modelul e totuși acesta. Când facem ceea ce facem, e întotdeauna pentru a refuza specializarea și a aborda un maximum de discipline, fie ele științifice, literare, filosofice, chiar dacă în realitate, o facem cumva în viteză. E bine pe de altă parte, că există specialiști... Eu nu sunt specialist în nimic, și
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
a doua a unei pașnice reviste literare. Publicistul se mobilizează repede, încă de la începutul fiecărui articol, fără să piardă timpul cu analiza situațiilor incriminate. De fapt, nu numai de la începutul fiecărui articol, ci chiar de la titlul lui, care este aproape întotdeauna de un umor caustic, rău prevestitor. Iată câteva exemple: Idilă pe un sac cu dinamită, Clonarea lui Iuda, Șvaițer cu șperaclu, Un Hamlet cu termenul expirat, Europubela românească, Maiakovski, bolnav de hepatită, Foloasele schizofreniei, Mâhniri de tânăr colportor, Cântând în
PUBLICISTICĂ DE CINCI STELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16171_a_17496]
-
Pavel Șușară Una dintre cele mai notorii prezențe românești interbelice, pictorul Eustațiu Stoenescu, a dispărut încetul cu încetul din conștiința publică, pînă aproape de limita completei uitări și a inevitabilului anonimat. Întotdeauna, în aceste situații în care prăbușirea este la fel de adîncă pe cît de amețitoare era odinioară gloria, cauzele sînt multiple, iar explicațiile trebuie să fie și ele suficient de suple și de nuanțate pentru a evita concluziile simplificatoare și mecanice, conform
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16178_a_17503]
-
Adrian, rămas fără Musa, ia trenul spre Damasc. "Simțeam, gîndea, o greutate de neînvins depărtîndu-mă de Mediterana, care-i și ea o bună parte din sufletul meu. Ce mai rămînea din mine, fără prieteni și fără Mediterana? Am spus-o întotdeauna: singur nu fac doi bani. Eu trebuie să iubesc nebunește pe cineva sau ceva ca să nu mă simt gol și fără rost, ca un bostan uscat, uitat într-o porumbiște. Așa sînt eu croit". A ajuns la Damasc, care i
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
cameră întunecoasă, fierbinte, neaerisită, cu toate obloanele închise și zăvorîte de patruzeci și trei de veri, pentru că pe vremea cînd era ea mică se spusese că lumina și curenții de aer aduc cu ei căldura și că în întuneric e întotdeauna mai răcoare, și care (pe măsură ce soarele bătea tot mai din plin pe această latură a casei) se zăbrălea cu dungi gălbui încărcate de fire de praf - Quentin se gîndea că ar fi cojițe din vopseaua veche, uscată, decolorată, suflată înăuntrul
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
generalului (pe care îl cheamă K. - cam străveziu, nu?) sînt insuportabil simbolice, dacă privim retrospectiv: "Minunea mecanicii deschidea reprezentația. Făcea așa: cobora capul, mișca ochii, își muia pana în călimară și se apuca să deseneze. În diverse variante, desenul reprezenta întotdeauna același personaj: Generalul K.". Ne e greu să acceptăm pretențiile subversive ale Jucăriei, mai ales că, după '90, avem excelente volume de proză scurtă ale aceluiași autor, curățate cu grijă de astfel de efecte. Cu reeditarea Jucăriei s-a readus
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
să scapi de iubire scrii o poezie. Mie îmi trebuie un roman". Dacă Mateiu Caragiale își scria romanul său crepuscular "cu sifon, cu sifon albastru", Nora Iuga îl scrie "cu cafea, cu cafea albastră". Și cu toate acestea scriitura rămîne întotdeauna feminină, pisicoasă, învăluită într-un aer de ființă care se autoalintă, care stă la taclale cu prietenele, care cutreieră cu plăcere magazinele de încălțăminte, care-i privește pe nemți cu o luciditate amestecată cu simpatie, o doamnă care se desparte
Doamna cu licorna by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/16206_a_17531]
-
percepții e mai aproape de adevăr. Aflăm, din același volum, că, inițial, filmul "era să-l facă" Stere Gulea. În viziunea lui Stere Gulea "învingea patima cărnii sau a simțurilor (...). Ar fi trebuit să iasă un film în genul Poștașul sună întotdeauna de două ori sau Imperiul simțurilor"... A ieșit un film "în genul" Războiului în bucătărie: un film de dragoste ratat, bruiat - insistent - de o melodie politic corectă.
Ciorba reîncălzită by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16195_a_17520]