104,540 matches
-
fac, cu caii săi cei purpurii, Pe Solomon s-alerge după tine, El, care are optzeci de soții Și-o sută șase zeci de concubine. 10 Din ce în ce dibaci la uitături, Când îți contempli Foamea printre gene, Mă-ntreb ce vraci te-a învățat, curtene, Să-ți pui în ochi anume picături, Ce-ți dau vedere bună de o vreme Și agere de tot căutături, încât ai început să-mi cânți măsuri Ce mi se par cu ochi și
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
mai cîntă vîsla aceasta înmuiată în atîtea ape: Dunăre, Susquehana, Ohrid, Missisippi în sfîrșit Marea Neagră. "Și Mediterana" îmi șoptește ea de din umbra unui leandru din fața frizeriei de pe strada Dr. Carol Davila colț cu Dr. Victor Babeș. Iar eu mă întreb tot mai des Dacă am avut vreodată cu adevărat o barcă. în peninsula din Constanța cînd ajung, Ovidiu îmi șoptește mereu, încă de la gară "împrumută-mi vîsla ta vreau atît de mult să ajung acasă."
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/12850_a_14175]
-
o vreme, felul în care și eu mișcam aerul s-a făcut ca o muzică. ușa rămăsese departe, în urmă; mă mai gîndeam uneori la păianjenii pîntecoși. într-un rînd, pe cînd mă gîndeam la păianjenii cei pîntecoși, m-am întrebat dacă aveam să-i întîlnim și la ușa cealaltă, cea pe care urma să ieșim. am înțeles atunci ce căutam cu toții. ieșirea, le-am spus, asta căutăm. dar nu mi-a răspuns nimeni. toți grăbeau înainte, cei mai mulți dintre ei nici
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
cărțile ce ți-au marcat copilăria. Presupui că mi-am petrecut copilăria citind, Ciprian, și îți mulțumesc pentru compliment. Cît despre opțiunile în sine, sînt atît de banale, încît n-am convingerea că merită pomenite. Dar dacă tot m-ai întrebat, hai să facem un inventar scurt. În primul rînd, am înghițit multă literatură de aventuri și n-am vibrat deloc la poezii, nici măcar la "Zdreanță". Am citit Dumas din scoarță în scoarță, Zévaco și Féval selectiv, Edgar Rice Burroughs din
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
Birmingham, care e de cîteva decenii una dintre pepinierele serioase ale romanului englez. Alături de Julian Barnes, Kazuo Ishiguro, Salman Rushdie și William Golding, ei compun un sextet din care sînt fericit că am putut traduce. Cei doi de care mă întrebi au la ora actuală traiectorii inverse în prețuirea publică. David Lodge se bucură încă de un succes consistent în România, dar în Anglia și pe continent steaua lui a cam apus. La București, el are un fan-club bine populat și
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
Nu scotocesc prin arhive și nu dezgrop mărturii. Prefer să stau cu urechile ciulite și cu ochii în patru, atent la ce se întîmplă în jur. Și, slavă Domnului, se întîmplă destule. O persoană la care țin enorm m-a întrebat acum cîțiva ani de ce nu emigrez. Am rîs ca de-un banc spumos. Unde-aș mai găsi asemenea materie primă? În ce altă țară coexistă atît de voios patriotismul de frizerie, mîrlănia cu ștaif, bodega parlamentară și discursul retardat? De
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
Bănică și de bikinii lui Kitty Cepraga. Cum ziceam, în lume nu-s mai multe Românii. Urmează întrebările inevitabile. La ce lucrezi acum? Ce mai traduci și ce mai scrii? Începusem să intru în panică văzînd că nu mă mai întrebi odată lucrul ăsta. E cea mai bună invitație la laudă de sine. Ce să zic? Cu traducerile e de două ori complicat. Fiindcă m-am angajat la prea multe și fiindcă am început să-mi pierd elanul. Am deschis cinci
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
să nu-mi ceri alte nume, fiindcă nu le deconspir. Însă ele există, au succes afară, aparțin unor scriitori hărăziți și sînt sigur că vor aspira un public numeros și la noi. În condițiile astea n-are rost să te întreb dacă mai scrii. Poți să nu mă întrebi, dar eu tot îți răspund. Acum finalizez o carte cu subiect sportiv. Se cheamă Fanionul roșu și cred că o să fie gata în septembrie. O să apară în colecția "Arena" pe care o
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
le deconspir. Însă ele există, au succes afară, aparțin unor scriitori hărăziți și sînt sigur că vor aspira un public numeros și la noi. În condițiile astea n-are rost să te întreb dacă mai scrii. Poți să nu mă întrebi, dar eu tot îți răspund. Acum finalizez o carte cu subiect sportiv. Se cheamă Fanionul roșu și cred că o să fie gata în septembrie. O să apară în colecția "Arena" pe care o coordonez la Humanitas și o să prezinte zece campioni
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
sămânță de bronz, o iarbă verde de cupru nervul sănătos ce împinge al picioarelor mers Și măduva uriașă ce se întinde ca săgeata în arc între creastă și pântecul muntelui între ceafa și mijlocul acestui trup și măduva și Dumnezeu întrebând: acesta s-o rup? Să-i arăt că oțelul e moara, un biet oțel împins de un arc doar atât cât arcul altei săgeți va fi voit, să-i arăt în fierăria din bulgări sau din vintrele lui cum m-
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
nu i-am priceput tot ce știu e că vorbeam o limbî tăcută, precum pielea de șarpe trecând peste ierbi susurau, păreau blânzi, se lăudau cu botezul lor în izvoare dar care e adevărul lor despre care poți să-i întrebi? Că pot fi lași, sfinți și lași, scribi netrebnici și preacurați? Degeaba vrei să depun acum mărturie că te-am ascultat iubindu-mă și că m-ai ascultat iubindu-te în liniștea numindu-se erezie. Ei pot fi lași, sfinți
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
să ghicesc? - Spune, să vedem. Mă urmărea încercând să pară cât mai concentrată. își țuguiase buzele. - Treișdoi! a pocnit victorioasă din palme. Nimerise. A văzut uimirea mea. - Am ghicit. Tu mi-ai spus-o. M-am concentrat și te-am întrebat în gând: "Douășopt, treizeci sau treijdoi?" La treijdoi ai tresărit și m-am prins. - Am tresărit de durere, i-am răspuns scrâșnit. - Ce te doare? Sufletul? Ca pe Hamlet? A fost lovitura clipei. De unde Hamlet pe buzele unei pistruiate cu
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
sticla înghețată. M-am lipit de ea. I-am luat mâna și i-am apăsat-o pe fereastră. Palma deschisă își lăsase semnul în chiciura ferestrei. Sticleau, de-afară, luminile rare ale orașului. - La cât e autobuzul tău? m-a întrebat. - Mai aștept două ore. - Al meu peste un ceas. Se posomorâse. S-a întors spre mine. - Mă conduci la autobuz? - Stau cu tine, altceva ce să fac. - Nu să stai. Să mă conduci. Așa cum conduci pe cineva, când te desparți
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
suni. îți povestesc toată viața mea. A prins să alerge. Autobuzul ei era gata de plecare. închisese ușa. I-a făcut semn șoferului. I-a deschis ușa din spate și s-a aruncat în înghesuiala din mașină. - Dacă suni să-ntrebi de blonda. Așa mă știe toți! Abia când am ajuns la autobuzul meu, mi-am dat seama că rămăsesem cu ghiveciul acela în mână. Seara i l-am dus Rioarei. N-a vrut să-l primească. N-avea chef să
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
încotro, au acceptat să fiu luat și eu "de suflet", cum s-ar zice. M-am așezat, firește, lângă Florin care nu-și mai putea stăpâni tremurul capului, parcă prea greu pentru gâtul său firav. Într-un târziu, m-a întrebat: "Dar ce scrii tu, în afara poemelor despre Holocaust, de vor toți să te aducă pe calea cea bună?". Și țin minte bine că i-am răspuns: "Scrisul meu este plin de fantasme, ceea ce înseamnă că mă aflu în pustiu", cuvinte
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
era un prozator incomod pentru autorități și care își punea, inginerește cuvintele la treabă, adică fără putința de a mai fi dislocate din context și își construia, meticulos, densul "edificiu" literar din idei limpezi și riguros exprimate. Așa că l-am întrebat, firește, dacă are de gând să folosească, în vreun fel, în scrisul său, amintirile tragediei numită Transnistria. Norman Manea știa, desigur că, în ceea ce mă privește, mi-am asumat evreitatea chiar de la debut (placheta de versuri "Lumină întârziată", 1967), este
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
placheta de versuri "Lumină întârziată", 1967), este drept însă, mai mult ca un dat aparte al biografiei mele și ca o încercare de a mă dumiri cum a fost cu putință dezumanizarea secolului. Apoi, deși am tot scris, m-am întrebat, totuși, dacă este oportun să mai scriu despre "lagărele noastre" (o, cât ne-au aparținut!) și dacă veacul nu are deja prea multe riduri rușinoase pe obrazul pe care și-l arată bunului Dumnezeu. Și cu o mult prea mare
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
declară fățiș imensa părere de rău că nu toți evreii lumii au fost arși de vii în cuptoarele de la Auschwitz-Birkenau. Deși sânt convins că, de atunci de când ne-am cunoscut, nu mi-a mai pomenit niciodată numele, eu m-am întrebat, totuși, ce ar fi făcut Norman Manea astăzi, aici, în această țară săracă dar bogată în scandaluri în care a fost pusă în funcțiune noua mașină politică, originală prin faptul că îmbină armonios design-ul american cu patosul partinic al
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
aș fi exclamat și eu ca Maria Banuș: "ție îți vorbesc, America!", adăugând însă imediat: "Așteaptă-mă, că vin și eu!". Și cu toate că nu stă la taclale chiar așa, cu oricine, dacă Dumnezeu mi-ar auzi glasul și m-ar întreba acum: "Unde ești? Ce faci acolo?", i-aș răspunde: "Mă aflu, Doamne, într-o țară europeană care nu este primită în Europa și aștept ca norocul să mă scoată în lume. Dar aici rămân!" *) Citate din interviurile lui Norman Manea
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
ca un miel, să am gata dantela din păr. Pe mire mi l-am ales după ce am petrecut trei zile și trei nopți nemișcată pe o pajiște, înconjurată de oi." Mireasa cu șosete roșii povestește: " Și tatăl mirelui m-a întrebat: Știi tu cine a fost Platon? Și a plecat după Platon. Și mama mirelui mi-a zis: Fiul meu e prea tînăr ca să-l iei de lîngă mama lui. Și numai pe el îl mai avem... Mireasa cu șosete roșii
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
pentru tine - să nu-mi zici mie Lena. Au!" strigă nașa Lena. "Mi-o amorțit ceafa" și se așează. Verișoara Pulheria sare: "Masaj!" Da' lasă-mă, Pulheria, că n-am nevoie!" "Nuuu! Că am studiat!" "Ce-ai studiat, tu, fată?" întreabă nașa Lena cu neîncredere amestecată cu milă. "Am studiat. Cum să fac masaj. Hî! Hî! Tehnici" și-și înfige degetele în umerii nașei Lena. "Auu!" zbiară ea. "Ți-am zis normal să mă lași!" și se ferește. " Da' numa' un
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
că eram foarte tristă, poate că mergeam privind în jos, cu mîinile la spate, cînd, deodată lumea a început să mă simpatizeze. Aveam succes. Fetițele nu-și mai scoteau mîinile din părul meu, băiețeii îmi ofereau gumă de mestecat. Ceilalți întrebau de mine în stînga și-n dreapta. Și eu le răspundeam: Am o pisică soare și o pisică lună. E simplu de tot." Mătușa Zizi a murit de-un an dar a vrut neapărat să participe la gătirea de nuntă
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
povestește-le cum am murit!" se alintă ea. "Mătușa Zizi era o persoană extrem de sobră. Dar, de cînd a murit, nu știu ce are, a devenit cam cochetă. Acum cîteva zile a venit să mă ajute să pun masa de prînz. Am întrebat-o, așezînd furculițele, cum îi merge pe-acolo. Mi-a răspuns ștergînd un pahar Bine. Avea 20 de pisici. Pe Purtătorul de cuvînt l-au omorît celelalte. I-am spus asta. Știa și părea resemnată. înțeleptul și înțeleapta erau nedespărțiți
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
vitralii mesaje de dincolo prin ziduri vibrări de cupole, sub genunchii tăi cenușă de clopote... De la fereastră De la fereastră urmăresc desfrunzirea peisaj fantomatic vara răsfoită de vânt o zi, o lună, apoi orga plopului împăcat sub clătinările iernii... nimeni nu întreabă nimeni nu așteaptă răspuns De mirări căutat De mirări căutat Ca de-un blestem ocult Jumătate mă zbat Jumătate exult Nici nu știu ce mai sânt Căutând împrejur Câteodată pământ Câteodată azur Să te bucuri! îmi spun Și încerc și aștept Jumătate
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
și silință la învățătură". Nivelul cunoștințelor cu care venise de acasă întrecea cu mult exigențele programei. Bătaie de cap îi dăduse numai memorarea, într-o singură după amiază, a poeziilor unui an întreg. "ŤAl cui ești, băiețaș?ť, m-a întrebat un bătrîn profesor, după ce coborîsem îmbujorat de pe estradă, purtînd pe creștet cununa dobîn-dită la sfîrșitul clasei întîi. Luat prin surprindere și fîstîcit de ambianța festivă, am îngăimat: ŤAl mamei...ť. Cînd a aflat acasă cele întîmplate, tata a rîs și
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]