89,143 matches
-
Ca să se coacă mai tare . Cu miros de fân proaspăt cosit Îți intră În casă, la umbră să șadă Și aproape că nu-ți dai seama când legănat de-a greierilor baladă Ai ațipit. Unii nu știu ce să răspundă La această Întrebare. Și zic că poate, a venit și ea din soare. Și de aceea soarele e așa de luminos Și cald cu fiecare. Iar alții, mai agasați De această dilemă (Care-au uitat, probabil să mai fie copii) Ne spun că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
soarele e așa de luminos Și cald cu fiecare. Iar alții, mai agasați De această dilemă (Care-au uitat, probabil să mai fie copii) Ne spun că sunt plictisiți De această temă. Nu vor să se mai gândească la această Întrebare Și transpirați sub bila de foc (adică sub soare) Își șterg chipul Înroșit cu o bucată moale, catifelată de apă curată Și zic: ˝Hai s-o lăsăm pe altădată˝ INEDIT: Cezar Ivănescu, 15 februarie 2008 [transcriere după Înregistrare audio, partea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
ședință, a urmat o altă lacună. «Nu știu.... Mă bâlbâi ca un școlar... Știți ce vă propun; sunați la Secretariat. Știți doar că nu s-a dat libertatea de a da informații despre deciziile CNSAS... Am uitat... Îmi puneți atâtea Întrebări. Mă simt ca la Securitate»“, [http://www.jurnalul.ro/stirepol i t ic/cazul ivanescu-o-nebuloasa-pentru-cnsas116735.html, art. cit.] 2. Domnul Nicolae Manolescu a predat studenților străini. Pentru conformitate citez din Ion Bogdan Lefter, Un anumit concept complex de autor În
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
cu stress la coșniță de zi cu zi. “Acuma, la ultimul recensământ, făcut În Ucraina, au apărut și romani și moldoveni. În Bucovina suntem romani, iar În Sudul Basarabiei unii se cheamă că sunt moldoveni. Nu suntem toți același neam?” Întrebări fundamentale, adevărate, menite să ne aducă aminte că o mamă trebuie să-și iubească toți copiii la fel. Și frații Între ei. La un moment dat, am Încercat să-l chestionez și pe teme poetice. „Eh, doar sunt din Țara
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
de ani de despărțenie dictată de politică. „ “V-ați gândit vreodată să vă retrageți Într-un turn de fildeș? Să vă spuneți: la ce bun? Sau, gata! Să mai facă și alții! Doar am jertfit destul!“ La o astfel de Întrebare, Vasile Tarateanu nu a putut decât să se mire: “Să mă dau bătut? Doar sunt Arcaș din Țara de Sus!” [Arcașul este una dintre revistele fondate de Vasile Tarateanu] La Început a fost Cuvântul, așa ar trebui, poate, să Înceapă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
așa ar trebui, poate, să Înceapă orice istorisire despre cuvinte și purtătorii lor. Când relatarea se referă la oamenii care le-au „țintuit” pe hârtie, din dorința de a nu li se șterge visele, simțirile și vrerile, adică la scriitori, Întrebarea firească este: și care ar fi vorbele potrivite să o descrie? Încrederea este cuvântul cheie al ultimei Adunări Generale a Asociației Canadiene a Scriitorilor Romani, A.C.S.R., unde s-a dat gir confraților mai tineri sau mai noi În organizație
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
pregătit. Câteva picături tonice, avea să-i redea puterea. Îl așezară pe scaun strângând conținutul În sac, așteptând efectul. Curând profesorul Își reveni. Ceru apă. Bău un pahar Întreg, răsuflă adânc, cu greutate, după care așteptă cu privirile mirate o Întrebare fără răspuns. După un timp șopti: - Pantoful... - Ce-i cu pantoful?! Întrebă civilul. - Nu este al Mariei! Îl priviră stupefiați. Ne-am continuat drumul În Întunericul nopții așteptându-ne să ne apropiem de luminile Întrezărite. Dar parcă stăteam pe loc.
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
dată, În vol. V, al lui Perpessicius (D Panaitescu), eu l-am Întrebat: „Cum putem să interpretăm și să știm noi ce-a vrut să scrie poetul, În poezia respectivă, deoarece el n-a făcut cunoscut acest lucru?” La această Întrebare m-a luat frumos de-o parte și mi-a spus:”Măi, Pompilică, nu-i cunoști biografia lui Eminescu, am să te Învăț și atunci ai să Înțelegi ce-a vrut să spună În fiecare dintre poeziile sale.” Și așa
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
contaminare emoțională. ICR-ul are menirea constitutivă să reprezinte cultura română, În ansamblul ei, cu ceea ce a avut și are mai valoros și identificabil românesc. Patrimoniul cultural nu este negociabil pe criteriul cererii și ofertei de piață! Apare din nou Întrebarea dacă noi, romanii, nu ne dăm singuri În cap și ne tăiem craca de sub picior. Credeți că ar putea măcar exista o dezbatere serioasă În țările cu pricina pe tema dacă Lermontov, Heine, Schiller, Baudelaire, sau Poe sunt relevanți pentru
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
poate fi cunoscut În alte culturi decât prin traduceri, ba mai mult, prin credibilitatea lor literară. E greu să impresionezi un auditoriu internațional nepărtinitor susținând că le prezinți o partitură 'mare', dacă interpretul cântă fals și forțat! (Am primit ades Întrebarea de duioasă naivitate: „De ce ați tradus Luceafărul, nu era tradus deja?'). Tema traducerilor din Eminescu se Întrepătrunde cu tema politicii culturale: În lipsa unei viziuni globale, promovarea internațională a lui Eminescu nu s-a făcut niciodată sistematic. Dincolo de exaltarea internă a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
literare - precum și criza economică mondială vor fi scuze suficiente ca romanii să nu facă nimic. Sau, cum zice Creangă: până acum ne-a fost cum ne-a fost, dar de acum Înainte tot așa o să ne fie! Am ajuns la Întrebarea de Început, ce (ne) facem cu Eminescu? Poate că, de fapt, Întrebarea a devenit inutilă, poate că Între timp romanii au acceptat absurdul argument al irelevantei sale iar Eminescu a devenit irelevant și pentru cei mai mulți dintre noi. Personal, am avut
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
nu facă nimic. Sau, cum zice Creangă: până acum ne-a fost cum ne-a fost, dar de acum Înainte tot așa o să ne fie! Am ajuns la Întrebarea de Început, ce (ne) facem cu Eminescu? Poate că, de fapt, Întrebarea a devenit inutilă, poate că Între timp romanii au acceptat absurdul argument al irelevantei sale iar Eminescu a devenit irelevant și pentru cei mai mulți dintre noi. Personal, am avut des sentimentul că mă zbat inutil. Desigur, eu mă voi lupta și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
de întîlnire semăna cu o bolgie a confuziilor semantice, un fel de creuzet interminabil înlăuntrul căruia lămurirea unui cuvînt dădea naștere unor nelămuriri secundare a căror încercare de clarificare anula semnificația cuvîntului inițial. De pildă, cum se poate răspunde la întrebarea dacă cuvintele cu sens general corespund sau nu unor realități din lumea noastră? Au oare ele un temei real, sau sînt simple noțiuni a căror semnificație e produsă de mintea noastră? Bunăoară, dacă spun "om", cuvîntului acestuia îi corespunde colecția
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
Cronicar Lucrări în infraroșu Chiar din prima pagină, revista craioveană Mozaicul (anul IX, nr. 7-8, 2006) ne atrage atenția prin interviul oferit de Simona Popescu. Întrebări, e drept, mozaicate, dirijate imprevizibil de la pasiuni adolescentine și amiciții datând tot cam de-atunci, la moralitatea obligatorie și (s-ar părea) naturală a scriitorului. Printre ele, desigur, amintiri ale primelor cărți citite, referiri punctuale la cele recent publicate (Lucrări
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10302_a_11627]
-
grupajul Keith Hitchins și istoria românilor, dedicat eminentului profesor american, este la un moment dat evocat un proiect intelectual, "acum abandonat", a cărui realizare ar echivala cu un veritabil eveniment. Despre ce este vorba? "Acum câțiva ani - răspunde Keith Hitchins întrebării puse de Nicoleta Sălcudeanu - Virgil Nemoianu și cu mine am plănuit să alcătuim o istorie a literaturii române de la începuturi până în prezent, pentru un public vorbitor de limbă engleză. Potrivit diviziunii muncii pe care am schițat-o, Virgil ar fi
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10302_a_11627]
-
semințele roz/ ca tălpile lui Ilie către Serepta Sidonului" (Turn fără neamuri). Dezastrul se apropie nu o dată cu perfidie, prin mijlocirea reprezentărilor familiare. Să fie un soi de sfială, o șovăială a Răului de-a fi Rău? Iată un semn de întrebare care planează asupra unei creații care pare întru totul cedată conștiinței demoniace, "încărcată de prigoană" cu vârf și îndesat, în filele căreia blestemul spurcă apa, orice înnoire fiind "stârpită": Cum liniștea ascunsă prin lucruri își descheie/ un nasture Ciorapul îi
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
pe neființă, pedeapsa nu poate avea ca obiect golul. Și totuși tactica disoluției universale cuprinde și un asemenea artificiu, un soi de protocol al desființării: "Nu mă mai cert cu tine, am obosit./ Străin și dosit,/ sălciu și ascuns/ pe după întrebări la care n-ai răspuns,/ tu ai fost, ai ars, te-ai scrumit, nu mai ești - / ca o vârstă, ca un vers, ca o iubire./ Căderi și nadire. întrebări pre-pământești,/ între stihii care-ncep să se deșire,/ să dispară./ }i-
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
cu tine, am obosit./ Străin și dosit,/ sălciu și ascuns/ pe după întrebări la care n-ai răspuns,/ tu ai fost, ai ars, te-ai scrumit, nu mai ești - / ca o vârstă, ca un vers, ca o iubire./ Căderi și nadire. întrebări pre-pământești,/ între stihii care-ncep să se deșire,/ să dispară./ }i-i frică și de numele tău./ Cu atât mai bine sau cu atât mai rău?" (Nu mă mai cert cu tine, am obosit). Corelativ acestei confuzii (de fapt un
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
facă predicții. Lipsit de astfel de orgolii, el nu urmărește decât să înțeleagă întreaga complexitate a situației. În felul acesta, soluțiile aproape că vin de la sine, nici măcar nu mai trebuie enunțate ca atare. Ceea ce contează la Vladimir Tismăneanu sunt întotdeauna întrebările pe care și le pune, conexiunile pe care le face pe verticală și pe orizontală, nu răspunsurile propriu-zise care, la capătul demonstrației, aproape că devin o formalitate. Este un spectacol al inteligenței și al erudiției (dincolo de informația din zona istoriei
Lecții de democrație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10305_a_11630]
-
imprudenta idee de a strecura în cutiile poștale ale vecinilor manifeste împotriva lui Stalin. Indirect, însă, au de-a face: în urma denunțului din ziar, Ioana Maria devenise pentru establishment un dușman periculos. O "mătrăgună" care, nu-i așa, trebuia stârpită! Întrebarea pe care-o pun este următoarea: a făcut respectivul gazetar un act de "poliție politică"? Firește, în limbajul epocii nu exista o astfel de sintagmă. Dar faptele ca atare conțin o clară intenție de a "aduce atingere drepturilor și libertăților
Zeama de varză ca poliție politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10304_a_11629]
-
puțin demonică ne apare anxietatea produsă de gândul unei defectuoase recepții. Oare cartea care e o sticlă aruncată în mare, va fi sau nu găsită de cineva? Acel ins va cunoaște limba în care e scris mesajul? Din acest punct întrebările se țin lanț: Și, dacă va ști să citească, va fi în stare să înțeleagă ce a citit? Și, dacă va înțelege, o va face într-un moment în care sufletul lui va fi poros, dornic să absoarbă, așteptându-și
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
orgoliul de a recunoaște că opera lui nu îl poate, în mod fatal, exprima decât pe el însuși, că între lume și el va exista întotdeauna, și orice ar face, lentila deformatoare a ochiului său care privește și interpretează totul?" întrebare retorică. Deoarece, așa cum subliniază de îndată poeta, orice operă literară contează prin "fantastica ei subiectivitate", în contextul unei realități prea cuprinzătoare și diverse pentru a pretinde altceva decât să fie "interpretată la infinit". Orice literatură nu este, prin însăși definiția
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
lacrimile,-n august,/ ca în Virgil, iubeau amar." Invidiabila stare de pre-absurd... Zigzagată cu anecdote, care fac inocența spectaculoasă a unui poet mucalit: "Cutăruia, ajuns director/ din mic șofer de Volgă mare,/ Ce-l luase, cu aplomb de rector,/ la întrebări, că de ce n-are/ o diplomă (nici el n-avea,/ dar sta-n fotoliu de meșină),/ Dimov (cu glas de catifea):/ "Pentru că n-am avut mașină." Cum se amestecă, ape-ape, valurile de material, bătînd ba spre lucrurile pe care le
"Scrie visul de poet..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10319_a_11644]
-
se lăudau cu micul lor act de curaj. I-a numărat însă dl Iorgulescu și pe intelectualii care n-au colaborat cu regimul, ca să știe cît de mulți au fost ? Era elementar să încerce, ca să nu-i jignească nimeni cu întrebarea dacă n-au colaborat și ei "la greu" cu fostul regim.
Colaboraționiștii după Iorgulescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10320_a_11645]
-
care au nostalgii de gardieni. Oricum, există o instituție care are posturi pentru oricine simte o chemare către meseria cu pricina. Generații spumegate SUPLIMENTUL DE CULTUR|, numărul 91, de sfîrșit de august, publică un interviu cu Marin Mincu, luat la întrebări, ca șef de cenaclu, ce-i cu generația 2000. "Frondele trec, pe cînd literatura de valoare rămîne", e concluzia repetată în multe feluri, care-ar fi bine să însemne, pentru tinerii furioși, precum pentru scriitorii consacrați care "își apără ciolanul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10322_a_11647]