2,580 matches
-
adepților lui, este alegerea lui Dumnezeu și a altor Entități divine. Optând pentru Ahură Măzdă, mazdeanul alege binele împotriva răului, religia adevărată împotriva celei a daevas-ilor. Prin urmare, orice mazdean trebuie să lupte împotriva răului. Nici o îngăduință față de forțele demonice întruchipate de daevas. Această tensiune nu va întârzia să se înăsprească în dualism. Lumea va fi împărțită în buni și răi, și va sfârși prin a deveni o proiecție, la toate nivelurile cosmice și antropologice, a opoziției dintre virtuți și contrariul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Videvdât, II, 20-32; cf. N. Soederblom, op. Cit., pp. 172 sq. Vezi și Bundahim, XXXIX, 14: Mcnok i Xrat, LXII, 15; G. Dumezil, op. Cit., II, pp. 247 sq. Zarathustra $i religia iraniană revelația "religiei" și înnoirea eshatologică 66. Dar, întrucât anul întruchipează totalitatea timpului cosmic, ultimele zece zile ale fiecărui an anticipează întrucâtva drama eshatologică. Este intervalul fabulos, în care sufletele se reîntorc pe pământ: un Yast (13: 49-52) îi invocă pe Fravasi 67 care circulă liber în timpul ultimelor zece zile ale
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
-se totodată o demitizare ironică și parodică a unei astfel de aventuri amoroase: articolul nehotărât din prima parte a poemului ("o lună plină") subliniază clișeul imagistic, e o noapte cu lună ca în atâtea texte poetice, dar ea nu mai întruchipează nici un ideal sau dacă o face noțiunea de ideal a fost total redefinită: "avea ochi obosiți", "mă întreba profesional: "mă iubești?"", "ea voia bani", nici el nu e foarte încântat de prezența aceasta. Peisajul este și el dezolant: "grădina publică
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
2) în ce circumstanțe populiștii se constituie drept un remediu sau o amenințare la adresa sistemului democratic liberal? Este important să se înțeleagă că principala noastră preocupare privește populismul și nu ideologia de care acesta este atașat sau persoana care îl întruchipează. Astfel, una dintre sarcinile cruciale este aceea de a separa populismul de acele trăsături care ar putea apărea odată cu el, dar care nu sunt parte a lui. De exemplu, partidele populiste de extremă dreaptă din Europa împărtășesc un nucleu ideologic
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
opoziției în Parlament și în cadrul organismelor de monitorizare, a limitat atribuțiile președintelui și a subminat independența poliției, a procurorilor și a tribunalelor. În mediul public explicațiile oferite pentru aceste abuzuri asupra instituțiilor au urmat tiparul plebiscitar al unui lider care "întruchipează "voința poporului"" și ale cărui decizii nu ar trebui să fie "împiedicate de multiple seturi de instituții (controlate de clasa politică) care sunt predispuse la a interpreta greșit, a ignora sau a tergiversa reprezentarea eficientă" (Barr, 2009: 40). Cu mult
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ultimii ani, găsim mișcări și partide asumat sau presupus populiste aflate și la stânga spectrului politic, fiind adeseori calificate ca aparținând stângii radicale. Populismul nu se mai rezumă la extrema dreaptă sau la dreapta ultraconservatoare sau reacționară, ci, trebuie observat, se întruchipează și prin mișcări precum Podemos în Spania sau Syriza în Grecia. Prin urmare, avem de-a face și cu un establishment de stânga și de dreapta (de obicei, de centru-stînga și/sau de centru-dreapta) care se opun populismelor de stânga
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Este important să înțelegem acest lucru dacă vrem să percepem cât de mare este distanța dintre ceea ce își propune să facă un jurnalism obiectiv și ceea ce își propune să facă un jurnalism literar. Consecințele epistemologice ale obiectivării jurnalistice sunt perfect întruchipate la granița dintre secole în viața unui om care a fost caracterizat drept prototipul redactorului irascibil care bate cu pumnul în masă: redactorul local Charles E. Chapin de la New York Evening World. În cele din urmă, exemplul lui demonstrează de ce jurnalismul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și dacă este sublimă, atunci cuprinde totul într-un sistem critic închis. În mod clar, Hawthorne, singurul fiu al lui Nathaniel, amintit astăzi, în cazul în care nu este deja uitat, drept un scriitor de roman de dragoste istoric, a întruchipat jurnalismul. Jurnalismul practicat de el a fost prost-înțeles, neputând fi distins între versiunea literară și cea materializată, și implicit demonizată drept Cealaltă, sau bestia, când Hawthorne pretinde că preocupările lui sunt numai "materiale", pe când cele ale literaturii sunt "spirituale" (166
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ÎI. Texte de epocă 3 III. Studii de critică 3 INTRODUCERE Cercetarea de față pune problema specificului femeii pariziene că figură exponențială a realității și a literaturii franceze din secolul al XIX-lea. În istoria, cultura și civilizația Franței ea întruchipează o epocă care este cea a Parisului și a modernității. Femeia pariziana este o entitate socioculturala particulară, mitizata și poetizata în mentalul colectiv și cel individual. Pariziana face parte din categoria personajelor referențiale, care trimit la o realitate a lumii
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
diferențiere. Pentru Parizienele distinse de la sfârșitul secolului este caracteristic un rafinament sofisticat. Dorința lor de excentricitate, căutarea stilului, eforturile permanente de a lăsa fără suflare audiență, se compară cu voință Prețioaselor de a se demarca de vulgaritatea cadrului ordinar. Pariziana întruchipează ceea ce se numeste le savoir vivre moderne sau le savoir vivre au féminin. Pariziana este femeia modernă conștientă de valoarea să. Ea este superlativul femeii în general, și al femeii franceze, în special. A fi femeie și a fi Pariziana
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
opera lui Zola femeia este rând pe rând țap ispășitor, divinitate, neant, monstru diabolic; femeia senzuala insufla neîncredere. Nana este un astfel de exemplu "idole redoutée" [Zola, Nana, p.441], dar și animal gata să devoreze bărbatul. Baronesa de Frémines întruchipează farmecul malefic feminin, caracteristic sfârșitului de secol: "La voix qui sortait de là avait des vibrations de cristal, et leș idées imprévues, mordantes, d'un tour particulier, méchant et drôle, d'un charme destructeur, la séduction corruptrice et froide, la
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Way and How to Handle them" [1974] de ce femeile franceze s-au eliberat atât de târziu și presupune că acest fapt se datoreaza reputației lor internaționale de jucărie frivola. Plăcerea este marea religie a Franței, iar femeia cea care o întruchipează. Michèle Sarde constată că stereotipul femeii franceze este: femeia-pisică, femeia-copil, femeia fatală, femeia care este fermecătoare, elegantă, experimentata, senzuala. Imaginea franțuzoaicei este cea de femeie seducătoare, amorala și amantă. În imaginarul francez și internațional, notează M. Sarde [p.28], curtezana
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
femeia care este fermecătoare, elegantă, experimentata, senzuala. Imaginea franțuzoaicei este cea de femeie seducătoare, amorala și amantă. În imaginarul francez și internațional, notează M. Sarde [p.28], curtezana este franceză, la fel cum mama este italiană, iar femeia-tractorist sovietică. Francezele întruchipează sexismul occidental în general, fantasme pe care inconștientul colectiv masculin ezita să le proiecteze asupra femeilor din propriile lor țări. Domeniul cel mai important al bărbatului francez sunt femeile; ele constituie, cum menționează R.Barthes în Mythologies [p.26-32], terenul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
explică prin rolul pe care femeile îl joacă în viață Parisului. Există, în mod sigur, un aspect prin care Parisul se deosebește: "une élegance, un goût, une manière de sentir, d'être et de s'occuper" [Forestier, p.387]. Femeia întruchipează destul de vizibil toate acestea 97. Pariziana, concluzionează Louis Chevalier, nu este doar personajul cel mai vechi și cel mai rezistent al societății capitalei, dar și, din toate timpurile, opinia o confundă cu orașul și incarnează în el aspectele esențiale ale
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
parfum" [Zola, Au Bonheur des Dames, p.364]. Francezului, consemnează S. de Gramont [p.84], îi place să seducă și să fie iubit. Elegantă și farmecul fac parte din arsenalul seducerii. Ce are în plus Pariziana față de alte femei? Pariziana întruchipează grațioasa finețe, rafinamentul și senzualitatea feminină. Totul se conjuga cu elegantă: a reuși cu elegantă, a seduce, a trata, "elegantă este o armă, o insignă, un obiect care atrage respectul, o scrisoare de recomandare" [Beauvoir 1998, ÎI, p.280]. Elegantă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
assez ridicule. Quelle différence avec une femme comme Mme Dambreuse!" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.371]. Din punctul de vedere al subiectului nostru se impun câteva tipuri de opoziție între personajele feminine. Dacă doamna Arnoux, sensibilă, tandra, resemnata și visătoare, întruchipează iubirea ideală a protagonistului, doamna Dambreuse este o mondenă rece și calculată. Alte figuri feminine sunt cea a Louisei Roque și cea a lui Rosanette, loretă senzuala. A. Thibaudet consideră că cele trei amoruri ale lui Frédéric doamna Arnoux, Rosanette
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
moderne. Din această perioadă vom menționa L'Aventurière, 1848 de Augier, La veuve și Leș Honnêtes femmes, 1880, La Dupe, 1891 de Henri Becques. Românul și dramaturgia perioadei cercetate posedă o vizibilă organizare dramatică, oferind imaginea dinamică a unei societăți întruchipate în figuri reprezentative, printre care femeia pariziana este una centrală. Putem conchide că la sfârșitul secolului al XIX-lea teatrul determina înțelegerea estetică a lumii moderne. 2.1.2. Comedia urbană și Pariziana-spectacol Din timpurile antice, orașul își oferea spațiile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
interesul față de sentimente. Feminitatea este pentru Clorinde doar o armă în lupta pentru putere. În comparație cu alte femei, Pariziana este femeia care nu cunoaște ezitarea, incertitudinea, necesitatea cotidiană și vitală a compromisului. Ea știe să impună bărbaților capriciile și legea să, întruchipând puterea femeii asupra bărbatului și asupra lumii. Guvernarea femeilor pariziene are sorți de izbândă, deoarece se bazează pe simulare. Ea disimulează superioritatea intelectuală feminină (când este cazul) prin scoaterea în evidență a intereselor mărunte. Astfel, ele au reușit să înșele
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Libertinajul ridică marile curtezane la rang de regine. Nana devine prototipul femeii galante, precum madame Bovary cel al femeii adultere. Fără o autonomie veritabilă, femeia se deda adulterului că unei șanse de valorizare. Amantul este, de regulă, rezultatul decepției și întruchipează aventură și plăcerea. Mai mult decât oricare altă femeie, Pariziana este plictisita de privirea prea cotidiană a soțului ei, ea are nevoie ca alți ochi, inca plini de mister, să o descopere. Urmându-și dorințele, excitata de noul său rol
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Gestiunea rutinara a casei și teatrul muncilor casnice nu sunt specifice pentru Pariziana. Doar Parizienele venite din provincie, că doamna Arnoux sau Hélène Grandjean, apar aproape întotdeauna în poze maternale, cosând, brodând, învățând copilul să citească, ținând băiatul în brațe, întruchipând tandrețea și caritatea. "Presque toujours, îl trouvait Mme Arnoux montrant à lire à son bambin, ou derrière la chaise de Marthe qui faisait des gammes sur son piano; quand elle travaillait à un ouvrage de couture..." [Flaubert, L'Éducation sentimentale
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
gorge et caressaient la chair pale des seins de leur chair roșe et rouge de fleurs surnaturelles. Șes cheveux blonds étaient poudrés de violettes d'émail où luisaient de minuscules diamants" [Maupassant, Notre coeur, p.208]. 113 Portretul femeii moderne întruchipează astfel "frumusețea ei ce-i vine de la Râu, veșnic lipsită de duh", "frumusețea specială a râului, frumosul înlăuntrul îngrozitorului" [Baudelaire, 1971, pp. 218, 220]. "L'arbuste derrière lequel elle se cachait à demi était une plante maudite, un Tanghin de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
contrariat, l-am șters cred din memoria imediată. Abia acum, știind multe alte nuanțe, aș putea înțelege mai exact ce se întâmpla de fapt, iar pentru asta ar trebui evocată aici principala funcție pe care, cu tenacitate și altruism, a întruchipat-o Paul Miron pentru elita intelectuală, literară cu precădere, din țară. El era Hermes, mesagerul zeilor, coborât cordial și îndatoritor printre muritori pentru a le aduce un strop de fericire. Prietenia lui era un priviligiu prețuit și niciun efort nu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
necesită decriptări dogmatice "monade" sau să-și intituleze un volum, în 1986, chiar Fiul Omului pentru a clipi complice către vocația duhovnicească a tatălui său. În al doilea rând (deși cred că ar trebui spus "tot în primul rând"), el întruchipează paradoxul intruvabil al creatorului generos. Artiștii, fie că sunt ai literelor, ai culorilor, ai sunetelor sau ai scenei, sunt, de regulă, naturi egolatre, invidioase, dominate maladiv de propriul orizont, însetați de laude și alergici la critică. Probabil că dacă ar
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mea la Paris, Elsa și Paul Miron, doctoratul, recomandarea pentru Fulbright sau evocarea întâlnirilor memorabile din biroul său cu Neagu Djuvara, Katherine Verdery, Claude Karnoouh, Catherine Durandin, Roger Chartier etc) - la următorul text aniversar. La 80 de ani, Alexandru Zub întruchipează nonșalant, zilnic, cu naturalețe, titlul unei apreciate lucrări de-ale sale: Efigia cărturarului. Efigie, aici în sensul că așa cum amprenta rămâne, neschimbată, pe sigiliu, dincolo de apăsarea inexorabilă a timpului, figura academicianului ieșean, urcând voinicește Copoul, la fel ca în urmă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ale misiunii sale intelectuale, mă face adesea să mă întreb dacă nu reprezintă o provocare pentru percepția istorică și psihologică a duratei. Pentru că domnul Zub este neschimbat! Iar la această neschimbare nu e importantă vitalitatea și tinerețea sa fizică (domnia sa întruchipând deja, încă de la ieșirea din detenția politică, o formă de austeritate schimnică pe care trecerea vremii doar a mai argintat-o puțin), cât, mai ales, rectitudinea morală, rigoarea cordială și greutatea implacabilă, de neschimbat în bătaia timpului, a operei sale
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]