9,278 matches
-
se ascundă. Surâsul ochilor...ars de sarea lacrimilor născute din durere, Gândul curat ...ce tremură sub rănile vorbelor grele. Avem de pierdut: Grădina zâmbetelor...ce se-neacă în ploaia ipocriziei, Răsăritul soarelui...umbrit de cețurile verzi, ale invidiei. Privirea cerului... întunecată de norii faptelor înjositoare, Rețeaua arterelor... prin care curge spre iris culoare. Avem de pierdut: Mugurul încrederii... ce piere înghețat de viforul trădării, Apusul soarelui în valuri... ucis de semnul întrebării. Dulceața dragostei... topită de focul năpraznic, al mâniei, Aripile
OAMENI ȘI VICII de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362264_a_363593]
-
mii de pelerini? În primul rând, Părintele Arsenie este dătător de lumină, pace, bucurie, este purtător de har, pricepere și înțelepciune, în al doilea rând, Părintele este grabnic ajutător celor în nevoi și necazuri. Apoi, Părintele Arsenie luminiază mințile cele întunecate, încălzește prin focul dumnezeiesc din el, inimile reci și împietrite, aduce pace, liniște și bucurie celor întristați și mâhniți, dă curaj și tărie celor pierduți în tumultul grijilor lumești, aduce nădejde celor împovărați cu păcate grele, împarte din dragostea și
PIATRA DE TEMELIE A LUI GHEORGHE BECALI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362348_a_363677]
-
revedea istoria nu înseamnă și a retrăi groaza care a marcat-o în răstimpuri. „The Red Army Choir“ avântează dinspre păturile istoriei un iureș de muzică impetuoasă, rusească. Muzica interpretată falnic de către „The Red Army Choir”, exceptând retrezirile la fața întunecată a istoriei, este o oglindă a ei luminată într-un spectacol unic. Un spectacol de însuflețire eroică, de revedere a Rusiei traversând vremile prin cumpenele ei și ale umanității, razant sau intersectând lumea. Un astfel de spectacol este nerepetabil într-
VIN RUŞII! CORUL ARMATEI ROŞII VINE LA BUCUREŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362384_a_363713]
-
este anunțată măritei Doamne: - Au sosit căpitanul Preda din ținutul Vâlcelelor și căpitanul Vladimir din ținutul Gorjiilor! - Dar principele Radu unde-i? - tresări doamna Elena Valdescu și un fior îi străbătu inima. Cei doi căpitani pătrunseră în salon cu fețele întunecate. - Ce s-a întâmplat? - Jale mare, Măria Ta!- zise Preda cu lacrimi în ochi. - S-a întâmplat ceva cu soțul meu? - Domnia sa nu mai este printre noi. - Cum? - rosti principesa și se prăbuși pe un jilț. Două servitoare aduseră apă
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
Dumnezeu este deasupra noastră, pretutindeni și oricând. El este stăpânul nostru! Întoarce-te drace la talpa iadului tău! Urlete sinistre sfâșiară liniștea pădurii. Necuratul se înfurie de îndrăzneala omului și se ridică amenințător deasupra lor. - Dispari, Satana, în unghierele tale întunecate, în locuri neumblate sau blestemate. Du-te la vrăjitoarele tale care te slugăresc, ia-le sufletul și pârjolește-l în focul iadului tău, hrănește-le cu smoală, dar lasă omenirea cu necazurile, bucuriile și păcatele sale să fie judecată de
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
a brazilor din Pădurea Soarelui, care era apropiată de casa lui Mitru. Sătenii o numiseră așa din moși-strămoși, pentru că pe timpul verii, razele soarelui erau atât de puternice, încât pătrundeau peste tot și nu părea să existe niciun deșiș, oricât de întunecat ar fi fost, în care să nu pătrundă vreo scânteie de lumină. Dacă îndrăznea cineva să se aventureze mai mult printre copacii seculari, era periculos, fiindcă nu erai niciodată sigur dacă te pândește sau nu, vreo dihanie răufăcătoare, în orice
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
care rămâne? Știi tu ce gol e timpul pentru mine, și cum se măsoară? Azi, mâine, ieri, cândva, niciodată... Primăverile nu mai sosesc iar toamnele au murit toate deodată. Știi tu viața mea cu ce se aseamănă? Un drum abătut,întunecat și pustiu pe care merg fără să știu în care parte și dacă voi ajunge acasă într-o zi. Știi tu eu cum mă simt? Un copac căruia i-au căzut toate frunzele în plină vară și a rămas fără
SPUNE-MI DRAGUL MEU de NINA DRAGU în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362546_a_363875]
-
unde plecăm... chitara o chitară printre plopi seara se lăsase oarbă melodia avea brațe lungi ajunseseră până la tine tu o ascultai vrăjită cu urechile feline te-am privit și te făcusei o lumină luminată smulsă din seara aceea peste bolta-ntunecată doamne frumoasă mai erai pe gura ta plină de rai... paradisul tău frumos paradisul tău frumos este-n priviri și-n mersul lin rămân la margine de timp să te privesc și să mă înclin parcă-nfrunzește primăvara și-mi
MINIPOEME de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361031_a_362360]
-
respira așa cu ochii mei pe harta serii fără margini când aerul devine rece și eu visez numai imagini... scrisoare din ce în ce te ștergi din ochii mei abia te mai țin într-o silabă și-n irisul meu întunecat câteodată te strivesc de pleoape sau te caut printre oglinzi prin somn prin vise sau încolțind prin iarbă ca o floare sălbatică inima e-n dulce vaer într-o noapte de suspine a simțit de mult iubito c-ai plecat
MINIPOEME de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361031_a_362360]
-
Lacrimi fierbinți poezie [] Poezie de dragoste - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ] 2010-04-18 | | Lacrimi fierbinți În mijlocul oceanului un vas de croazieră își lăsa amprenta... Un șir de mărgele albe înspumate împărțea oceanul în două ape... la miazăzi luminoasele ape azurii la miazănoapte întunecatele ape bleumarine... Deasupra cerul serii pâlpâia... Undeva pe punte te-am zărit erai cu privirea agățată de infinit... Spre orizontul albastru căutai parcă erai o zână Lorelai... Rochia ta cu flori se înfoia sub puterea și candoarea brizei de miazănoapte
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
dansul ... Citește mai mult Lacrimi fierbințipoezie []Poezie de dragoste- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]2010-04-18 | |Lacrimi fierbințiîn mijlocul oceanuluiun vas de croazierăîși lăsa amprenta...Un șir de mărgele albe înspumate împărțea oceanul în două ape...la miazăzi luminoasele ape azuriila miazănoapte întunecatele ape bleumarine...Deasupra cerul serii pâlpâia...Undeva pe punte te-am zăriterai cu privirea agățată de infinit...Spre orizontul albastru căutaiparcă erai o zână Lorelai...Rochia ta cu flori se înfoiasub puterea și candoareabrizei de miazănoapte formele tale unduitecând apăreaucând
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
am da seama că travaliul celor care se ocupă cu așa ceva este cât se poate de meritoriu. Personal, îi consider pe traducători, un fel de purtători de făclii care arată drumul și conduce pașii pe cărările, destul de întortocheate și uneori întunecate, cu hățișuri potrivnice, ale balastului literar în care ne putem afunda, din pricina necunoașterii în profunzime a unei limbi străine. Ei sunt cei care selectează pentru noi și ne oferă spuma, crema, ceea ce este mai bun și mai folositor. Și mai
GÂNDURI ŞI SENTIMENTE. CRONICĂ LA VOL. EUGEN DORCESCU TĂLMĂCIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361127_a_362456]
-
un tărâm impropriu, sunt elemente care aduc zbucium și nefericire: “Neant, eternitate, genuni de-ntunecime, / Cu zilele ce faceți, pe care le-nghițiți ? / Ne veți reda vreodată extazele sublime / Și tot ce ne răpiți? O, lac ! Stânci mute ! Grote ! Păduri întunecate, / De vreme neatinse, ba-ntinerite chiar ! / Păstrați-ne-amintirea acelor nopți curate - / (Vai, amintirea doar...)” (Lacul). Traducătorul a ales acest superb poem reprezentativ pentru lirica lui Lamartine și pentru frumusețea imaginilor lacului de o limpiditate celestă, văzut în amintire, în contrast cu starea de tulburare
GÂNDURI ŞI SENTIMENTE. CRONICĂ LA VOL. EUGEN DORCESCU TĂLMĂCIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361127_a_362456]
-
mușcat, le-ai simțit freamătul, dulceața, dorința, așteptai o prima reacție, emoțiile și lumina stelară, acea senzație de nedesprindere. Amintiri colorate trec prin noi, te-ndepărtezi de întuneric și lumină, în umbrele ei adânci vrei sa te-odihnești, acea parte întunecată vrei s-o filtrezi, lăsând-o să treacă. Ești singur acum cu bătăile inimii, în adânc focul îți arde în vâlvătăi, prin ceață, dincolo de orizont, te pot vedea, un izvor te duce la acel tărâm uitat, acolo unde sufletele curajoase
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
vreau pentru semeni. Existența literatului este ca un suspin pentru grosierii gușați, ei cred că omul de artă este o povară a fiindului lor însă tot ei sunt aceia care îi caută, deșteptându-le vocile care îi trag în abisuri întunecate. Cerul se frânge și lumina fulgerului joacă o fracțiune de secundă ca o sclipire a minții, ce caută în neant mitul existențial al fiindului din mine. Mă cutremur la atingerile privirilor profanilor,care mă privesc neînțelegându-mi tăcerea și lumina
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
îi reținuse privirea reverul ei lat, având paspoal de catifea neagră. „Mozart?...” bâiguise nedumerit. „Da, Mozart”, îi replicase străinul, cu un zâmbet ironic în colțul buzelor, întinzând spre partitură mâna. Degetele acestuia erau lungi și nefiresc de albe pe fondul întunecat al pianului, de care se sprijiniseră în cele din urmă. Se aplecase și el în direcția suportului surprins. Requiemvon W.A. Mozart scria cu litere gotice în partea superioară a celei dintâi pagini, îngălbenită de vreme, a partiturii deschise. Mijise
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
de parfumul frunzelor de vie. O nervura albă, ca o linie trasă cu creta, împarte în două șoseaua vânătă și moale, ca un aluat de pâine. Clădirile par fragile, construite din ceață și pânză de păianjen. Văd, prin pereți, contururi întunecate: un dulap, o masă, un scaun, un pian. Iar ploaia bate cu degete repezi, în acoperișurile translucide ca o placentă. Pe trotuar trec umbre cu umbrele ca niște ciuperci. Ferestrele și ușile parcă se resorb, casele seamănă cu niște crustacei
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
A mai fost așa. Și a scăpat.. Are ochi verzi, răi, și părul făcut permanent. Privesc din nou ecranul monitorului și mă neliniștesc. Lumina neoanelor e palidă, difuză, ca un lanț de silabe pierdut în ceață. Simt o prezență ambiguă, întunecată, ca un cavaler fără umbră în aerul greu al salonului de terapie intensivă. În halat alb, mă sprijin de peretele scorojit de durere și aștept. Îmi încordez voința și îmi ascut armele de luptă. Stau la pândă, ca un vânător
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
de noi Și mă întreb, de ce lumea-i atât de rea Acoperindu-și, în aparente fandosite, fata, Ce n-ar fi bine s-o arate nimănui. Noaptea-i acoperă și valul, Ce-l poartă pe străzi puștii, ălei înguste, Locuri întunecate, ademenesc oameni, ce-și fac păcate, Margini sărăcăcioase, de-orașe mari și mici, Le vezi mereu, ici, colo, în lumea asta mare. Nocturne gânduri, ce se opresc, dincolo ce pot vedea, Cu ochi-mi plini de lacrimi, Tu, le-ai
DINCOLO de COSTI POP în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360962_a_362291]
-
Scurt, cât o zi, o lună, poate-un an. Tot ce a fost, unde s-a dus, tot ce exista, unde e, Sau tot ce va fi, unde-om putea gasi... În locuri triste, printre ruine, Pe străzi puștii, locuri întunecate ,sau printre cimitire, Acolo, unde în veci, e-un somn al celor, Care-au călătorit, în lumea asta mare-n lung și-n lat Și e păcat, că nu mai sunt printre noi, Pe unii, să-i putem privi, pe
DINCOLO de COSTI POP în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360962_a_362291]
-
și, mai ales, față de generațiile viitoare. „Condamnarea comunismului și a instituțiilor sale, este astăzi mai mult ca oricând, o obligație morală, intelectuală, politică, socială. Statul român, democrat și pluralist, poate și trebuie să o facă. Tot astfel, cunoașterea acestor pagini întunecate și triste de istorie românească a secolului douăzeci este indispensabilă pentru noile generații care au dreptul să știe în ce lume au trăit părinții lor. Viitorul României depinde de asumarea trecutului ei, deci de condamnarea regimului comunist ca inamic al
PARTEA A II A. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360839_a_362168]
-
sărăcăcioase. Dar nu nimerise tocmai bine căci, după ce colindă vreo două străduțe, fusese luat la ochi de paznici de care scăpă doar cu fuga. Se opri în partea cealaltă a orașului. Un negustor trecu pe lângă el și văzându-i chipul întunecat, clătină din cap și zise înciudat: - Uf! Iată un cerșetor. De unde a mai răsărit și ăsta, căci n-am mai văzut de nu știu când unul pe aici? Ceea ce-i atrăsese atenția negustorului fusese, în primul rând, chipul ars de
PARTEA A II-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364090_a_365419]
-
cred că voi fi în fața regelui Lycaoniei! Prea fericit de importanța misiunii sale, Tragodas își potrivi traista grea în spate și plecă vioi să-și îndeplinească solia. Câțiva oșteni l-au însoțit până la zidul cetății, unde acesta dispăru în galeria întunecată ce ducea în afara orașului. - Nemaipomenită șansă am avut găsindu-l pe acest umil, dar inimos, cerșetor! își zise regina, răsuflând ușurată în urma plecării lui. Se sădea astfel în inimile tuturor o nouă și neșteptată nădejde. (va urma) Referință Bibliografică: Povestea
PARTEA A II-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364090_a_365419]
-
vecini. N-ar fi deloc un paradis acest loc de n-ar fi atâta nostalgie în sufletele oamenilor!... Au plecat cei veniți de la oraș. Rămân singure pajiștile frumoase ca-n basme. Rămân luncile și poienile pline de turme de tauri întunecați și lucioși. Rămân caii frumoși păscând slobozi pe pajiști în tihna duminicilor de toamnă, odihnindu-se după câte o săptămână mai grea. Rămân femeile și bătrânii din sat așezând cu grijă pentru iarnă otava și lemnele, porumbul și merele. Rămân
TOAMNĂ LA VORONEŢ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364114_a_365443]
-
a descoperit-o pe Frumusețe. Cu îndoială a fost și mai ușor, căci această stă cocoțata pe un gard, ne putând decide unde să se ascundă. Astfel i-a găsit pe toți, Talentul - în iarbă tânără, Frica - într-o peșteră întunecată, Minciună - în spatele curcubeului (iarăși o minciună... Era totuși la fundul oceanului...), chiar și pe Neatenție, care a uitat pur și simplu de joacă. Numai Dragostea nu putea fi găsită. Nebunia o căutase în fiecare tufăriș, fiecare râuleț, pe piscurile munților
O LUNA A DRAGOSTEI de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364096_a_365425]