14,879 matches
-
Hegesias, de exemplu, trece drept un pesimist înnăscut, un disperat de primă clasă cu retorică eficace și perfidă, în așa măsură încât i se pune în seamă o epidemie de sinucideri care l-a determinat pe Ptolemeu să-i interzică învățăturile. Nu prea vedem cum Hegesias și ai săi pot fi numiți cirenaici altfel decât în virtutea argumentului geografic, singurul acceptabil! Trebuie să conchidem că, așa cum Aristip nu se prea bucura de faptul că avea copii - se înțelegea prost cu ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
copii - se înțelegea prost cu ai lui și, cum am văzut mai sus, nu-i aprecia cine știe ce... -, nu i-ar fi plăcut nici să facă școală cu discipoli fideli și zeloși. Căci hedonismul suportă greu cristalizarea dinamicii sale într-o învățătură rigidă, înțepenită, moartă. Vitalitatea acestei sensibilități care revendica subiectivitatea și relativismul obligă la recunoașterea posterității în infidelități, transformări, reajustări și reformulări, în utilizarea liberă a patronimului său și a anecdotelor sale. Aristip face școală dăinuind, citat în semn de complicitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
el stă la Pireu și vine zilnic la Atena pentru a urmări performanțele lui Protagoras și ale altor câțiva - poate și ale lui Prodicos, printre aceștia. Patru kilometri dus, patru întors, Eudoxiu are tot timpul să mediteze pe drum la învățăturile auzite, la diatribele propuse sau la subiectele zilei. Când ajunge un înțelept desăvârșit, după călătorii în Egipt, el excelează într-un număr considerabil de domenii: matematică, astronomie, politică, legislație, medicină, inginerie. Autoritate de neocolit în domeniul numerelor iraționale și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
însuși era autorul unei lucrări Despre boală și moarte - astăzi pierdută și ea... Opera ca sublimare și compensare, gândirea somată să spună care-s mijloacele de a trăi fericit o existență plasată a priori sub semnul durerii, care-s cărțile, învățătura și practica asociate în scopul de a pune la punct o terapie, o medicație, o medicină a sufletului, deci a trupului: există ceva mai adevărat ca justificare a unei viziuni filosofice decât obiectivul ei soteriologic? Orice s-ar spune, gândim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
măsură încât dolorismul lor intră în simbioză cu știuta religie a pulsiunii de moarte și o constituie. Patrologia stigmatizează până la exces epicurismul ca fiind o filosofie a plăcerii grosiere, bestiale, triviale, fără să țină seama de viața filosofului și de învățăturile lui, între care există o strânsă relație. Iată „faptele”: Epicur este autorul unor scrisori licențioase - în realitate, redactate de Diotim stoicul; se culcă cu toate femeile din școala sa; își prostituează propriul frate; colecționează cocotele și nu rezistă tentației libidinale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cronice și genetice, îmbătrâniri precoce, irosirea unor energii utile, isterizarea relațiilor sexuate și alte variațiuni pe tema neputinței în viața de toate zilele... Această dialectică înrudită cu un fel de viclenie a rațiunii - negativul preferat pentru a genera pozitiv - legitimează învățătura, investițiile dureroase pe moment, dar producătoare de plăceri sublimate mai târziu: a învăța să vorbești și să stăpânești o limbă, a investi timp, efort și energie în practicarea unui instrument muzical sau chiar a practica filosofia și a te construi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
acolo unde e predat. Numai aprecierea clipei, pretins cultivate de Aristip și de ai săi, nu poate justifica existența în școala lui a unei teorii a cunoașterii, a unui îndemn la asceză, a unui principiu existențial și a constituirii unei învățături practice... Dacă a te bucura de momentul prezent este de-ajuns, la ce bun tot acest arsenal soteriologic care, din nefericire, rămâne în petice și fragmente? Dacă acest corpus teoretic există, e dovada că Cirenaicul lua în considerare atât viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
o revoluție, o răsturnare provocată de presiunile sociale sau de forțele politice. Alții se mulțumesc să pândească schimbarea în comportamentul celorlalți, vinovați că nu corespund ideii pe care și-o fac despre ei. Cutare sau cutare mărturisesc o credință, dau învățătură, vorbesc, înșiră lecțiile destinate semenilor ca pe niște perle și trăiesc ca niște schizofrenici: filosofi prin cuvânt, banali, foarte banali, omenești, prea omenești în detaliile vieții lor cotidiene. Iar lumea persistă în felul ei de a fi: o junglă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
a unora presupune un mod de întrebuințare a relației cu semenii. După dietetica dorințelor, această aritmetică a plăcerilor fondează posibilitatea încarnată, concretă, a unei existențe plasate sub semnul lui Epicur. Când se susține că acesta își îndemna discipolii să rememoreze învățăturile sale, procedând ca și cum ar fi trăit permanent sub privirile lui, trebuie să credem că se gândea nu atât la prezența sa - în ciuda abundenței de inscripții săpate în piatră, de cupe, de statui sau de reprezentări figurate ale lui Epicur care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Fapt este că sosirea sa la vila lui Piso îi permite constituirea unui autentic instrument de lucru filosofic. Acest oriental elenizat romanizează o gândire și îi dă mijloacele de a se metamorfoza păstrând și apoi depășind un anumit număr din învățăturile Magistrului. Traversând lumea mediteraneană de la est la vest, Philodemos aclimatizează o gândire plastică, dinamică și vie. El realizează o ajustare în care se rezolvă misterul alunecării semantice care pleacă de la asceza greacă de origine și ajunge la jubilarea romană senină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
necesare, pot fi satisfăcute în voie dacă nu provoacă vrea alienare ori vreo bulversare a sufletului și a trupului. Epicurismul hedonist roman nu contrazice versiunea ascetică greacă. Philodemos și ai săi nu acționează ca niște trădători, ca niște infideli față de învățăturile lui Epicur: ei le interpretează, le citesc, nu deformează gândirea Magistrului, ci îi ajustează ici și colo spiritul și litera. De unde și colecția de țiitoare a lui Philodemos, care presupune satisfacerea unor dorințe naturale, desigur, dar nu și necesare. Epigramele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
vilă scoate, într-adevăr, la lumină o Istorie a filosofiei în zece volume semnată de Philodemos. Când, în secolul al III-lea d.Hr., Diogene Laerțiu îa cărui lucrare se oprește exact la numele lui Epicur...) redactează Viețile, doctrinele și învățăturile filosofilor iluștri, el pare să utilizeze din plin munca gînditorului din Gadara, care consideră toate școlile ce au precedat epicurismul drept niște entități cărora încearcă să le pună în evidență coerența, evoluția, dinamica. Și chiar încărcătura polemică, îndeosebi în privința platonismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pasiunea politică este trăită la modul incandescent și fundamental. -11- O ataraxie politică. înainte de a interveni pe terenul politic prescriptiv, Philodemos efectuează o critică în toată regula a politicii. Schimbarea de orientare are loc întotdeauna în spiritul unei depășiri a învățăturii lui Epicur, dar și al păstrării ei. Ne situăm dincolo de circumspecția lui față de chestiunile referitoare la interesele generale ale colectivității; dar păstrăm în minte lecția politicului văzut ca un domeniu în care suma neplăcerilor se arată a fi cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
a piepturilor bombate... Deșertăciunea jalnicelor divertismente ale unor oameni concentrați asupra accesoriului și uitând esențialul... Indivizii angajați pe acest drum greșit se înșală, dar Lucrețiu manifestă milă și înțelegere: ei nu știu ce fac, nici de ce se comportă astfel, deoarece ignoră că învățăturile lui Epicur i-ar putea elibera. -13- Hedonismul tragic. Cum anume? Evitând să creadă că aceste ficțiuni citate anterior definesc plăcerea. Nici particulele nobiliare, nici aurul, nici medaliile, nici funcțiile, nici posedarea unor obiecte nu duc la pacea sufletului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
necesar. Atunci când vor mai mult decât e normal și aspiră la satisfacerea unor dorințe nenaturale și necesare, ei pun în mișcare un mecanism blestemat: suferința, durerea, necazul. Regăsirea căii înțelepciunii indexate în funcție de lecțiile date de natură presupune o trecere prin învățăturile lui Epicur. înainte de a muri - o evidență tragică -, să trăim în acord cu ceea ce ne învață natura: hedonismul. Un hedonism tragic, iată o nouă ocazie de a ne opune locurilor comune legate de Lucrețiu! -14- O plăcere atomică. Ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
iubi, ne îndeamnă să luăm din iubire ceea ce aduce bucurie și să ne păzim de tot ce ne poate costa... Disociind iubirea de sexualitate, el inventează astfel libertinajul în forma lui modernă. în această privință, Lucrețiu este contemporanul nostru. Evident, învățătura lui se află la antipozii creștinismului, care proslăvește virginitatea, celibatul, asceza și se decide să tolereze sexualitatea doar pentru a nu se expune ridicolului de a profesa o doctrină nepracticabilă, față de care credincioșii să-și ia zilnic anumite libertăți! Asociind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de astăzi, să se înalțe în toată cuviința. E timp să vă bucurați prin mila scrisului său. Un act de mare iubire și domnească dărnicie răscumpărară cetatea voastră din păcate grele și vechi. Veți ști de azi înainte să dezgropați învățături mai limpezi bătrânelor ei ziduri. Căci spiritul acestor locuri a fost numit: înnoptata arătare a precupeței Pena, ridicată prin arsele vămi ale pătimirii și nebuniei aproape de Sfintele Trepte - ce flamură vreți mai vrednică de orașul vostru creștin. Niciodată piatra nu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
providențială întîlnire! Între un tânăr profesor, cu cea mai desăvârșită înzestrare de pedagog, dornic de a arăta ce poate, exasperat de un an de exil la Tulcea, și o clasă nouă, rezultat al unei selecțiuni severe, gata să-i soarbă învățătura. Erau între noi și el simpatii misterioase, ca între anumite plante și soare. Eram făcuți să ne orientăm după el; era făcut să ne lumineze. Când, mai târziu, am trecut, cu el, la Mihai, n-a mai fost același lucru
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cel Mare, iar după încheierea păcii se fixează la Königsberg, unde dă naștere unei descendențe de doctori și juriști. Otto Hilbert, tatăl marelui David, a fost judecător. Cu excepția unei surori, moartă în plină tinerețe, David e singurul urmaș al acestuia. Învățătura o primește întreagă în Königsberg, de la clasele primare până în anii de facultate. Iată datele mai însemnate ale carierii lui academice: Doctoratul, în 1884, la Universitatea din Königsberg. Examenul de capacitate pentru învățămîntul secundar, în 1885. Habilitatea ca docent, în 1886
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
la o troiță în cimitir, ne puneam în genunchi cu toții și înălțam rugăciuni ca Dumnezeu să ne ajute să continuăm construcția. La 5 iunie 1988, s-a sfințit sfântul lăcaș, iar poetul Ioan Alexandru a ținut un vibrant cuvânt de învățătură în fața a 15.000 de creștini", îmi spune Părintele Isidor Berbecar. În curtea noii biserici veghează veșnicia biserica veche, monument istoric adus aici în vremea în care botizenii erau foarte săraci. În anul 1889 li se dărâmase o biserică de peste
MARAMUREŞ, O ICOANĂ VIE A SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364316_a_365645]
-
susține că încă de la întemeierea credinței creștine ne străduim să ne cinstim și să ne omagiem eroii istoriei sau martirii credinței precum și personalitățile marcante, universale și naționale, care au amprentat istoria, veacurile și locurile cu activitatea, cu viața și cu învățăturile ori scrierile lor mult folositoare!... Preacuviosul Părinte Arhimandrit Gavriil Stoica a trecut hotarul lumii acesteia, născându-se în viața cea veșnică și cerească în noaptea de 25 spre 26 august, anul mântuirii 2008. Fiind argeșean de origine, la 25 iunie
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT GAVRIIL STOICA CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 956 din 13 august [Corola-blog/BlogPost/364324_a_365653]
-
vârsta de 17 ani, apoi a fost slujitor al mănăstirii domnești - voievodale din Curtea de Argeș. Când se afla încă aici, a fost arestat în noaptea de 25 august anul 1964 (ce coincidență) de către autoritățile comuniste sub acuzația că distribuie cărți de învățătură creștină, în special ale marelui slujitor și misionar, un alt argeșean, anume Părintele Nicodim Mândiță. A devenit duhovnicul Mănăstirii de maici Zamfira - Prahova, la 1 august anul 1978 (așadar, cu puțin timp în urmă a împlinit aici treizeci de ani
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT GAVRIIL STOICA CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 956 din 13 august [Corola-blog/BlogPost/364324_a_365653]
-
mai mult nevrând ( cu obligativitate) în spațiul nostru mioritic. Trăim într-o epocă de adânc dezechilibru spiritual și moral, epocă în care mulți creștini ortodocși sunt ca niște copii duși de valuri, purtați încoace și încolo de orice vânt al învățăturii, al scriierilor și al artelor, prin înșelăciunea oamenilor prin tot vigleșugul lor, spre uneltirea rătăcirii pe acest pământ al nostru. Trăim timpurile când oamenii nu mai suferă învățătura sănătoasă, ci își întorc auzul de la tot adevărul sau privirile de la unii
,,AVOCAŢII CERULUI ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364414_a_365743]
-
copii duși de valuri, purtați încoace și încolo de orice vânt al învățăturii, al scriierilor și al artelor, prin înșelăciunea oamenilor prin tot vigleșugul lor, spre uneltirea rătăcirii pe acest pământ al nostru. Trăim timpurile când oamenii nu mai suferă învățătura sănătoasă, ci își întorc auzul de la tot adevărul sau privirile de la unii oameni cinstiți și corecți, abătându-se către basme sau povești. Citatul autorului, este fidel gândului meu: ,, Rămâneam deseori încremenit în fața laudelor cu care vă spurcați zi și noapte
,,AVOCAŢII CERULUI ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364414_a_365743]
-
Lascău le-a utilizat ca ilustrații în predicile sale. Baza informativa a acestor pilde este, așa după cum afirmă chiar scriitorul, viața însăși. Valoarea volumului „Între zâmbet și suspin” constă în inițiativa de a consemna în mod obiectiv, o serie de învățături ce au conferit sarea și piperul prezentărilor rostite de Petru Lascău, de la amvon. De asemenea, rolul acestei cărți este și acela de a fi o sursă de inspirație și o influență pozitivă pentru alți slujitori ai lui Hristos, care la
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]