3,864 matches
-
trebuie să ne-apropiem mai mult. — Da. M-am gîndit și eu la asta. Mult mai aproape. MĂ bucur că și tu zici așa. Al adormise În fotoliul mare din cameră și lumina Îi bătea drept În față. L-am Învelit cu o pătură, dar atunci s-a trezit. — MĂ duc și eu. — Culcă-te aici. Pun ceasu’ să te scoale. — Poate se-ntîmplă ceva cu ceasu’. Mai bine mă duc. Nu vreau să Întîrzii. — Îmi pare rău că nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
plimbăm? Nu, Untură, stai liniștit. — Bine. — Te conduc pînĂ la cabană. Descuiară poarta și intrară În bucătĂrie. Nick deschise frigiderul și se uită ce-i prin el. Vrei ceva de-aici, Untură? O bucată de plăcintă. — Și eu, spuse Nick. Înveli În celofan niște pui prăjit și vreo două felii de plăcintă cu cireșe. — O să iau astea cu mine, spuse. Untură bău un urcior de apă ca să Înghită plăcinta. — Untură, dacă vrei să citești ceva caută În camera mea. Untură se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
iau păturile. — Știu. Hai să ne dezbrăcĂm. — O, Wemedge. — E mai haios așa. Se așezară pe pături și se dezbrăcară. Lui Nick Îi era puțin jenă să stea așa. — Wemedge, Îți place cum arăt fărĂ haine? — Doamne, hai să ne-nvelim odată. Se băgară Între păturile aspre. Se simțea fierbinte cum se lipea de trupul ei răcoros, vînÎndu-l, și apoi totul fu bine. — E bine? Drept răspuns, Kate se lipi de el cu totul. — Te simți bine? — O, Wemedge. Atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Ăla de după promontoriu, și acolo să vînd păstrăvii. I-a cerut pînĂ diseară, la cină. În vremurile astea, la cină se mănÎncă mai mult păstrăv decît pui. Nu știu de ce. PĂstrăvii arată bine. Le-am scos măruntaiele și i-am Învelit În bumbac, așa c-o să rămÎnă proaspeți. O să-i spun și ei c-am niște probleme cu pădurarii, că mă caută și că tre’ să lipsesc o vreme. O s-o conving să-mi dea o tigaie mică și niște sare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
untul topit și cu sirop. Prunele le mîncară din ceștile de tinichea, după care băură sucul. Apoi băură ceaiul, din aceleași cești. Prunele au gust de sărbătoare, spuse Piticot. GÎndește-te la asta. Cum ai dormit? — Bine. — Mersi că m-ai Învelit cu haina. A fost totuși o noapte minunată, nu? — Da. Tu ai reușit să dormi toată noaptea, nu te-ai trezit deloc? — Mai dorm Încă. Nickie, n-am putea rămÎne aici pentru totdeauna? Nu cred. O să crești și o să trebuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
așezară lîngă un cedru și Nick tăie păsĂrile și le scoase măruntaiele călduțe; apoi, pipăind cu mîna dreaptă În interiorul fierbinte al cocoșilor, scoase măruntaiele comestibile, le curățĂ și pe urmă le spălĂ În pîrÎu. După ce curățĂ păsĂrilele netezi penele, le Înveli În ferigi și le băgĂ În sac. Legă sacul la gură cu niște gută, după care și-l aruncă pe umăr, se-ntoarse la apă, aruncă măruntaiele și clătină niște bucățele de plămÎn pe deasupra ca să vadă păstrăvii sărind prin apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
la intervale regulate, ca să vadă dacă băiatul mai e cu ei. CÎnd se lăsĂ Întunericul și se opriră În pădure, adormi imediat ce se așeză; cînd se trezi, Juma Îi scosese mocasinii și-i controla picioarele de bășici. Taică-său Îl Învelise cu haina sa și acum stătea lîngă el, ținînd În mînĂ o bucată de carne rece și doi biscuiți. Îi dădu și o sticlă cu ceai rece. — Va trebui să se oprească la un moment dat ca să se hrănească, Davey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mai Încolo. El Îi Întinsese un ziar În poală, după care ea luase curcanul, Îi așezase capul Însîngerat sub aripă și-i mîngîiase penele de pe piept În timp ce Roger conducea. — S-a răcit, spusese În cele din urmă, după care Îl Învelise În ziar și-l pusese Înapoi pe bancheta din spate. Mulțumesc că m-ai lăsat să-l țin, voiam așa de mult să facă asta. Cu mîinile pe volan, Roger o sărutase. — Roger, sîntem atît de fericiți - nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fie și mai frumoasă decît atunci cînd era trează. Observă că pleoapele erau mai pale decît restul chipului, Îi privi genele lungi, buzele dulci, calme, ca ale unui copil care doarme, sînii, așa cum se Întrezăreau pe sub cearșaful cu care se-nvelise peste noapte. Nu voia s-o trezească și-i era teamă că dacă o sărută s-ar putea s-o scoale, așa că se-mbrăcĂ și se duse În oraș. I-era foame, simțea un gol În stomac, era fericit, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
la Lyon să cumpere o sticlă de Evian și un ziar londonez. Știi cum e În gara din Lyon - au mese de alea pliante pe care vînd ziare și reviste, apă minerală, sticle mici de coniac și franzele cu șuncă Învelite În hîrtie, și mai sînt cărucioare cu perne și pături de Închiriat. În fine, cînd s-a Întors În compartiment a văzut că dispăruse valiza. A făcut tot ce se putea face. Știi cum e poliția franceză. Prima chestie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
început și nu le voi sugera că n-am de gând să port un șorț imaginar. Barney, un mascul relativ neevoluat, a afișat la început o oarecare supărare, deoarece nu făceam minuni ca el să găsească mereu în bufet napolitane învelite în ciocolată cu migdale, dar s-a liniștit când a văzut că nu am de gând să mișc un deget decât pentru a-mi îndeplini sarcinile de designer pentru care am fost angajată. Așadar, a cerut să se revină lasistemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Jake, în timp ce se îndreaptă spre masă cu sacoșele. Scot ketchupul, sosul și oțetul, dar nu și farfurii; poate că, după el, farfuriile ar fi un moft. Cred că am dreptate; Jake rupe sacoșele de hârtie și scoate la iveală pachete învelite în ziar, pe care le pune pe podea, lângă foc. Două picnicuri într-o zi, zic eu... Mă așez și îl sărut. Pare speriat de gestul meu neașteptat, însă își revine imediat, surâde și face la fel. —Te superi? întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
rămânând În joc mult mai mulți timpi memorabili și imemoriali. Dar se cere un pubis feminin, care să nu intercaleze corpi cavernoși Între osul iliac și mașină și să nu fie la mijloc materie erectilă, ci numai piele, nervi, oase, Învelite Într-o pereche de jeanși, și o ardoare erotică sublimată, o frigiditate malițioasă, o dezinteresată adaptabilitate la sensibilitatea partenerului, un gust de a-i Înteți dorința fără să suferi excesul celei proprii: amazoana trebuie să scoată flipper-ul din minți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din neam de greci. Bunica de la Bârlad încă știa Tatăl nostru și Crezul pe de rost în grecește. O aștept în fața magazinului până cumpără trei cârnați Trandafir. Iese, luăm căruciorul, și reușim să traversăm intersecția după ce Mike Tyson amenință cu pachetul învelit în hârtie maronie mașinile care nu vor să ne dea prioritate. Mergem grăbiți pe trotuarul îngust, umbrit de salcâmi pitici. Când ajungem lângă centrul de pâine și de butelii Steluța, tanti Cucu oftează: ehei, aici am vândut io pâine cinșpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în bucătărie și despachetează cârnații. Privesc hârtia maronie pătată de grăsime și îmi aduc aminte că americanii avuseseră ideea tâmpită ca, în anii primului război mondial, să cumpere zeci de mii de mumii egiptene, să topească bandajele în care erau învelite și să facă hârtia asta maron în care împachetăm carnea. N-au încetat decât după ce a izbucnit o molimă groaznică. Mumiile desfășate erau folosite drept combustibil pentru locomotivele cu cărbuni. Mă uit la cei doi trandafiri și la crenvuștiul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de la Botoșani. Sabina ura să-i cotrobăie cineva prin poșete, borsete, mape. Eu n-aveam nimic împotrivă să-mi mai arunc un ochi din când în când prin poșete-borsete-mape. Văzând-o adormită cu gura deschisă, n-am putut rezista tentației. Învelită într-o bucată de pânză neagră am găsit o casetă. O casetă ciudată - se vedea clar că nu era românească. Am introdus-o în casetofon, mi-am băgat căștile în urechi și am apăsat pe play: Cara mia, sono qui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
eu, Piti! - Care eu? păru să se dezghețe o clipă vocea. - Eu, Leo, am venit de la București să te văd. Ușa s-a deschis larg și Sabina s-a retras în interiorul camerei, indiferentă. Era teribil de slabă, capul îi era învelit într-un soi de turban roz, cu paiete - probabil o rochie. - Ce faci? Cum te simți? am început, temător. - Șșt, vorbește încet! Securitatea ascultă totul. - Cum așa? - Uite, pe-aici ascultă! m-a luat de mână - era gheață - și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
treabă. Dar ce ți-am făcut? — Tot umblai cu mătura aia, în loc să-ți vezi de treaba ta. — Pentru asta trebuia s-o închizi în dormitor? Să nu mai faci așa ceva. În altă zi, Teofana a luat șorțul Floricăi și a învelit păpușa. Când a observat, Florica a luat-o în primire. — Ce ți-am spus să nu te mai atingi de lucrurile mele?! A smocăit-o de păr și i-a smuls șorțul. Primele palme le-a primit când i-a spus
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
lucrușor care să-i amintească de mama ei, de copilărie. Perdelele erau altele, scoarțele altele, pernele altele, doar intr-un colț a zărit o masuță cu o față de masă brodată de mama ei. Își amintea cum o lua să-și învelească păpușa, atrasă fiind de florile colorate. Deși curată și călcată, era îngălbenită de vreme. A atins-o ca pe un lucru sacru, mângâindu-i florile brodate, în timp ce lacrimile îi udau obrajii. Și le-a șters repede căutând alte amintiri. În
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
la tăticu'! La tata! Melcule! Nu...! Nu te bucura, încă! Negativ! Observi ce are-n mâini? Eșec...! Ne-a pus capac! Eșec total! Gata, Șefu', s-a rezolvat! trâmbițează de departe apașul, fluturând pe deasupra capului, un sul lung și subțire, învelit în țiplă. O foaie de plăcintă! Incredibil! Sabotaj! Morții mă-sii..., de incapabil! Kleine lakai! înjură gros și disperat Dănuț, înregistrând simultan în coada ochiului, la ralanti, o dublă apropiere fatidică. Întâi, a lui nea Petre-zbirul: tacticos, milităros, dinspre tejghea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Măcel! Privește! Hip-hip-hip...! Bâl-bâl-bâl...! Hop-hop-hop...! Pufff...! face din nou Big Sile, pe nepregătite. Neinteligibil, vag, abscons. Mort de beat. Da... Într-adevăr! Pe suprafața de o culoare cu totul incertă, a cuverturii grosolane, paupere, șifonate în fel și chip, ce învelea somiera desfundată generos, în vreo cinci sau șase locuri, se lățea repejor-repejor o pată cu reflexe carneolice, stins metalice, lacustre; un soi de apa morților, tremurătoare ca pânza topită a năframelor, în jocul razelor târzii, deplasate spre roșu, ale amurgului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
piept să ascundă sânii care, cu sfârcurile lor mici, păreau singurul sprijin al cămășii gata sa alunece. ― Mi-e frig... suspină Tanța aproape imaterial. Tânărul o luă în brațe ca pe un copil somnoros, o așeză în pat și o înveli. Acolo ea rămase cu fața-n sus, cu ochii în ochii lui Titu, care-i potrivea mereu învelitoarea. Apoi deodată se pomeni cu el alături. Mâinile lui reci îi netezeau sânii împietriți, coborau pe pântecele fierbinte. Atunci ea începu iarăși
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
numai pentru tine și în interesul tău mă silesc să fiu cuminte, altfel nu te-aș lăsa să pleci până mâine dimineață! ― Ei, atunci nici nu mai plec până mîine! făcu Tanța, lăsîndu-se pe spate și trăgând plapuma să se învelească. Stinge lumânarea și... Titu se repezi s-o îmbrățișeze. Tanța se împotrivea: ― Nu, nu! Lasă-mă!... Am glumit!... Titule... ― Acuma s-a isprăvit! se înflăcără tânărul. Nu mai pleci până... În clipa aceea un ciocănit discret în ușă îi amuți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
după ce se învîrti puțin prin casă și se hărțui cu câinii, se văită că i-e foame. ― Te trimite și nemâncat, să te hrănesc eu, că nu v-am hrănit destul! bufni baba Ioana. Vezi că-i mămăligă pe masă, învelită în prosop, și oala cu lapte pe vatră! Du-te și crapă pînă-i plesni! Bătrâna își văzu de ale ei, iar copiii de jocurile lor. Din când în când însă îi mai ocăra, îi mai blestema ca să nu-și facă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
închise. Deodată, glasul lui Petre, puțin batjocoritor, răsună ca dintr-o depărtare mare: ― Apoi vezi, cucoană, degeaba ai țipat și te-ai zvârcolit, că doar nu te-am... Nadina se ridică, parcă s-ar fi trezit dintr-un coșmar. Își înveli goliciunea cu cămașa de noapte ce-i era la îndemînă și-și acoperi fața cu mâinile, simțind numai o scârbă infinită de corpul pe care și-l adorase. Petre își luase căciula de jos și o înfundase în cap. Stătu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]