2,041 matches
-
zișilor „roșii“ din Muntenia, cari, începând de la 1848, sau manifestat, prea adeseori, ca revoluționari și republicani, până ce, de la 1876, au devenit partid de ordine și de gu vernământ, sub eticheta de partid național liberal. Din această confuzie a derivat și învinuirea adusă junimiștilor, ca și în genere așa zișilor conservatori, în realitate liberali moderați, de a fi fost, dacă nu chiar reac ționari, dar cel puțin staționari, potrivnici introducerii formelor noi, împrumutate din Apus.<ref id=”1”>Ioan C. Filitti, „Școala
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
creștini, semnul unei intoleranțe și a unei răzbunări personale împotriva adversarilor care l-au iritat cu precădere, își află originile în orgoliul rănit și în reacția violentă a unui om acuzat aparent pe nedrept de un delict infam, care întoarce învinuirea împotriva presupușilor săi acuzatori, făcându-i să plătească una dintre multele acuzații uneltite și răspândite contra sa. Prin celebra sa descriere că le adresa batjocuri celor care piereau, Tacitus, denunță starea sufletească a lui Nero, plină de ură față de creștini
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
maliție într-un nestăpînit acces de nervi, mai cade o mască, mai iese la iveală o turpitudine. Mai ales tînărul Alex avatar al rebelului în tipologia pe care tinde să o configureze acest teatru își manifestă dezamăgirea încolțindu-l în învinuiri pe vanitosul șef de familie. Omul în care crezuse, cu nevoia de modele a adolescenței, nu-i decît un ghem de ipocrizii, lașități, prejudecăți. În intervențiile abrupte ale "ereticului" în blugi e și indignare și amărăciune. Exploziile lui verbale mărturiseau
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
străinătate mai ușor decît plecam eu la soacră-mea la țară... Sursa dublă: (violent) Adică ce vrei să spui? (din clipa asta, Obiectiv nr., Dosar nr. și Sursa dublă ajung față în față, vor striga unul la altul niște reproșuri, învinuiri, rostite într-un limbaj ininteligibil) Plutonierul: (ajuns la masa lui, își face pasiența și rîde în hohote) Trimisul lui Dumnezeu: (cu o violență surprinzătoare) Rușine! (toată lumea a tăcut) În genunchi! Și cereți-vă iertare! Nu mai aruncați cu păcate unul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
dacă nu fără excepție, dreptatea s-a alăturat celor din urmă, în buna logică a biologiei de care vorbea Foucault și care se impune, desigur, la orice analiză cât de cât serioasă a momentului pe care îl traversăm. Una dintre învinuirile aduse regimului de către tineri în mica lor republică e aceea de a situa lupta pentru "poziție" deasupra intereselor obștești. E un fel de a distinge net între voința de putere a unora și civismul altora. Rareori se întâmplă ca ambele
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
selectarea altor cazuri sau operarea de schimbări În protocolul studiului (adică al colectării datelor). În lipsa unei astfel de reconsiderări, riscați să fiți acuzați de distorsionarea sau ignorarea descoperirii doar pentru a vă conforma designului inițial, ceea ce duce la o altă Învinuire, și anume că ați fost selectivi În raportarea datelor din cauza ideilor dumneavoastră preconcepute (reflectate În ipotezele teoretice inițiale). În mare, figura 2.4 ilustrează o logică foarte diferită de cea a designului de eșantionare. Logica aceasta, cât și contrastarea ei
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
n-au ocolit nici ritul latin al Bisericii Catolice. Rând pe rând, prelați romano-catolici au fost arestați sau li s-a impus un domiciliu obligatoriu. Mai mulți clerici, ierarhi și călugări au fost implicați în procese în care rechizitoriile conțineau învinuirile de înaltă trădare și spionaj, iar pedepsele pronunțate au însumat sute de ani de detenție. Angajații Nunțiaturii Apostolice, majoritatea călugărițe, precum și preoții și călugării de la Catedrala Sfântul Iosif din București au fost arestați în ziua de 19 iulie 1950. Bisericile
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
reproș, de altfel, ambiguu: „Vai vouă cărturarilor și fariseilor ipocriți, voi străbateți marea și uscatul ca să faceți chiar și numai un prozelit și, când l-ați găsit, îl sortiți iadului, de două ori mai mult ca voi” (Mt 23,15). Învinuirea lui Isus este neclară deoarece nu știm dacă se referea la misiunea între păgâni (cum se interpretează deseori) sau doar la recrutarea de noi adepți pentru respectivele grupuri. În general se acceptă ideea că în epoca elenistă misiunea între păgâni
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Constantinopol, fiind Închiși În temnița celor 7 turnuri, numită Edicule. Timp de 4 luni, a fost supus la torturi groaznice, fiind biciuit, ars pe piept cu cârlige Înroșite În foc, strâns În cătușe și spânzurat de picioare, pentru a recunoaște Învinuirile aduse, pentru a trece la credința musulmană și pentru a duce turcilor toate averile sale și ale rudelor sale. La averile sale pământești acesta nu ținea, Învoindu-se a le da degrabă otomanilor, iar de acuzațiile aduse s-a apărat
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Ștefania Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92323]
-
zis: «Cinstea împăratului stă în judecata sa. Iar înțelepciunea zice: Dreptatea împăratului la judecată se vede. Deci pentru ce, împărate, ai făcut judecată nedreaptă, izgonind pe dreptcredincioși din Sfânta Biserică și dând-o răucredincioșilor?» Zis-a lui împăratul: «Tot la învinuiri te întorci, Vasile? Nu ți se cuvine ție să fii așa». Răspuns-a Vasile: «Se cuvine mie, pentru dreptate a muri». Și înfruntându-se ei și împotrivindu-se, sta acolo de față mai marele bucătarilor împărătești, numit Demostene, acela, vrând
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
185 Ibidem, p. 181. 73 în privința înfăptuirii dreptății prin răzbunare, de aceea eroina nuvelei din această zi, prin felul în care reușește să-și păcălească soțul zuliar, prin priceperea de care dă dovadă, devine mai degrabă simpatică, decât pasibilă de învinuire colectivă. Fiammetta este deschisă oricărui subiect, nu se rușinează să abordeze situații intime ale cuplului, știe să dea savoare istorisirii și nu se cramponează în pudicitate inuitlă sau falsă, așa cum se întâmplă și în povestirea a două cupluri ce își
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
iubind cu cinste mare/ O viață, au neveste au fecioare,/ și să te-nalțe, după ce cumplit/ În Roză sau Cresida te-a hulit.” Alceste este, prin apariția sa serafică, o donna angelicata, oferind protecție, călăuzind pașii condamnatului, izbăvind de orice învinuire sau pedeapsă: „Amor, ducând de mână o domniță/ În verde strai ca frunzele de viță./ Purta-n rezil de aur păru-i moale/ și o cunună dalbă de petale/ Deasupra sa; mă juruiesc curat/ Pe-o lume că părea de-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
din spațiul căminului: își păcălește soțul gelos, oferindu-i o cantitate considerabilă de vin, apoi, când își vede deconspirat planul, recurge la amenințări, se preface teatral a se sinucide într-un puț, după care, încuiată în casă, proferează injurii și învinuiri la adresa bărbatului rămas afară, atrăgând de partea ei nu doar vecinii, ci și rudele, ce-i oferă soțului o corecție pe cinste. Isabella, din povestirea a șasea a aceleiași zile, are nu mai puțin de doi amanți, unul fiind propria
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
este închinată iubitei absente a naratorului, Filomena, pentru care va spune povestea lui Troiolo și a suferinței lui, cauzate de plecarea Criseidei. Opera are rolul de a-i alina propria durere legată de plecarea iubitei sale. Găsim convenționalul topos al învinuirii proprii: autorul a scris această lucrare în rime simple (folosind forma versului popular narativ, ottava), în limba florentină, într-un stil necăutat și a găsit consolare în actul creației.” Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 29. (trad. n.) 950 Ibidem, p. 30
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
93 Fania Pascal a reacționat spunându-i că cel care se autobiciuiește în acest fel pare să fie motivat de o aspirație nerealistă spre perfecțiune. Engelmann i-a răspuns lui Wittgenstein, în iunie 1937: „Cred că înțeleg întreaga însemnătate a învinuirilor pe care vi le aduceți. Sunt departe de a vedea răul drept altceva decât ceea ce este el și de a-l minimaliza. Din punct de vedere spiritual, sunteți omul cel mai de seamă pe care l-am întâlnit. Am găsit
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în cele din urma este chiar Ludovic. Protestatarii se luptau cu o imagine, aceea a regelui, care reprezenta motivul sărăciei și foametei crunte care lovea Franța. Însă regele era încă minor, aflat în grija mamei sale și a prim ministrului. Învinuirile nu puteau fi îndreptate către Ludovic, din cauza incapacității fizice a acestuia de a decide în deplină cunoștința de cauză. Iar pentru a fi încununată de succes, o revoluție, o răscoală sau o revoltă populară trebuie să vizeze un adult, un
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
ceilalți să-și schimbe poziția. Prin aserțiunea Eu comunicăm ceva interlocutorului referitor la modul cum ne simțim în legătură cu o anumită situație (cu situația în care ne aflăm), fără să blamăm și fără să (ne) impunem modalitatea de rezolvare. Ori de câte ori proferăm învinuiri, emitem pretenții și vrem să ne impunem soluțiile noastre, creăm un sentiment de ascendent, de putere față de partener și de aici o reacție de respingere din partea lui. Afirmațiile Eu exprimă situația care ne incomodează, ce efect are ea asupra noastră
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
că nimic din ce spun nu vă trezește interesul. Vreau să cred că nu vă intimidez" (Stoica-Constantin, 2004). Există situații de formulări greșite ale aserțiunii Eu, precum: • folosirea unor verbe iritante/inflamante pentru celălalt (de exemplu: "mă enervez(ază)" când...); • învinuirea celuilalt; • formularea prescriptivă a sugestiei sub formă de imperativ, de ordin, de directivă etc. Exemplu de aserțiune Eu incorectă: Când mă întrerupeți, simt cum mă enervez/mă enervați și nu mai pot să-mi urmez firul ideilor; de aceea, aș
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
text pe care l-a citit Ioan Marina Vasluianul viitorul patriarh ortodox român Iustinian, pe atunci doar episcop vicar al Mitropoliei Moldovei, la emisiunea radiofonică „Ora satului", din ziua de duminică l iulie 1945, de la ora 13, aducându-i-se învinuirea nefondată, că „făcea o înflăcărată propagandă cooperației", susținând „poziția guvernului comunist român" (!), anticipând și susținând „politicile sociale și economice ale regimului comunist față de țărănime." Or, ierarhul nu făcea decât ceea ce făcuseră până la el mii și mii de preoți susținea cooperațiacare
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
93 Fania Pascal a reacționat spunându-i că cel care se autobiciuiește în acest fel pare să fie motivat de o aspirație nerealistă spre perfecțiune. Engelmann i-a răspuns lui Wittgenstein, în iunie 1937: „Cred că înțeleg întreaga însemnătate a învinuirilor pe care vi le aduceți. Sunt departe de a vedea răul drept altceva decât ceea ce este el și de a-l minimaliza. Din punct de vedere spiritual, sunteți omul cel mai de seamă pe care l-am întâlnit. Am găsit
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
din 1941, va fi exclus în septembrie 1944. După un an, într-un lot al așa-zișilor „ziariști naționaliști”, cu Nichifor Crainic, Pamfil Șeicaru, Ilie Rădulescu, Radu Gyr, Stelian Popescu, Alexandru Hodoș, Romulus Dianu ș.a., este condamnat în contumacie, sub învinuirea „criminal de război”, la detenție grea pe viață, degradare civică și confiscarea averii, dar reușește să se ascundă douăzeci de ani la Slatina. Între 1970 și 1980 face parte din cenaclul „G. Călinescu” al Academiei Române și în 1990 este membru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
mai puțin strâmtorat materialicește, așa încât, ca să se chivernisească, deschide „Berăria cooperativă”, apoi berăria „Gambrinus”. Este epoca procesului de calomnie pe care îl va intenta lui Const. Al. Ionescu-Caion, un psihopat care, făcând multă zarvă, încercase să-i pună în cârcă învinuirea că ar fi plagiat drama Năpasta după o piesă a unui, inexistent, autor maghiar, István Kemény. Întețindu-și campania de defăimare, energumenul, care invocă și numele lui L. N. Tolstoi, publică o broșură agresivă, Originalitatea d-lui Caragiale - Două plagiate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
pe care nu o săvârșise. Fugit de la ocnă și ajungând, printr-o ciudată potriveală a sorții, tocmai acum în sat, nefericitul - care se sinucide - va fi unealta inocentă a răzbunării. Anca îl va învinui pe Dragomir de moartea bietului Ion, învinuire nedreaptă și nemiloasă, dar care îi oferă prilejul de a glăsui patetic, înaintea ultimei căderi de cortină: „pentru faptă răsplată și năpastă pentru năpastă”. Drama este concepută sub imperiul unor rigori clasicizante, convocând puține personaje și respectând cu strictețe unitățile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
paradigmă la alta poate fi descrisă doar ca proces, nu ca progres. În al doilea rînd, în timpul crizei paradigmei, mediul sociologic și normativ va influența alegerea noii paradigme. Exact această afirmație a fost cea care a atras asupra lui Kuhn învinuirea că descrie știința ca pe o psihologie a maselor. În al treilea rînd, în ce privește științele sociale, Kuhn nu a propus cîtuși de puțin un ideal de știință normală. El credea că în acest caz dezbaterea asupra asumpțiilor filosofice și pluralitatea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
în baza cărora s-ar fi făcut propoziții exagerate, folosire de informații dubioase, ignorare de opere etc. În judecata strictă de gust, constând într-un da sau nu, chiar de ar avea dreptate, oponentul nu are dreptul să protesteze cu învinuirea de subiectivism, căci acesta este tocmai momentul rezervat subiectului. El poate cel mult ancheta alte subiecte reputate ca foarte sensibile esteticește (socotite capabile a emite judecățile cu validitate universală de care vorbește Kant) și constata singularizarea criticului. Dar asta nu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]