KorAP: Find »[drukola/base=șină & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...77 78 79 ...183 >

4,565 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345

Au apărut și cărți În legătură cu evenimentele din Republica Populară Ungară. Cărți cu poze. În poze, oamenii rabdă de foame și de frig. Alții sunt spânzurați sau Împușcați. Multe case din Budapesta ard, dar le sting pompierii. Tramvaiele sunt răsturnate de pe șine. Toate aceste lucruri le-au făcut contrarevoluționarii ajutați de imperialiști. În timp ce tai lemne În pivniță te gândești cum Îi tai pe toți contrarevoluționarii și pe toți dușmanii. Până la urmă ți se face milă și nu-i mai tai. Nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
cald și te-ai gândit să mergi la ștrandul Obor de lângă gara de Est. Pleci de acasă numai În chiloți. Urci pasarela de peste calea ferată și inspectezi cu privirea ștrandul. E ceva lume. Zăbovești puțin și te mai uiți la șine, la macaze, la trenuri, la motorul de tăiat lemne care șuieră despicând butucii din depozitul Întreprinderii Combustibilul, la locomotiva cu aburi care face manevre cu vagoanele de marfă, În curtea fabricii de ulei, ce frumoase sunt vagoanele cisternă, ce gros

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
din ce În ce mai alb, când ca o respirație sacadată lovește aerul și când trenul de persoane care merge la Oltenița se pierde În zare cobori pasarela privind cu grijă dar și cu spaimă deschizăturile dintre trepte prin care zărești În jos abisul șinelor de unde urcă spre tine mirosul iute de gudron și cărbune, mirosul acela al tuturor gărilor, mirosul acela care Înseamnă plecarea În lume, mirosul pe care numai calea ferată Îl are. Lângă ștrand este o țâșnitoare de apă. Te uzi bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
și, lângă centrul de carne, aprozarul. Blocul din această piațetă se continuă cu altele aflate de o parte și de alta a bulevardului ce ducea la Gara de Nord și la Athené Vergu, actualul cinematograf „Munca”. În fața blocului cu opt etaje, peste șinele de tramvai, cam În dreptul cofetăriei, se deschidea strâmtă, strada Ilarie Chendi, scriitor și militant revoluționar. Când a intrat În curte totul era, aparent, intact. Așa cum le lăsase În urmă cu aproape treizeci de ani. Pe dinafară, nici o schimbare. Casa netencuită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
În ulei și fasole la I.C.R.A. Vamă, ai avut ceva lipsuri, de ce naiba muncitorii care descarcă preferă să fure dulceață de nuci și cutiile de vinete În ulei? Cearta nesfârșită cu gestionarul depozitului, că trenul a stat câteva zile pe șină și a intrat umezeală În sare, ce să facă el cu plus În gestiune. Programul continuă cu „Ciclu de Șapte cântece pe versuri” de Clément Marot de George Enescu, Într-un aranjament orchestral de Theodor Grigoriu, dirijor Constantin Bugeanu, maică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
mai departe, undeva În spatele Fabricii de ciocolată, și descarci toată după-amiaza vagoane cu sticle de lampă, lăzi de cuie, dero și piese de schimb pentru motorete, burlane și sârmă zincată. În pauza În care vagoanele care ies și intră pe șină, În biroul delegațiilor, te căznești să lucrezi la un scenariu pe care vrei să-l filmezi cu o altă cineclubistă, una Safta, doamne, ce nume, slabă ca o mâță flămândă și plină de ambiții. Scenariul se numește Omulețul de cartof

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
mișcări egale, ca un mare sportiv. Leneviți toți În inima verii, e vremea mesei de prânz (unii mănâncă la o cantină de șantier) și feluritele feluri de repauzare vă redefinesc În aceiași perpetuum aristocrați, reîntorși În timp. Undeva, pe o șină năpădită de ierburi sărace, Împresurat de moartele locomotive, ca o turmă de bivoli negri (și apa a trecut aici ca un bivol negru), vă așteaptă vagonul decor. Filmați. Numai atunci când lumina se așază realist ca În pictura secolului al XIX

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
bogățiile lumii Într-un triaj Înghețat. Același vânt, măturând soda, cimentul și otrăvite chimicale scurse din sacii vagoanelor descărcate. Praf, talaș, fumurii resturi, gunoaie În agonie. Același vânt rostogolind o folie de plastic, fășâind electrostatic peste acest univers sumbru de șine, macazuri, locomotive cu aburi și trenuri rapide, expresuri de zi fugind spre mereu neștiute depărtări. Plătind datorii. Miliarde. Se apropie Crăciunul și vântul bate lihnit peste triaje. Zgribulită stă vrabia, zgribulit stă bărbatul. Ce mari sunt mâinile lui, ce mici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
când În stânga, când deasupra când dedesubt, loviturile nemiloase ne pun În evidență părțile componente, statice și În mișcare ale unei locomotive ce străbate solitară imensa, nemărginita, necuprinsa câmpie Înfășurată În aburi și fum. Alergătura stihinică a monstrului de oțel pe șine e Însoțită de un strigăt turbat. La orizont, cu privirea dementă, turma cu ochii injectați de ură ca un taur furios, așteaptă cu lăcomie Înfruntarea cu fierul care vine. Impactul o spulberă Într-o fracțiune de secundă, Împrăștiind sub roți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394

rană, a căutat în buzunar telefonul celular, l-a găsit, dar l-a scăpat din mână. L-a ridicat un băiat, el a fost cel care a cerut ajutor. Între timp se oprise circulația. Mașina rămăsese de-a curmezișul pe șine și tramvaiul nu mai putea trece. Vatmanul a coborât, au coborât mai mulți și s-au îndreptat spre tine. Oameni pe care nu-i văzuseși niciodată te-au atins cu privirile. Un geamăt scurt ți-a ieșit din gură împreună cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
neașteptate, între ochi și șaua nasului, o fâșie albastră, nemișcată. Trecu un tren atât de aproape am simțit că mă calcă și instinctiv m-am îndepărtat de geam. Strada mergea paralel cu calea ferată și nu-mi dădusem seama că șinele erau foarte aproape. Apoi trenul dispăru și reapăru marea. Grupuri de cuburi de ciment erau risipite în apa de lângă malul prea îngust, devorat de valuri, nu rămânea decât o porțiune de plajă nisipoasă și, imediat lângă ea, calea ferată. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350

de asta am și făcut-o. Nu pot să mă gândesc la un alt motiv. Nu asta intenționasem să fac. Mergeam repede și vioi, cu cartea în mâna dreaptă, dar, în loc să mă îndrept spre una din bănci, am cotit spre șine. M-am răsucit ca un aruncător la baseball care se încălzește înainte, mi-am îndoit brațul pe spate, apoi l-am adus în față și am lăsat cartea să zboare. Plană pe deasupra șinelor, ușoară ca un fulg și liberă ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
spre una din bănci, am cotit spre șine. M-am răsucit ca un aruncător la baseball care se încălzește înainte, mi-am îndoit brațul pe spate, apoi l-am adus în față și am lăsat cartea să zboare. Plană pe deasupra șinelor, ușoară ca un fulg și liberă ca mine; lovi peronul opus cu o pocnitură și apoi căzu. Am auzit bufnitura când a lovit șinele. Stătea între ele, cu paginile larg deschise. Am stat și m-am uitat la ea. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
pe spate, apoi l-am adus în față și am lăsat cartea să zboare. Plană pe deasupra șinelor, ușoară ca un fulg și liberă ca mine; lovi peronul opus cu o pocnitură și apoi căzu. Am auzit bufnitura când a lovit șinele. Stătea între ele, cu paginile larg deschise. Am stat și m-am uitat la ea. Nu voisem să o distrug. Voiam doar să o scot din casă. M-am furișat înapoi la mașină, cu umerii aduși în față și capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Am parcat iar lângă peron. Sunetul făcut de ușile închise și deschise în întuneric părea un geamăt. Dintr-un salt am fost în capul scărilor. Nu aveam timp de pierdut. Am aprins lanterna și am plimbat lumina de-a lungul șinelor. Mi-a luat ceva timp să o găsesc, deși zăcea acolo unde aterizase, între șine. Am mers până la marginea peronului. Distanța în jos până la șine nu era mare. Am sărit. Glezna mi s-a răsucit în momentul în care am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
un geamăt. Dintr-un salt am fost în capul scărilor. Nu aveam timp de pierdut. Am aprins lanterna și am plimbat lumina de-a lungul șinelor. Mi-a luat ceva timp să o găsesc, deși zăcea acolo unde aterizase, între șine. Am mers până la marginea peronului. Distanța în jos până la șine nu era mare. Am sărit. Glezna mi s-a răsucit în momentul în care am atins pământul. Genunchii mi s-au îndoit. Mi-am recăpătat echilibrul chiar înainte să cad

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Nu aveam timp de pierdut. Am aprins lanterna și am plimbat lumina de-a lungul șinelor. Mi-a luat ceva timp să o găsesc, deși zăcea acolo unde aterizase, între șine. Am mers până la marginea peronului. Distanța în jos până la șine nu era mare. Am sărit. Glezna mi s-a răsucit în momentul în care am atins pământul. Genunchii mi s-au îndoit. Mi-am recăpătat echilibrul chiar înainte să cad. Am început să traversez șinele, urmărind lumina lanternei. Pantofii îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
peronului. Distanța în jos până la șine nu era mare. Am sărit. Glezna mi s-a răsucit în momentul în care am atins pământul. Genunchii mi s-au îndoit. Mi-am recăpătat echilibrul chiar înainte să cad. Am început să traversez șinele, urmărind lumina lanternei. Pantofii îmi scârțâiau pe pietriș. Lumina sălta și se rotea în întuneric. O formă apăru în ea. Ochii licăriră. O coadă alunecă pe lângă mine. Cicatricea de pe braț de la mușcătura de șobolan zvâcni, deși nu îmi făcuse niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
lucru înțelept ceea ce făceam, nici pentru un soț și un tată, nici pentru altcineva. Alt șobolan alunecă prin raza de lumină. L-am urmărit cu lanterna până dispăru într-o gaură, sub peron. Când am ațintit lumina din nou spre șine, cartea dispăruse. Am luminat cu lanterna în jur. Raza lungă și albă se rotea și tăia întunericul. Fir-ar să fie de șobolan! Fir-ar să fie de carte! Dacă n-ar fi fost ea, acum eram acasă, cu soția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
și tăia întunericul. Fir-ar să fie de șobolan! Fir-ar să fie de carte! Dacă n-ar fi fost ea, acum eram acasă, cu soția citind lângă mine și cu fiicele dormind în camera de alături. Lanterna mătură o șină una după alta, urcă pe ambele părți ale peronului, se furișă ușor înapoi și se odihni la câțiva centimetri de locul unde stăteam eu. Ochii negri se uitau fix la mine. Unde ai fost, Peter? Te așteptam. M-am aplecat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Ochii negri se uitau fix la mine. Unde ai fost, Peter? Te așteptam. M-am aplecat deasupra cărții. Atingând-o, am simțit coperta aspră plină de pământ și de zgură. Am pornit înapoi peste linia ferată. Lumina lanternei dansa pe șine. Am pus cartea și lanterna pe peron ca să am mâinile libere și astfel să îmi iau avânt. Mi-am îndoit brațele, apoi le-am întins și mi-am ridicat picioarele, dar peronul era mai înalt decât crezusem eu. Genunchiul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
și astfel să îmi iau avânt. Mi-am îndoit brațele, apoi le-am întins și mi-am ridicat picioarele, dar peronul era mai înalt decât crezusem eu. Genunchiul meu lovi cimentul. Picioarele se îndoiră sub mine când am căzut pe șine. Mi-am imaginat-o pe Betsy ghemuită în leagănul ei. Pe Abigail în pătuț, strângând la piept cu o mână moale un ursuleț de pluș. O vedeam pe Madeleine uitându-se la ceas. Mi-am îndoit brațele din nou, le-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Abigail în pătuț, strângând la piept cu o mână moale un ursuleț de pluș. O vedeam pe Madeleine uitându-se la ceas. Mi-am îndoit brațele din nou, le-am întins, mi-am balansat picioarele și am căzut iar pe șine. A mai fost nevoie de încă trei încercări până să mă urc pe peron. Brațele îmi erau julite și pline de sânge, iar genunchii și gambele mă dureau de la cât le lovisem de ciment. Când m-am întors în mașină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
mașina mea era cea pe care a văzut-o când a trecut pe lângă gară în acea după-amiază. Gările o tulburau. Sora ei îi spusese povestea unuia dintre supraviețuitorii celor mult prea multe vagoane pentru vite, care s-a așezat pe șine și a așteptat să treacă trenul peste el. Accidentul, dacă putem să îi spunem așa, a oprit trenurile din ambele direcții timp de ore întregi. I-am spus lui Madeleine că nu fusese mașina mea și am încetat să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
nu știu să meșterească lucruri, bravo, Peter, bravo. Stăteam în parcarea supermarketului și îl auzeam pe tata murmurându-mi în ureche, în timp ce mă uitam la cartea rezemată de volan. Părea scăpată din bătălie, cu coperta ruptă fiindcă o azvârlisem pe șine, cu paginile smulse în urma căzăturii. M-am întins, am deschis torpedoul și am scos o rolă de bandă adezivă. Și așa cum aș bandaja genunchiul lui Abigail sau cum aș pupa buba lui Betsy, am început să pansez rănile cărții. Fredonam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]