6,894 matches
-
unul după altul cel puțin trei pahare pline cu vin. În localul acela mirosind a mâncare reîncălzită și a băuturi proaste mă simțeam fericit pentru că eram cu ea, la sute de kilometri depărtare de orașul în care trăisem ca un șobolan. Fericit pentru că viața noastră începea și fiecare etapă ar fi fost splendidă, trebuia să fie. Acum mă temeam ca Italia să nu fie tristă, vroiam să mă simt bine ca s-o înveselesc, pentru că mi-era frică să nu devin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și l-a mirosit pe stăpânul său mort, și a mirosit moartea stăpânului, spiritul său canin i-a fost învăluit de un nor negru și dens. Avea experiența altor morți, mirosise și văzuse pisici și câini morți, omorâse câte un șobolan, mirosise morți umane, dar pe stăpânul său îl credea nemuritor. Pentru că stăpânul său era pentru el ca un zeu. Și mirosindu-l acuma mort, simți că-n spiritul său se prăbușeau toate temeiurile credinței sale în viață și în lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
la Osnabrück, Germania pe 8 noiembrie 1926, bărbat, necăsătorit, dorește să emigreze în Statele Unite ale Americii. Înălțimea 1, 85 m Păr șaten, ochi albaștri Semne particulare: cicatrice pe brațul drept, deasupra încheieturii. Înregistraseră cicatricea de pe brațul drept de la mușcătura de șobolan, dar nu și numărul de pe brațul stâng. Erau prea mulți cu acest semn distinctiv. Solicitantul declară că nu a fost niciodată condamnat pentru încălcarea legii. Scârțâie balamalele de la ușa hambarului. Animalele se răsucesc, răsuflă greu și tropăie. Bătrânul sforăie. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
să cad. Am început să traversez șinele, urmărind lumina lanternei. Pantofii îmi scârțâiau pe pietriș. Lumina sălta și se rotea în întuneric. O formă apăru în ea. Ochii licăriră. O coadă alunecă pe lângă mine. Cicatricea de pe braț de la mușcătura de șobolan zvâcni, deși nu îmi făcuse niciodată probleme înainte. Mă mișcam repede, în ciuda durerii de la gleznă. Erau puține trenuri la ora asta și chiar dacă venea vreunul puteam să îl aud de la distanță și să văd luminile, dar totuși nu era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Erau puține trenuri la ora asta și chiar dacă venea vreunul puteam să îl aud de la distanță și să văd luminile, dar totuși nu era un lucru înțelept ceea ce făceam, nici pentru un soț și un tată, nici pentru altcineva. Alt șobolan alunecă prin raza de lumină. L-am urmărit cu lanterna până dispăru într-o gaură, sub peron. Când am ațintit lumina din nou spre șine, cartea dispăruse. Am luminat cu lanterna în jur. Raza lungă și albă se rotea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
urmărit cu lanterna până dispăru într-o gaură, sub peron. Când am ațintit lumina din nou spre șine, cartea dispăruse. Am luminat cu lanterna în jur. Raza lungă și albă se rotea și tăia întunericul. Fir-ar să fie de șobolan! Fir-ar să fie de carte! Dacă n-ar fi fost ea, acum eram acasă, cu soția citind lângă mine și cu fiicele dormind în camera de alături. Lanterna mătură o șină una după alta, urcă pe ambele părți ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Este scena cea mai înfiorătoare. Într-o noapte, doamna Frank aude un zgomot și se trezește. Era domnul van Daan, tatăl băiatului pe care îl iubește Anne, fura pâine din dulap. Și în tot acest timp ei credeau că sunt șobolanii, dar, de fapt, era el. Lua mâncarea de la gura propriului copil. Poți să îți imaginezi? — Nu e deloc adevărat, am spus, acoperind smiorcăielile fiicei mele. —Poftim? I-am mai vârât în gură o lingură cu mâncare. Adică, nu, nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
hambar era deschisă. Nenorocitul mai era și un fermier prost. Duhoarea de animale și de bălegar, de sudoare și de urină și alcool îmi făcea greață. Singurul miros care lipsea era cel al fricii. Fermierul era inconștient. Eu eram neînfricat. Șobolanii goneau prin întuneric. Am mai făcut un pas înăuntru. Un animal sforăia. Ceva lovi pământul. Sforăiturile tăiau aerul împuțit. Forme începeau să prindă contur în întuneric. Zăream o pulpă, un bot, un maldăr de haine murdare și un topor. Hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
căpățâna rezemată pe zăbrelele coastelor mele. Până atunci, cugetai întunecat, vom crăpa ca ploșnițele, înăbușiți de gaze, contaminați de ciumă. În orașele cu hecatombe de cadavre, moartea obosită, dominând din înălțimea stârvurilor împuțite, va rânji, trecând prin coasă caravanele de șobolani înspăimântați de uraganul bombelor aruncate din înalt, ca să rămână mărturiile de asasinat ale omului în patru labe. Omul vertical se va naște după mine și va trăi mii de ani, chiar dacă va fi ucis de pietrele nebunilor. - Cer cuvântul! interveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Mazerath a supraviețuit în calitate de mogul mediatic. Împreună cu el și Babka lui, care a împlinit o sută șapte ani și pentru care el, ca să-i serbeze ziua de naștere, în cuprinsul atât de contorsionat, din punct de vedere temporal al romanului Șobolanul - și în pofida chinurilor produse de intense tulburări de prostată - și-a asumat chiar osteneala unei călătorii în Kașubia. Și, din cauză că moartea timpurie a Tullei Prokriefke nu putea fi decât bănuită - într-adevăr, tânăra de șaptesprezece ani cu sarcină avansată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lor era să-i degreveze pe artileriști de unele activități secundare, precum serviciul la bucătărie sau săpăturile. Seara, ei ședeau tăcuți, închiși în sine, în fața magaziei de scule. Dar, între exercițiile de luptă și cursurile de balistică, vânam împreună cu ei șobolani cu cozi lungi în spălător și în spatele barăcii în care era bucătăria, precum și în adăposturile tunurilor de 8,8. Unul dintre noi - sau era un ucrainean? - îi prindea cu mâinile goale. După prezentarea a mai mult de zece cozi retezate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mahorcă, un soi de tutun care le plăcea rușilor. Dar, oricât ar fi fost de mare succesul nostru în limitarea acestui flagel, bateria Kaiserhafen nu avea cum să celebreze, fie cu surle și trâmbițe, fie în tăcere, o victorie asupra șobolanilor; probabil din această cauză, peste decenii, aceste rozătoare cu neputință de exterminat m-au căutat și au devenit locvace pe durata unui roman. Îmi apăreau în vis, câte unul și ca seminții de șobolani. Râdeau de mine, pentru că încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fie în tăcere, o victorie asupra șobolanilor; probabil din această cauză, peste decenii, aceste rozătoare cu neputință de exterminat m-au căutat și au devenit locvace pe durata unui roman. Îmi apăreau în vis, câte unul și ca seminții de șobolani. Râdeau de mine, pentru că încă mai speram... Știau întotdeauna mai bine și se îngropau la timp... Ei erau singurii înzestrați cu calitățile care să-i facă să supraviețuiască speciei umane și ciorovăielilor acesteia... La scurt timp după cea de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o parte a echipei de la Kaiserhafen, la bateria de coastă Brösen-Glettkau, care, pentru apărarea aeroportului din apropiere împotriva atacurilor aeriene la joasă înălțime, era dotată în plus cu baterii de câte patru tunuri antiaeriene. Acolo existau mai mulți iepuri decât șobolani cu coadă lungă. În orele libere mă voi fi retras în adânciturile dintre dunele de nisip și, ferit de vânt, voi fi mâzgălit versuri de toamnă în vreun jurnal. Măceșele răscoapte, plictiseala de zi cu zi, scoicile și Weltschmerz-ul, ovăzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
creion, gravate cu acid pe plăci de cupru, tipărite cu piatră de Solnhof ca litografii: eu, cu mustață și cochilie de melc în ochi; eu, față-n față cu calcanul; eu, cu cuie de sicriu și pasăre moartă; eu, cu șobolanul din vis, eu cu bască și cobe, eu mustăcios, ascuns după un cactus și, la urmă, eu cu ceapa tăiată în două și cuțit. La Paris, mustățile pe oală erau obișnuite. La Paris am cumpărat un cărucior de ocazie ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
când În când, se bagă În viața personală a lu chelăreasa Clementine. Sunt niscaiva nopți, pă zău meu, care nu poci să pui geana dă cât rahat halește. Da când, În sfârșit, Îmi uit dă Clementine, vin de mă inervează șobolanii, plaga otelăriei străinarde. S-o luăm cu Încetu pân chestia știută. D-un paregzamplu, o să-ncerc să-ți pictez locu, În total. Fă-ți idee d-o vale lungă Între două caturi dă munți care, de-i pui cu cordiliera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Ce halima ie În tot otelu! Cazu ar pune la o-ncercare nașpa mintea la orșicare gabor. Asear, p-a doua consolă din pâtisserie sta, spune Clementine și alți baștani, un clondiraș cu hârca și oasele dă pă otrava dă șobolani. Azi neață, la zece a.m., clondirașu a făcut pași. Domnu Durtain ș-a luat pă loc toate precauțiile care le cerea profilurile situației; Într-o pornire dă Încredere care n-o s-o uit cu una, cu două m-a trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
bunicu ei, și gata m-am blocat. Ea s-a pus pă râs, a privit la cornuri și la ceașcă și mi-a ciripit: „Tre să cer alt mic dejun. Ș-ăsta otrăvit de Tata Mare să-l deie la șobolani.“ Am rămas ca mulamentu. C-un fir dă glas am Întrebat-o cum dă știa. „Toți știe“, a zis. „Lu Tata Mare i se pune pata să otrăvească oameni și, pencă-i tare nendemânatec, aproape mereu Îi iese nașpa.“ Abia atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Heliul, un gaz ușor, făcea să crească viteza de evaporare, de unde senzația de frig. Ted Îi spuse ceva, dar vocea Îi era prea ascuțită ca să mai poată fi Înțeleasă. Era doar un chițăit jalnic. — Parc-ați fi o pereche de șobolani, le comunică Barnes cu satisfacție. Ted Își Îndreptă privirea spre difuzor și guiță ceva. Dacă vreți să vorbiți, folosiți laringofonul. Îl găsiți În dulăpiorul de sub bancă. Norman găsi dulăpiorul și-l deschise. Metalul scrâșni puternic, ca o cretă pe tablă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
V. din spital. Și știu și răspunsul celălalt, cel pe care nu mi l-a dat. Răspunde singură vocea limpede din mine: „-Nu-i mare lucru“-spune ea. „Practic, nu-i nimic.“ Stau și mă întreb dacă nu cumva sînt un șobolan ce roade, străluminat de înghițitură, o inimă de înger? Vreau să mă sinucid convins fiind de tîmpenia eternității. În veșnicie, cu toatele-și pierd rostul. Iată: tînără și strălucitoare ca o sabie, mă gonește moartea din urmă: „-Ești nimic! Ești nimic
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
în birou. Lîngă mine. Ești Fratele meu, mi-ești drag. Și eu am vrut să scriu dar meseria asta a mea te face nițel dobitoc. Oamenii intră în tipare. Devin cazuri. Nu-i vorba, îi iubești dar, ca pe niște șobolani albi de 45 laborator. Le dai mîncare, le faci injecții și vorbești cu ei, să treacă vremea. Nu, nu. Te împăiez și te păstrez lîngă mine, mai discutăm si noi, ce dracu`...“ 6 În creierul meu e o căldură îndrăcită
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
să vină și ne-am mutat. Am cumpărat un apartament mai mic, fără balcon. Nu cu mijloace proprii, ci pentru că murise bunicul meu. Mi-a lăsat o casă frumoasă plină de igrasie, fără apă, fără gaze, cu o pivniță cu șobolan, lîngă Adezgo, foarte aproape de Parcul Libertății, se vedea Mausoleul, fără pod. Ba nu, pod avea. Dar acoperișul era spart. Am vîndut-o unor danezi. Danezii nu-s pretențioși. Au transformat căsuța bunicului Într-un fel de magazie pentru jucării și ustensile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bobine. Iar filmul nostru e culoare. Să vă povestesc totuși story-ul, așa cum mi-a rămas Într-o memorie paralelă. Savage sosește din Vietnam (iar), Își regăsește iubita (Nastassja Kinski) puțin debusolată de așteptare, proaspăt sositul la vatră are coșmaruri cu șobolani ce-i intră-n gură vezi pentru documentare Orwell și Cimino , o ia totuși de nevastă așa cum e, dar pentru c-o iubește prea tare, nu-i poate face nimic În plan erotic. Rezultatul: țipete, explicații, tăceri, masturbări americane. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din aceeași categorie, singur ca o măslină, comportamentală, În acest mod pînă și viermele este curajos, se spune la ora de botanică, afirmație plagiată de Cline În Călătorie la capătul nopții În pofida colaboraționismului, a morții pe credit, așa pînă și șobolanii sînt bravi, cutezători, petulanți, dar, este adevărat, numai cînd Își apără puii. Oricum, vorbele Sfîntului Augustin și ale Papei, despre iubire și alte prostii, au devenit galopant senile, Îndreptîndu-se cu viteza proiectilelor teleghidate spre antichitate ca să se-ngroape definitiv acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
are capete și se Îndoaie ca sîrma, subcultură Întinzîndu-se de la Mighty Mouse la Dirty Harry renăscut În formă de Superman și producînd În mase o stare colectivă de postcoitum mitic. Din fericire s-a băgat de seamă că, exceptîndu-l pe șobolanul Mighty, toți eroii sînt mai vulnerabili chiar decît Ahile, suferă din pricina faptului că-s alcătuiți din carne și oase, au călcîie, bătături, le curge sînge. Săgeata lui Paris, un virus, un laser, un ac de siguranță, un tanc, orice Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]