KorAP: Find »[drukola/base=șopti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...77 78 79 ...393 >

9,824 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

înainte, palpând terenul din față. Greierii care umpleau poiana cu țârâitul lor amuțiseră. Nici un ciripit de pasăre nu se mai auzea acum. Până și susurul pârâiașului se estompase. Calistrat îl prinse de cot, făcându-l atent: Știe că suntem aici, șopti el la urechea lui Cristian. Să nu scoți o vorbă și mai ales să nu te miști! Rămâi pe loc, lângă mine! Sfera vineție se apropiase la numai câțiva pași de ei. Era imensă, inspectorul nu putea s-o vadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
multe zeci de metri. După câteva momente se strânse la loc și porni spre oraș. De data aceasta mergea mult mai încet, oprindu-se de mai multe ori. Toma și Calistrat rămăseseră în urmă, nescăpând-o însă din ochi. Caută, șopti bătrânul, e înnebunită de foame. Noaptea trecută nu a găsit nimic iar acum ne simte aproape dar nu ne poate găsi. Nu cred că va îndrăzni să intre în oraș, niciodată n-a făcut-o însă nici nu putem fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
putere de braț. Nu mai fă chestii din astea! se răsti inspectorul la el, supărat. Nu poți să te apropii și tu ca un om normal? Chiar trebuie să vii așa, pe nesimțite? Mă bagi în toate boalele! Taci! îi șopti bătrânul în ureche. E aici! Unde? nu se putu Toma să întrebe. Chiar în fața ta. S-a strecurat lângă tine la adăpostul ceței. Cristian se simțea jenat. Îl certase degeaba pe Calistrat. Acesta fusese vigilent, intuise perfect că vâlva va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
mișcare, își băgă brațul sub ceafa bătrânului, ridicându-i capul și lovindu-l ușor peste obraji. Calistrat! îl strigă Toma, zgâlțâindu-l ușor. Ei, Moș Calistrat, s-a terminat, bestia a plecat, revino-ți! No, nu-i nevoie să strigi, șopti bătrânul, nu sunt surd, Cristi. Surprins, inspectorul era cât pe ce să-i scape capul de pe brațe. Ochii moșului erau larg deschiși, privindu-l lung. Însă nu asta îl nedumerise. Pentru prima dată Calistrat îi spusese pe nume, în sfârșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
cocoșii au cântat a treia oară și s-a retras în bârlog. În timp ce vorbea se întreba de unde știa că bestia plecase în bârlog. Nu auzise nici un cocoș, pur și simplu știa că sosise vremea ca aceasta să plece. No, bine, șopti Calistrat, înseamnă că în noaptea asta ne-am liniștit. Da, ne-am liniștit. Important acum este să știu dacă nu cumva ești rănit. Nu mi-e bine deloc, dragul meu. Nu văd nici o rană, dar te-a cam chisolit până ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ar putea să nu ajungă. Stânca e foarte compactă și nici nu putem da găuri de mină în pereți. No, eu ți-am adus zece. Sper să-ți fie de ajuns. Hai, spuse Ileana nerăbdătoare, să trecem la treabă! Vezi? șopti Calistrat, ca să nu-l audă ea. N-ai vrut să o lași acasă. Acum o să ne tolocănească la cap până ce ne vom termina treaba. Ce spui tu acolo? întrebă femeia. Nimic, interveni Cristian, vorbim de ale noastre. Se apropie de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
burare corespunzătoare dar, gândin du-se la nitroglicerina care condensase, nu îndrăzni. Trecu apoi la următoarea gaură și tot așa mai departe, până ce amplasă toate cele cinci încărcături într-un arc de cerc deasupra intrării. Gata, putem coborî acum, îi șopti el bătrânului. Nu știa de ce vorbește în șoaptă, doar nu se fereau de nimeni. La fel de ușor ca și la urcare, Calistrat îl depuse din nou la poalele stâncii. No, ai văzut că nu s-a întâmplat nimic? spuse moșul fericit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Pe mal, silueta mai zveltă privea atentă în jur. În curând, se auzi un zgomot înfundat când metalul lovi în sicriul de lemn. Aruncă cazmaua și luă o lopată cu care începu să curețe capacul coșciugului. Nu mai avem mult, șopti el fără să ridice capul. Am auzit și eu, răspunse femeia care nu coborâse în groapă. Vezi ceva? Până acum, nimic. Deocamdată totul pare în regulă. Greierii țârâie în continuare. O instruise toată seara și, pe drumul de acasă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de copil? Trebuie neapărat să mergem până la el acasă. Înspăimântată de vestea primită, Ileana se mulțumise să dea din cap fără să scoată nici un cuvânt. Intrase tăcută în camera copilului de unde apăruse înapoi după numai câteva minute. Să mergem! îi șoptise ea, îndreptându-se spre ieșire. Drumul spre casa paznicului se desfășurase în liniște. Nici unul dintre ei nu scosese o vorbă. Cristian conducea concentrat iar Ileana, cu fața crispată, privea tăcută înainte, prin parbriz. Lăsaseră mașina la poalele dealului după care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Hai să plecăm! spuse inspectorul. Femeia se ridică și veni lângă el. Îi luă mâna și apoi îl îmbrățișă încercând să-l îmbărbăteze. Ea înțelegea foarte bine cât de importantă era găsirea toiagului lui Calistrat. Unde Dumnezeu să mai căutăm? șopti Cristian. N-ar fi bine să vorbim cu tata? Cine știe, s-ar putea să aflăm de la el ceva. Nu uita că el s-a ocupat și de anchetă și de înmormântare. Nu știu ce să spun. Crezi că e bine să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
rezemându-l cu grijă de peretele gropii. Lumină cu lanterna trupul dinăuntru. De sub lințoliul cu care era acoperit cadavrul nu se vedea nimic. Bucata de pânză albă acoperea trupul cu totul. Sper să nu te superi că îți deranjăm odihna, șopti inspectorul în timp ce o dădea de o parte. Pe cât de încordat fusese până atunci, un sentiment de ușurare îl cuprinse dintr-o dată. Lângă trupul bătrânului, lipit de peretele de lemn, văzu obiectul pe care îl căuta. Toiagul era acolo. Îl ridică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de fildeș se oprea în căsuța aleasă de el. Văzând norocul de care se bucura, ceilalți clienți îl așteptau să mizeze după care se înghesuiau să își așeze jetoanele în același loc. Mai trimite niște jetoane la masa trei! îi șoptise Vlad la ureche lui Boris. Observase cutia aproape goală din fața crupierului și nu voia ca acesta să rămână fără bani și să se vadă silit să închidă casa. Godunov, făcu un semn scurt din cap și unul dintre băieții lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
își făceau datoria, turnând șampanie în paharul norocosului ori de câte ori acesta sorbea din el. Câteva femei în rochii de seară cu spatele gol, tot angajate ale cazinoului, se lipeau lasciv de acesta. Așezau jetoanele în fișicuri și îl îndemnau să bea, șoptindu-i la ureche cuvinte dulci. Bărbatul era generos, dăruindu-le câte o fisă de o sută după fiecare câștig. Roata ruletei se învârtea din nou și toată lumea urmărea cu sufletul la gură ce se întâmplă. Tipul nu mai părea interesat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
atâția bani, dar nu avea încotro. Dacă voia să scape basma curată trebuia să dea impresia că totul este în regulă și cazinoul nu este pus în dificultate. Boris părăsise încăperea, îl vedea pe monitor stând în colțul sălii și șoptind discret ceva în urechea unuia din oamenii lui. Bănuia cam ce pune la cale, norocosul trebuia împiedicat să-și încaseze cec-ul. Respirând ceva mai ușurat se pregătea și el să părăsească camera de control. Mai aruncă o privire spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
vorbit cu bărbatu-tău. Treburi de poliție, adăugă el ceva mai discret. Inspectorul privea când la socrul său, când la Ileana care se ridicase ascultătoare și se îndrepta spre ușa pe care tocmai apăruse tatăl său. Îmi rămâi datoare! îi șopti Cristian când trecu pe lângă el. Femeia îi evită privirea, mușcându-și buzele ca să nu se vadă zâmbetul ce îi înflorea în colțul gurii. 29 Simion Pop se prăbuși în fotoliul din care tocmai se ridicase Ileana. Sper că nu aveați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
acasă, mult mai fierbinți decât cele de aici. Îi plăcea să rătăcească prin crângurile din lunca Nistrului. Se prăvălea cu fața în sus pe iarba din poienițe privind cerul înstelat. Aștepta cu nerăbdare să vadă urma luminoasă a unui meteor, șoptindu-și apoi, repede, în gând, o dorință, așa cum îi spusese maică-sa că trebuie să facă. Amintirile îl năpădiseră, ori poate chiar ațipise fără să-și dea seama. Tresări, devenind dintr-o dată atent. Ceva se schimbase, întunericul devenise mai puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
între copacii din marginea lizierei, Boris studia împrejurimile. Ferestrele erau întunecate și nu se vedea nici o mișcare în toată gospodăria. Văzând cât de tăcută era casa, începea să creadă că moșneagul nu se află acolo. Cu atât mai bine, își șopti el în gând. Dacă așa stăteau lucrurile, va intra și îl va aștepta înăuntru. Mai devreme sau mai târziu, bătrânul tot aici urma să se întoarcă. În interior, va putea rezolva problema mai ușor, ferit de orice priviri indiscrete. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
buze, îi făcu semn să păstreze tăcerea. Își scoase apoi prudent, capul afară, privind cu atenție în toate părțile. Mulțumit de ceea ce văzu dădu să se strecoare dincolo de ieșire. Cristian îl prinse de umăr, oprindu-l. Lasă-mă pe mine! șopti el. De acum, trec eu înainte. Poate chiar ar trebui ca tu să rămâi aici și să mă lași să merg singur mai departe. Devine prea periculos să mergem amândoi. De unul singur, cred că m-aș putea strecura mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
râpei și nu mai avea în ce să se sprijine cu picioarele. Pop, care deja se afla dincolo, îi întindea mâna ca să-l ajute. Îl apucă strâns și îl trase cu putere spre el. Încearcă să nu faci zgomot, îi șopti acesta la ureche, întinde-te repede la pământ! Voci puternice de bărbați se auzeau de la numai câțiva metri de locul unde se ascundeau ei. Așezat pe burtă, Cristian încerca să se orienteze, să vadă care era situația. Ieșiseră pe partea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de perete. Simion Pop se strădui și el să-l imite. După clipe lungi, care nu păreau să se mai sfârșească, era alături de ginerele său. Din cauza efortului, gâfâia puternic, aproape își pierduse răsuflarea. Voi încerca să mă ridic în picioare, șopti Cristian după ce îl lăsase să-și revină. Tu rămâi unde ești. Am să te rog să te uiți la legăturile mele, poate reușim să ne eliberăm. Folosindu-se de peretele de care era rezemat și împingând puternic cu picioarele în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
cătușele i se închiseră în jurul încheie urilor. Pop se apropie de cei doi și îl bătu pe umăr pe Vasilică. Cel mai periculos om al lui Mihailovici era prizonierul lor. No, bună treabă, băiete! îl felicită el. Măi, oltene, îi șopti la ureche, zâmbind, să știi însă că se spune cu mâinile și picioarele depărtate, nu crăcănate. Poftim? se arătă mirat agentul. Ah, pricepu el în sfârșit ce vrea să spună șeful său, ce mai contează? Crăcănate, depărtate, tot aia e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282

Atunci Simon se desprinse brusc de ea, Înșfăcînd cu mîinile scîndurile coșciugului, vrînd parcă să se Încredințeze de trăinicia lucrăturii. După care sări vioi În el și se Întinse. La semnul său lucrătorii se apropiară și bătură cuiele. Petru Îi șopti ceva unui Învățăcel, care se duse să verifice cuiele, dînd din cap. Petru ridică o mînă tremurîndă, iar groparii traseră de frînghia care susținea coșciugul, coborîndu-l grijuliu În groapă. Sofia stătea deoparte, nemișcată. Țărîna Începu să cadă pe capac. Zgomotul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
nodului de cale ferată, numele tipografiei și tot ce se tipărea pe vremea aceea, cărți și reviste, spectacolele teatrelor ambulante și numerele de mare atracție ale circului care poposise atunci; descrierea cărămidăriei... unde un tînăr, rezemat de un salcîm, Îi șoptea unei fete la ureche vorbe de amor un pic deocheate (textul e reprodus În Întregime). Absolut toate - gara, tipografia, Parvenita 1, elefantul circului, șoseaua care o cotește spre Šabac - sînt raportate la persoanele În cauză. Mai erau trecute și pasaje

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
viața; din somnul ăsta, trezia e doar În moarte. Nici măcar nu apucară să-și ia rămas bun unii de la alții, Întrucît fiecare din ei se Îngrijea de pocăirea sufletului, fiecare pentru sine, apoi toți Într-un glas, cu buzele uscate, șoptindu-și rugăciuni, fiindcă mulțimea avea să se Întoarcă, era dusă să-i Întîmpine pe legionarii lui Decie, ori poate să mai dreagă ceva pe la cuștile cu fiare sălbatice, deși cîțiva dintre ei rămăseseră, totuși, de strajă, la intrarea În grotă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
purtîndu-i cu mare grijă, ca pe niște odoare, abia atingîndu-i cu umerii lor puternici, În vreme ce mulțimea le lumina pașii și calea, cîntînd laolaltă Întru Slava Domnului. În frunte Îl purtau pe Ioan, cuviosul păstor; cu mîinile Împreunate a rugă Își șoptea o rugăciune simplă, atît de dragă Domnului; apoi urma Malhus cel cu lunga-i barbă cînepie, Îl Înfășuraseră și pe el cu straie țesute În fir de aur, iar imediat venea legănat ca-ntr-o luntre, pe umerii vînoși ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]