3,021 matches
-
Stănescu, din neamul lui Iscru, într-o zi de iulie, în care a și pierdut legătura cu el, după o noapte petrecută la Balcic. Când s-a trezit, era din nou la Comoșteni, în anul 1959, iar pe drumul bine știut treceau alene câțiva bivoli negrii, ultimii pe care i-a mai văzut. Gică venise de câțiva ani din lagăr, era strivit, ca și când ar fi trecut un tanc peste el, și absent. Singurul loc ce îi dădea siguranță era casa părintească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Firesc Am hotărât. De astăzi învăț. Să scriu, să citesc, să ascult, învăț că lumea nu e roz și că cerul există ca idee, că iarba e verde sau că omul nu e deseori om, că fericirea pleacă în călătorii știute doar de ea atunci când ai tu mai multă nevoie, că pe-aici viața e... viață și... Hotărât lucru. Mai am de învățat. Pictor Departe, într-un loc târziu, două năluci pictau lumea în mii de nuanțe. Un desen ce le
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
înlănțuiau ca-ntr-o salbă. E frumos litoralul nostru! Hotărât, vaporul se îndepărta de țărm. Totul devenea din ce în ce mai mic, iar întinsul apei stăpânea. Așezați pe bănci, în bătaia unui vânticel răcoros, ascultam freamătul valurilor. Aveau și ele un ritm bine știut. Departe, soarele devenea din ce în ce mai mic, mai roșu. Cerul albastru se contopea cu marea și, dacă am fi fost într-un avion, ne-am fi dat seama că nuanțele nu diferă prea mult. Albastru sub noi, albastru deasupra noastră. O minune
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mai des decât cele albe și majoritatea puilor erau de parte femeiască, ceea ce însemna mai mult lapte și mai multă brânză. Blana caprelor bălțate era foarte uleioasă și din ea se făceau cele mai bune frânghii. Dar astea erau lucruri știute doar de Iacob, pentru că le învățase de-a lungul anilor de muncă. Lenea și dezinteresul lui Laban îl costau acum. Și Laban a zis, așa să fie. Iar bărbații au băut vin ca să pecetluiască înțelegerea. Iacob avea să plece cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Nu, nici cea mai mică problemă ! — Dar am să te rog să începi cu călcatul, continuă fermă. Mi-e teamă că ai văzut și tu, sunt destul de multe. Nu știu cum se face, dar mereu se adună... Din motive numai de ea știute, Trish se uită în sus. Ușor alertată, îi urmăresc privirea. Acolo, deasupra noastră, se află un munte de cămăși șifonate care atârnă pe un suport de lemn, la uscat. Cel puțin treizeci. În clipa în care le văd, simt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pe cineva. Îmi sare inima din piept de trei metri. — O femeie, zic Înainte de a mă putea opri. Nu, nu o femeie ! I se schimbă expresia și mă privește uluit. Asta ai crezut ? Că te Înșel pe la spate ? — N-am... știut ce să cred. — Emma, nu este vorba de nici o altă femeie. Am fost la... Șovăie. Aș putea să-i spun... familia mea. Simt că-mi plesnesc creierii. Familia ? O, Doamne, Jemima a avut dreptate. M-am Îndrăgostit de un mafiot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
făcut cu cuvintele. - Jocul Îl știu până la sfârșit, dar te-am mințit puțin, Îmi mai zise el după o vreme. Dar, dacă ne-am juca Întocmai de-a Krog, fără Îndoială că am muri, fie noi, fie tu. Întâmplările toate, știute sau neștiute, Încheiate sau neîncepute, alcătuiesc o singură pânză de păianjen și, dacă ar apărea doi Krog deodată, pânza s-ar rupe În dreptul tău, căci Krog ar fi prea greu. - Ce vrei să spui cu asta? - Că ai voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Învălmășeală. Unul dintre netrebnicii ăia o izbi În țâțe și-o azvârli Înapoi În culcuș, În timp ce pe mine mă târau afară din casă. - Trage odată, Runa! auzii atunci, pentru a treia oară, glasul cel cunoscut, urmat deîndată de șfichiutul bine știut al săgeții. Șchiuuuuuf! Uriașul de lângă mine se prăvăli În genunchi - săgeata Îi trecuse prin gât dintr-o parte În alta, iar sângele Îi țâșnea din carne precum un izvor negru și gros. Un alt șfichiuit, și apoi un altul, fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lui s‑a răspândit În mare. Și asta avea, Într‑un fel, legătură cu daunele de război sau cu faptul că nemții, aflați Încă sub blocadă, mureau de foame. Ravelstein, care mă Împinsese să scriu eseul despre Keynes din rațiuni știute doar de el, Își amintea cel mai bine pasajele referitoare la incapacitatea bancherilor nemți de a face față cerințelor Franței și Angliei. Francezii voiau să pună mâna pe rezervele de aur ale Kaiserului: pretindeau că aurul trebuie Înmânat numaidecât. Englezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o tiranie. Misiunea umanității În starea ei de Înjumătățire este aceea de a‑și căuta jumătatea pierdută. Și după scurgerea atâtor generații, adevărata ta pereche e de negăsit. Eros e doar o compensație atribuită de Zeus, posibil din rațiuni politice știute numai de el. Și căutarea jumătății tale pierdute e lipsită de speranță. Îmbrățișarea sexuală Îți oferă o vremelnică uitare de sine, dar dureroasa conștiință a mutilării e permanentă. Oricum, ne‑am ridicat de la festin după miezul nopții. Pe drum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ei i să dăruia visătoarei complet și adânc, producându-i delicii verticale. Alteori visa cum curge sângele prin rețeaua de vase. Alteori altceva. De fiecare dată visul o purta în căptușeala acestei lumi, nici înăuntru nici afară, unde toate figurile știute răzbeau altfel și erau dulci și pline de miez. Profesoara Martinescu regretase în tinerețe faptul că nu putea împărți fructele acestea cu nimeni, dar îmbătrânind nu se mai frământa atât. Inexprimabilul chiar asta e. 5 februarie Iulia privește pe fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Caliopeea Pârțângău, o rudă îndepărtată a maestrului avocat Pârțângău. La ultima eliberare din pușcărie i-o adusese în casă chiar avocatul. Băcănel intenționase chiar să se căsătorească oficial cu Caliopeea, dar femeia tot îl amâna din motive numai de ea știute. De câtva timp, se aciuase pe lângă el o tinerică, Mantinela, din neamul Brandaburlenilor, dar nu prea o trăgea inima la nevoile bătrânului. Fata făcuse doi ani de liceu. La începutul anului trei, avusese niște probleme cu un coleg de clasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
istoric“ cum încerca și el s-o tăvălească pe țigăncușă. Icni, abia stăpânindu-și hohotele: - Și mata, coane, nu... Renunță la întrebarea porcoasă. Deveni dintr-o dată grav. Mai mușcă din plăcintă. - Adică, urmă Goncea firul unui gând numai de el știut, să discutăm, coane, de ce am venit eu acuma aicea. E o chestie mai complicată, nu pot să ți-o spun pe deslușite toată, că nu e bine să o știi deșirată la tot chichirezul ei. Deșălată toată, cum ar veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
trebuie. Pregătește barcazul pentru Tomnea, dacă te interesează. Asta am pus-o pe Andromanda să facă!“ Îi făcu semn să se ducă să deschidă ușa și să vadă vrjitoarea. Burtăncureanu, dezgustat, speriat, sări, dând să-și facă cruce și toți știuții pași. Renunță. Își vântură doar, ca un paralitic, mâinile că nu-l interesează. „Deci, își continuă Goncea gândul, acuma m-am limpezit. Știu precis ce vreau să-mi scrii. Lași povestea aia cu Chiru. A prins de-acuma, aproape e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și, în final, a zâmbit. După plecarea reporterului nu și-a mai adus aminte care erau conceptele. A căutat interviul în ziare, în reviste de specialitate. Nimic. Uitase până și ce publicație îi solicitase întrevederea. Din această înfrângere de nimeni știută profesorul Calomfir a tras dureroasa - și momentana - concluzie că el n-are nici măcar o metodă, necum vreo teorie. După un timp, a început din nou să gândească și nu și-a mai pus problema coerenței intime a ideilor. Experiența interviului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
o înghițitură de ceai. Surprinzător, îmi dădusem seama că, de fapt, nu-mi era deloc foame. Nu prea mănânci, observă Hugo, sprijinindu-se de spătarul fotoliului și întinzându-și picioarele cu gleznele încrucișate. Dintr-un obscur motiv, numai de el știut, Hugo purta pantaloni de tweed și fuma țigări Sobraines. — Mă tot aștept să scoți un ceas cu lanț, zisei eu, fără prea mare legătură cu situația. — Cum îndrăznești să mă compari cu Marele Iepure Alb1? Mă privii de sus, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu mâinile în poale, care nu cerea niciodată, și, nici nu întindea mâna. Așteaptă răbdătoare, cu niște ochi buni și blânzi, cum rar a văzut, și, dacă îi dai ceva îti mulțumește încet morfolind din buze ceva numai de ea știut. Din câte a aflat de la alții, pe lângă o hemiplegie dată de Dumnezeu pe partea dreaptă, i-a luat și graiul... Nu urăște, nu blestemă, se mulțumește cu ce i-a dat Dumnezeu. - Nu voi ști niciodată, își zise Iorgu, ce
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
documentelor notariale datate 2 septembrie 1507, operai au încredințat această sarcină proeminentului arhitect Baccio d'Agnolo pe baza unui model de lemn pe care il ceruseră în prealabil 162. Angajarea lui Baccio pentru oratoriul Madonnei de' Ricci nu a fost știuta de istoricii arhitecturii, dar a fost cu siguranta una prestigioasa, din moment ce acesta era atunci la apogeul carierei. Din 1499 Baccio fusese șeful oficiului de lucrări pentru Palatul Signoriei, unde, printre altele, a proiectat un apartament privat pentru Piero Soderini. În
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Îi dădea o splendidă distincție de dascăl. A stat mulți ani Încarcerat la Gherla și la Aiud, iar În lagărul de deportați de la Rubla arbora o expresie facială vizibil marcată de o adâncă și cronică suferință trupească, numai de el știută. Se pare că-l chinuia și Îl măcina un cancer hepatic, căpătat Într-una dintre Închisorile comuniste, prin care trecuse În toți anii ‘50 ai secolului trecut. Arareori, reușeai să-l abordezi. Atunci, ți se revela un om deschis, chiar
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
și să mă povățuiască, dar el era deja Îmbracat În sutană și, cum m-a văzut, a Început să-și joace rolul de preot, grăbindu-se să ardă tămâie, să mormăie rugăciuni și să urmeze toată rânduiala numai de el știută, mie nemairămânându-mi decât să stau cuminte sub sutană și să audiez spectacolul neînțeles care se petrecu, timp de o veșnicie, câteva palme deasupra creștetului meu, fărĂ ca eu să Îndrăznesc să rostesc nici un cuvânt, nici măcar ca să explic pentru ce mă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și m-a rugat doar să respect rânduiala cuvenită fărĂ să pun Întrebări. A urmat apoi o Îndelungată gimnastică Între podea și poziția drepți, care se declanșa ritmic, la momente numai de tata, de Veta și de cei lalți enoriași știute. Coroborată cu niște mormăituri și schelălĂituri ale unui cor fermecat de babe, precum și cu niște cuvinte molfăite de preotul care era Într-un continuu du-te-vino Între altar și naos, experiența ritualului bisericesc m-a lăsat și mai nedumerită ca până
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
vreme Înlănțuit de viață și care abia acum se ridică de la pământ, ca un zmeu de hârtie colorată purtat sus În cer de vântul prielnic al iubirii. Adesea mergeam ținându-ne de mână pe străduțe Înguste, Întortocheate, numai de Ștefan știute, fumând, fărĂ să vorbim Între noi. orașul Îmi dezvelea acum un alt obraz, zbârcit, mis- terios, plin de farmecul discret al mahalalelor. Îmi plăcea mirosul Șaman 101 de vechi și de mucegai care venea din curțile boltite și dărĂpă- nate
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și să mă povățuiască, dar el era deja îmbracat în sutană și, cum m-a văzut, a început să-și joace rolul de preot, grăbindu-se să ardă tămâie, să mormăie rugăciuni și să urmeze toată rânduiala numai de el știută, mie nemairămânându-mi decât să stau cuminte sub sutană și să audiez spectacolul neînțeles care se petrecu, timp de o veșnicie, câteva palme deasupra creștetului meu, fără ca eu să îndrăznesc să rostesc nici un cuvânt, nici măcar ca să explic pentru ce mă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și m-a rugat doar să respect rânduiala cuvenită fără să pun întrebări. A urmat apoi o îndelungată gimnastică între podea și poziția drepți, care se declanșa ritmic, la momente numai de tata, de Veta și de cei lalți enoriași știute. Coroborată cu niște mormăituri și schelălăituri ale unui cor fermecat de babe, precum și cu niște cuvinte molfăite de preotul care era într-un continuu du-te-vino între altar și naos, experiența ritualului bisericesc m-a lăsat și mai nedumerită ca până
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
vreme înlănțuit de viață și care abia acum se ridică de la pământ, ca un zmeu de hârtie colorată purtat sus în cer de vântul prielnic al iubirii. Adesea mergeam ținându-ne de mână pe străduțe înguste, întortocheate, numai de Ștefan știute, fumând, fără să vorbim între noi. Orașul îmi dezvelea acum un alt obraz, zbârcit, misterios, plin de farmecul discret al mahalalelor. Îmi plăcea mirosul de vechi și de mucegai care venea din curțile boltite și dărăpănate, unde dintre rufele albe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]