3,030 matches
-
scatiii reveniseră la un tril mai firesc. Fiecare scaiete era îmbrobonat de rouă și fiecare spin. Nările îi erau invadate de mirosul reavăn al libertății. Deși beat de triumf, Leonard nu uita de beția de sânge. Strânse un pumn de țărână și-l presără peste roșul rănilor, astupând goliciunea cărnii. Se pregăti apoi să îngroape morții, când sirena dinspre ateliere îi inundă auzul. Fir-ar! acum i se lămuri retragerea lașă a inamicului. Pasămite ăștia știuseră că el oricum trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Pe poarta voievodală a cimitirului pătrunseră jeluind pirandele ciufulite: Solimanee, Solimanee, ’ca-ț-aș ochii tăi dă gagiu mișto! Ce’ț trebui țâe să belești ochiu la belita aia dă petardă!. Își ridicaseră poalele și se dădeau cu curul prin țărână: halelei Solimaneee! că ce baștan erai tu: gajâci bulănoase, mașâni bengoase, case dă case! Haoleu, șăf dă Hoccident ce erai tu! Tot timpul ăsta Ulrich ascultase încremenit, doar bâțâind din pumn din când în când. Eu cu Cristina tremuram din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
jumătate din drum până a simțit că o dor picioarele. S-a așezat lângă o tufă pe marginea drumului să se mai odihnească. Lihnită de foame, bătută, obosită cum era și-a scos săndăluțele din picioare să le scuture de țărâna care intrase în timp ce mersese. În starea jalnică în care se afla, se simțea a nimănui și lacrimile-i curgeau șiroaie pe obraz. Nici n-a observat că pe drum venea o căruță cu țigani. De departe țiganii au observat fata
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Multă, multă baftă! Multă... Măiculiță! Ha-a-a! O lumină ciudată, violet-spre-verde, izbucnește cu puterea fulgerului, din senin! Buff-fff...! O bufnitură violentă, ca de drug de fier ori de berbece! și imediat pornește să se cearnă aproximativ o găleată de țărână, din bagdadie. Nu, nu... Ei, bine... Nu! Clar! Chiar nu aveau noroc! Și cale bună! Cel puțin, nu în noaptea aia. Bursucul Trei-Coițe se scutură câine-câinește cu lăbuțele din față, periindu-și atent abdomenul fumuriu, după care oftează afectat din
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
insistă Iepurele. Ai glaucom? Noi suntem două capete: un Iepure și un Bursuc. Ce câini și ce șopârle tot îndrugi dumneata? Iar eu, ăsta, aici, de față... Brusc, solul clisos de sub ei, începe să se cutremure. O nouă găleată de țărână, amestecată cu viermuși, cu melcișori și cu bulbi de buruieni uscate, năpădește de sus. Intensitatea seismului neașteptat, urcă vertiginos: Trei, patru, cinci..., apoi aproape șase grade Richter! Rahat...! Acum, chiar că m-am enervat! Himmel hergot! se burzuluiește Viezurele, cătrănit
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
i-ați făcut bietului om, nemernicilor?! Zavragiilor! Ajutooor! Jandarmii! Salvarea! Poliția! Asasinii...! Cocul mov se trage înapoi, precipitat. De pe pervaz, patru cotoi negri, durdulii, țâșnesc în curte. Trei dintre ei, se îndeasă ca să lingă sângele călduț, ce se scurge în țărână, într-un pârâiaș aburitor, iar al patrulea se strecoară neobservat, în magazie. Huo...! Zât, de-aici, scârbelor! Nici să nu vă gândiți! se căznește Dan să alunge dihăniile lihnite, atrăgându-și pe loc un cor de miorlăieli dezaprobatoare. Mă, Castravete
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cozile lor debălăzate, roase și ciuntite de pecingini, păreau că se repliază schelălăind, din calea unei alte prăpădenii teribile, o arătare cu mult mai îndârjită și mai fioroasă. Acesta este Baal! Priviți-l...! Marea Cârtiță! Regele orb al beznelor de sub țărână! răsună iar glasul Arhanghelului. Doar para și pârjolul focului îl stăvilesc și-l înspăimântă. Sticla...! Sticla, Boss! țipă și Dan, pe punctul să clacheze. În învălmășeală, Oroarea se întrezărea, destul de deslușit: Trei trupuri obeze, de dulăi, se năpusteau în trombă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-vă! Porniți și voi! Porniți! Poftim! Au purces marionetele, au purces nagodele și amaleciții, ca să iasă... Într-adevăr, din iarba și din tufele rozacee, a douăzeci-treizeci de movilițe mortuare, cu crucile doborâte, începeau să se propulseze, înspre aer, escavând vertical țărâna compactată: Ba un braț lung și descărnat! Ba un cap-hârcă, fără pielea, părul și ochii de rigoare! Ba un picior scheletic, numai femur, peroneu și tibie, cu stratul adipos atrofiat, presat, cerat, mumificat! Unii dintre decedații apăruți astfel, buimăcitor, în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
avea succes. Datorită „harului” meu, de povestitor, în cartierul unde locuiesc și mai ales în zona cvartalului meu sunt foarte cunoscut. Salut pe toată lumea și pe cunoscuți și pe necunoscuți, căci așa am fost învățat de mic. Mama, fie-i țărâna ușoară, când mă trimitea prin sat cu diverse treburi sau când mă duceam la școală, îmi spunea: „Vezi să nu treci pe lângă oameni și să nu le dai bună ziua, ca apoi să-mi crape mie obrazul de rușine, când m-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
vreme, de când a venit tânăr, până a îmbătrânit și nu a mai putut face slujbe. Cum să-l ducem la groapă fără popă și slujbă? E păcat, maică!... E mare, mare păcat!... Dumnezeu să-l odihnească și să-i fie țărâna ușoară!.. Mi-am pus mașina în mișcare, pentru că începuse să bată vântul care putea să facă troiene de zăpadă pe șosea, spre oraș, și m-am temut să nu rămân înzăpezit pe undeva și să nu-mi mai pot sărbători
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de Sus, nu ca pământul de astăzi otrăvit cu îngrășăminte chimice, cu pesticide sau insecticide. Când mergeai la prășit, nu aveai încălțăminte ca astăzi, ci prășeai în picioarele goale și uneori scăpai sapa în picior și te tăiai. Atunci puneai țărână pe tăietură, fără a te teme că s-ar infecta rana. Bunica a trimis-o pe baba Ioana să-i spună tatălui Manolache că Veta, nevastă-sa, a născut în ogorul cu popușoi. În urma ei, bunica și mama se rugau
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Lumea ebraică, dimpotrivă, nutrea speranța învierii, după cum se poate vedea în unele scrieri târzii ale Vechiului Testament, în special într-un pasaj precum Dan 12. Acest text vorbește despre drepții sau martirii care așteaptă timpul când mulți care dorm în țărâna pământului se vor trezi, se vor ridica și vor străluci ca stelele. Gânditorii și scriitorii evrei de mai târziu vor considera foarte important acest text la care vor face trimitere în mod repetat, pentru a demonstra că după „viața de după
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Adrian. Dar apoi? Chiar dacă, prin absurd, aș da ce n-am dat în șaizeci de ani de lucru, o capodoperă, mă întreb la ce bun... Pentru scopul meu final, pentru marea miză a mea (pe lângă care toate capodoperele lumii sânt țărâna din clepsidră și puful păpădiei), ajunge să înșir în trei rânduri etapele vieții larvare a unui psihopat: copilul brutal, cu fața întunecată, care taie în bucăți insecte și omoară cu pietre păsările cântătoare, pasionat de jocul cu bile de sticlă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
făcu scrum. Unghiile de la mână îi căzură, răsucindu-se în aer ca niște petale roșii de trandafir. Cealaltă geamănă o privea uluită, încă nu avusese timp să reacționeze în vreun fel, când scheletul surorii ei se prăbuși, se prefăcu în țărână și dispăru. Geamăna se lăsă în genunchi și-apoi se întinse la pământ, pe o parte, cu un șold mult ieșit în afară. Încremeni, se albi, se pietrifică. Părea o statuie, un mulaj din Pompei. Nasul i se ciobi, brațele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
câteva minute în grota lui Rolando. Aceeași lumină albăstruie se răsfrângea pe pereți, dar, când l-am văzut pe "prietenul nostru", cum începuserăm să-l numim, am amuțit: parcă trecuseră mii de ani. Din uriașul schelet rămăseseră doar grămezi de țărână. Oasele bazinului mai răzbăteau totuși, sfărâmate, din praful murdar, alături de bucăți de țeastă, sferturi de maxilar, resturi de vertebre. Timpul șuierase pe deasupra lui cu o viteză și o furie de necrezut. Am ieșit abătute din acest osuar și ne-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din fața Uliței Mari (Bd. Ștefan cel Mare), în locul căruia a fost construită o poartă. A disparut acum și temnița de lângă poartă, menționată și în documentele din 1717.2 * Ulterior, în anul 1838, au început furturile de pe moșiile boierești, din cauza sărăciei țărânilor clacași și în rândul armatei (dezertările), astfel încât se hotărăște înființarea unei închisori la Poarta Verde, intrarea în orașul Iași, strada Păcurari nr.9, clădire în care este astăzi Policlinica studențeasca. În același timp, în casele egumenești din curtea Mănăstirii Frumoasă
Repere în asistență sociala. Ghid de practică by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
rîzÎnd de umeri și Îl Îmbrîncește: Te rog frumos, nu pot să refuz pe tovarășii veterani, ia bagă dumneatale douăjcinci de flotări. Tipului Îi cam sar ochii, dar le face dîrz, se ridică vesel și Își șterge de turul pantalonilor țărîna de pe palme, ca la ora de sport. — Cine ți-a spus că poți să te ridici? Îl Împinge caporalul, dînd cu el de pămînt. Culcat! Salt Înainte! Culcat! Zece flotări! Portocală prinde curaj, la geamul dormitorului s- au adunat mai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
acasă în concediu medical. Pe urmă, ia-o de la capăt, vere! Anapoda treabă. Mereu trebuie să-l scarpini pe necuratul între coarne... De unde să știi când are de gând să dea cu cornul? Doar nu face ca taurul să arunce țărâna pe spinare. Michiduță dă cu cornul când ți-i lumea mai dragă. Și cum noi avem mereu ordin să zgândărim în cuibarul de viespii, putem avea ghinionul să fim înțepați rău de tot. Cum s-ar zice, tu ai scăpat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și priveau înmărmuriți la coloanele rusești înciubotate care nu se abăteau de la azimut nici cu o iotă... Dacă un lan de grâu sau de porumb se nimerea în lungul direcției de mers a coloanelor, dispăreau transformate în pleavă amestecată cu țărână... Așa au trecut rușii zile la rând!... Toaibă ședea cât era ziulica de lungă în spatele gardului curții, fără să scoată o vorbă. Scrâșnea numai din când în când, strângând pumnul pe baston... „Uite cum merg liftele! Nu-i doare nicăiri
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
război, când aveau și ei o mârțoagă, dar au vândut-o de multă vreme. Rusul a dat din mână a lehamite și a făcut stângamprejur, îndreptându-se spre poartă. Când a ajuns dincolo, s-a oprit brusc, privind insistent în țărâna drumului... Uite aici urme de potcoave de cal! Hadarag s-a apropiat și a privit înmărmurit la urma de potcoavă. Rusul a revenit cu întrebarea: Ei! Ce ai de spus? Este urmă de cal potcovit ori ba? Prins la înghesuială
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
rostită melopeic: din greu ne mișcam cu o biată căruță de piatră / împingeam la loitră, apoi urcam din fugă. / drumul câteodată era ocupat de sunete / de diferite mărimi (...); Slăvit de firavi discipoli, înconjurat de stupii / cu alfabete. tălpile rămâneau / în țărâna fierbinte (...); pipăia drumul cu un șarpe (...) Tonul poemelor este, în general, elegiac, poetul refăcând drumul credinței și, în același timp, al reconstrucției proprii întru asumarea deliberată a acesteia, prin evadarea dintr-un sine inconștient de adevărata vocație a omului: lângă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nașterii mele au murit de mult, / în altă singurătate. iar martorii morții lor / nu-și mai amintesc amănunte despre suflet, / despre claritatea lumânării, despre / timpul și despre spațiul de atunci, / despre abominabilul mers muzical, despre / măreția nemișcării, despre plânsul / în țărâna aripilor, / despre respirația zero. Între anluminurile care înnobilează volumul, încărcate de suavitate sunt cele în care este ipostaziată femeia, fie ca Dalilă, căreia bărbatul i se oferă benevol victimă (în somn înfășurat în gleznele ei. / punându-mi părul pe butuc
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de-o viață dinaintea fântânii / și mă întreb cum să-i potolesc setea. Laitmotivul întregului volum este presentimentul - tot mai acut - al sfârșitului, care generează un imaginar liric adesea învecinat cu estetica urâtului (Nu mai pot fi nepăsător la vidul țărânii și cenușa doliului / în blândețea din ochi nu mi-a rămas decât suferința și spaima / plante carnivore care-mi năpădiră cu clipe de fericire trupul / îi savurează acum agonia ca pe-o profanare a zilei de mâine, iar îngerul și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în spațul domestic, parte consistentă a acestuia, înnobilat prin prezența dragostei (Elena deschide fereastra / să treacă veacul / prin bucătărie), poetul decelează note paradiziace: Minunat e să auzi în bucătărie cântecul / tăierii cartofului / grozăvia fierberii cărnii, / prințul de morcov făcând apologia țărânii sau Prin semne luminoase mi apropii ceașca / și ceainicul. Mătura tulbură prafuri celeste. / Copii și clopoței sunt gemeni, /.../ Ochii mi zăresc miazănoaptea / la subțioara dragii mele. Dar iubirea e paradisul visat (fericit cel ce iubește / și pierde cheia), tradus în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
viață în general: Să intri-n flacără, să negi funinginea / și în metalul batjocorind rugina / și-n sârguința-albinelor strălucitoare / ca gheața, refuzându-te doar mierea / și-n rouă să respiri aurora / și-n pietre uitându-le glasul, / să intri în țărână spre-a o face-n / sfârșit să putrezească sau : Cinstește Forma - acest drept de a fi / similar Ființei sau: Nu întoarce capul nici în dreapta nici în stânga / sufletul are o pieliță cum un fruct copt / nu privi înainte nici înapoi... Eterna
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]