2,211 matches
-
Liviu, de Nicolai, de Elena și de boțul de lumină numit Ana-Adriana). Dincolo de toate acestea, rămâne o anume firidă a ființei mele teatrale, plină de cristale minuțios tăinuite, în care actrița Ada Gârțoman-Suhar își are mica sa proprietate privată. Babakina, Țiganca Ioana, Marieta...Cehov, Alecsandri, Nicolae Breban...Trei spectacole, trei personaje, trei întâlniri... O moșiereasă tânără și bogată, o țigancă deșteaptă și acidă, o activistă comunistă fățarnică și cinică - trei femei de vârste diferite (ce oroare!) îngrămădite în trupul altei femei
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
a ființei mele teatrale, plină de cristale minuțios tăinuite, în care actrița Ada Gârțoman-Suhar își are mica sa proprietate privată. Babakina, Țiganca Ioana, Marieta...Cehov, Alecsandri, Nicolae Breban...Trei spectacole, trei personaje, trei întâlniri... O moșiereasă tânără și bogată, o țigancă deșteaptă și acidă, o activistă comunistă fățarnică și cinică - trei femei de vârste diferite (ce oroare!) îngrămădite în trupul altei femei care le desăvârșește și la face identități cu carne, cu suflet, cu frământări, cu sentimente, numai și numai din pricina
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
din start aveam să fiu încercat de viață, în primele săptămâni dând peste mine o dizenterie care mă adusese în așa hal că mă întorcea biata mama cu cerceaful, de frică să nu mă dezintegrez. Cu descântecele și ierburile unei țigănci, încet-încet m-am înzdrăvenit. M-aș fi făcut bine mai repede dacă frații și surorile mai mari, în grija cărora mama mă lăsa când pleca în treburile ei, nu s-ar fi înfruptat copios din siropurile hărăzite mie. M-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Ptah. În Muzeul Rus al Împăratului Alexandru III, două săli (numerele 30 și 31, În colțul dinspre nord) care găzduiau tablourile respingător de academice ale lui Șișkin (Luminiș Într-o pădure de pini și ale lui Harlamov (Cap de tânără țigancă) ne-au oferit un pic de intimitate prin prezența unor șevalete cu desene - până când un veteran al campaniei turcești, cu gură spurcată, ne-a amenințat că o să cheme poliția. De la aceste mari muzee am avansat la unele mai mici, de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
n-a plecat la timp, îngână Voichița. Poate... poate n-a mai putut... Sau poate... poate n-a mai vrut să.... Între dragoste și moarte nu-i decât un pas. Eu, spune ea încetișor, abia auzit, eu știu aiasta... O țigancă mi-a ghicit în palmă: "N-o să apuci lămâița, domnișorică", așa mi-a spus. Da' mie nu-mi pasă! Prostii!! răbufnește el, brutal. Și ce?! Crezi că mi-i frică de moarte?! îl înfruntă ea. Nu-mi pasă dacă... Teribili
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Secretul doctorului Honigberger. (Formulez aici sumar aceste păreri strict personale, evident discutabile, fiindcă nu vreau să fac decât o trecere în revistă și nu critică literară.) Dintre nuvelele scrise în străinătate, câteva sunt într-adevăr remarcabile, în primul rând La țigănci (pe care am gustat-o mai mult în traducerea franceză, ceea ce e un simptom în ce privește simțul limbii literare al autorului), izbutind să transpună în viziune proprie două motive inspirate din Caragiale : Căldură mare și Hanul lui Mânjoală. Autorul a continuat
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
nu se pot numi femei în sensul la care mă gândesc nici Rașelica Nachmanson, nici mama lui Pantazi, nici mătușa lui, marea boieroaică Smaranda, nici Wanda poloneza, nici Ilinca Arnoteanu, nici surorile și mama ei, nici Masinca Drângeanu - poate doar „țiganca de la zid” care „purta floare roșie la ureche și umbla danțând”). Cealaltă e Lena Ceptureanu din Sub pecetea tainei. De pe una din cele trei fotografii, un „brelan de dame”, descoperite de Conu Rache în vechea besactea plină cu imaginile unei
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
memoriei ostașilor români căzuți În al doilea război mondial pentru eliberarea pământului țării. Lucrarea a fost executată de sculptorul Perța-Cuza din Transilvania și sființită de parohul bisericii din Țigănași părintele Antonescu. Opera a fost destinată inițial să fie așezată la Țiganca În Basarabia acolo unde dorm somnul de veci zeci de mii de ostași români căzuți În războiul de eliberare a Basarabiei. 22-VII În colaborare cu palatul copiilor și elevilor la Muzeul Mihail Kogălniceanu a avut loc un concert de pian
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
și bătea nevasta-n cap, Nevasta s-a săturat, și-a luat drumul și-a plecat, Și-a plecat la Calafat, c-un boier s-a măritat, Plânge Leana și Tincuța, Plâng mereu după măicuța, Țiganul s-a întristat, după țigancă a plecat, Ani de zile-a căutat Și-a găsit-o-n Calafat, Trecând pe lângă o poartă, Copilașii-au chiuit, Uite-o taică pe măicuța, Uite-o colo pe terasă, stă cu boieru la masă, Țiganca de i-a văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
s-a întristat, după țigancă a plecat, Ani de zile-a căutat Și-a găsit-o-n Calafat, Trecând pe lângă o poartă, Copilașii-au chiuit, Uite-o taică pe măicuța, Uite-o colo pe terasă, stă cu boieru la masă, Țiganca de i-a văzut, tot părul din cap și-a smuls, N-a mai vrut nici avuție, Nici un fel de bogăție, Că s-a întors cu ei acasă, Și de-atunci e mai frumoasă..." * Dar pe unde n-am ajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de păun, sclipea în nuanțe diferite, de la verde crud la roșu aprins, după cum cădea lumina... "E un tatuaj de mașină, și-a dat cu părerea altcineva. Nu există "tatuaj de mașină", a observat un tânăr tranșant expert în tatuaje. O țigancă trecătoare pe acolo mi-a scuipat de deochi: "E un noroc mare, boierule; să-ți văd palma...". Și tot așa... Am, desprins cu grijă frunza, îi pipăiam consistența turgescentă, am aspirat o clipă aroma de verdeață și mi-am văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Texte uitate, din alte toamne, cu piețe multicolore, invadate de roșii "foarte roșii", castraveți, vinete, harbuji gravi, cu burta umflată, struguri opalini, mineralizați, chipăruși, oameni cu ferăstraie sub braț, așteptând să fie chemați la tăiatul lemnelor, coșari din alte vremuri, țigănci hoațe, câini "comunitari", de pripas, adieri de pește, ciuperci cărnoase, gâște gălăgioase, găini amorțite de prostie, larmă, acordeoane, înjurături, veselie, bețivănie. Destul. Punct. Sunt înclinat spre o nepermisă visare. Sunt năpădit de sentimente și îmi vine greu să pricep altceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
15 condamnări; tot în același grup era și un bătrân țigan ursar, condamnat la 15 zile închisoare pentru o coțcărie măruntă, care ne înveselea serile, cântând ca pentru urs; într-o noapte a șters-o însă, fiindu-i dor de țigancă și de cei patru copii... Făcându-mi-se marele hatâr de a fi lăsat să dorm în cancelarie, aduceam în fiecare seară un pat din dormitor, dar odată cu el și nelipsiții [291] păduchi ai cazărmilor românești. Toate spălătoarele fiind înghețate
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
care nutrea o desăvârșită admirație și o nemaipomenită duioșie. Ceea ce o caracteriza pe Sofica era naivitatea. Pe un pescar ce ședea cu instrumentul în baltă l-a chestionat curioasă: - Așa-i că peștii trag la crâsnic prin apă? Pe o țigancă borțoasă a întrebat-o dacă a avut relații cu un bărbat. Femeia s-a holbat: - Haoleu, cocoană, da’ nu se vede? În copilărie se juca prin pustietatea beciurilor de la Probota, acum acoperite cu mormane de pământ. Deși părintele Petrea făcea
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
pe pereți. Traforat din lemn alb, un candelabru foarte complicat atârna sub tavan. Când ne-am refugiat, tablourile au rămas agățate de pereți și, bineînțeles, nu le-am mai găsit. Mi-aduc aminte că unul reprezenta, în manieră Grigorescu, o țigancă frumoasă întinsă lenevos cu țigara aprinsă în mână. Deși plecarea i-a fost precipitată, tata a reușit totuși să ia cu el două capete de expresie, unul neiscălit, din școala Băncilă, altul semnat Georgescu în stil impresionist. Le păstrez, împreună cu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
șătrăriță care a prins-o în brațe și a dat să fugă cu dânsa. Pe vremea aceea lăieții obișnuiau să fure copii. Fetița însă nu se lăsă, țipa și da din mâini, izbind-o atât de repede peste față pe țigancă încât aceasta a scăpat-o din brațe și a trebuit să dispară pe loc. Pentru mine, vecina noastră mică a constituit cel dintâi flirt. I-am și dăruit o păpușă cât mine de mare pe care, dacă o puneai cu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
prefeței la Gramatică a lui Eliade, într-un ton mai prăpăstios și vulgar. Se închipuie un dialog între autorul progresist și un presupus boier retrograd de origine grecească, în care se întîlnesc părți de tot hazul, ca scena cu slujnica țigancă: "- Neneecoo! nenecoo! fa nenecoo! - Țe-ai, psihimu! - Iote, Stanca nu va să vază de mine, ioite căzui alergând pân curte după Truică, ca să-i dau o palmă. - Faa! țoroica țe esti! De țe nu vezi di coconița, hai! Cum o sa-țu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
parcă treieră la mărăcini. Pîn-a se găti mireasa, Ochii ginerelui iasă. Când te uiți la el și trece Parcă este în chiostece. Pann are meșteșugul măscăriei fine, al amestecului savuros de mirosuri lingvistice tari. Portretul feciorului de împărat, fiu de țigancă, poate servi ca specimen: Deci crescând băiatul mare, Ș-alt miros dă bălăria". Și-ntîi și după-nțărcare, Astfel dar și copilașul, Și de când umbla ca broasca Ce-l numea toți coconașul, Începu să se cunoască: S-a văzut de vârstă mică
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Athalia de Racine, Zaira de Voltaire etc.), piesele originale (Candidat și deputat, La Plevna) sunt fără însemnătate. Interesant e doar memorialistul din Suvenire contimporane. Emanciparea țiganilor, istorie a unui țigan rob, născut din legăturile boierului Cantacuzin Pașcanu cu o frumoasă țigancă, împins la sinucidere, fiindcă, umblat prin lume, în Franța, nu capătă slobozenia spre a se căsători cu o franțuzoaică, e o narațiune condusă în tonul unui memorial francez din sec. XVIII. Frații Cuciuc tratează problema eredității criminale cu elemente de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
chiar cu poezia Veronicăi Micle, dar fiind prea lungă și cu numeroase greșeli de limbă și de ritm, ne mulțumim să reluăm, după Octav Minar „Dragoste și poezie” (p. 86-87), rezumatul ei în fabulosul aceleiași călugărițe Fevronia: „Ajungând în Poaiana Țigancei, deodată o vedenie curioasă i se arătă. I se păru că zărește un nour gigantic care întretaie vârful strălucitor al unei moschee. Avea impresia că a murit și că sufletul îi atinge înălțimile cerești. Apoi încetul cu încetul zărește intrarea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
știe că a fost casa lui Mihai Eminescu și pentru renovarea căreia se duce, actualmente, o campanie de presă. Mai sus de această casă cu larga, cuprinzătoarea ei livadă începe pădurea - și imediat între copaci se deschide locul numit Poiana Țigăncii, atât de frecventat de către Veronica Micle. Ca să ajungă în această poiană, ea trecea, așadar, zilnic pe lângă casa poetului. E foarte ciudat că Octav Minar nu spune nimic, în 1924, despre această casă - deși amintește de poiana de deasupra ei. Să
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
toți la un colocviu cu punerea la dispoziție a ceea ce știe fiecare în parte - și chiar cu sublinierea a ceea ce nu știe ori vrea să ascundă. Știe Octav Minar, la 1924, că Eminescu avea o casă la Văratic, lângă Poiana Țigăncii? Dacă știe, de ce ascunde? Dacă nu știe, de ce nu știe? Știe Mihail Sadoveanu, în 1948, că moartea Veronicăi Micle survenită la 4 august 1889 a fost un gest de sinucidere cu scopul - oarecum științific pentru ea, privind lucrurile dinspre psihologia
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de sinucidere cu scopul - oarecum științific pentru ea, privind lucrurile dinspre psihologia experimentală practicată de amicul și sfătuitorul ei Eduard Gruber - de a se regăsi cu Mihai Eminescu sau de a-l regăsi așa cum îi apare în viziunile din Poiana Țigăncii, așa cum îl regăsește în poemul scris de ea, etc.? Ea însăși, știe că viața i se curmă la cincizeci de zile după Eminescu - și la zece ani după Ștefan Micle? Este ea o Didonă care-și pune vipere în sân
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
cel mai apropiat de voievod, Nicolae Mavrocordat, pe atunci mare dragoman, ș.a. Pilda inorogului zugrăvită la Băjești, Palatul Mogoșoaia privit ca imagine răsturnată în lac, tânăra soție (de treisprezece ani) a beizadelei Ștefan vorbind cu păpușile minuscule, pruncul credincioasei doici - țiganca Zamfira - ucis în locul copilului lui Brâncoveanu de seimenii răsculați, durerea ienicerului Selim la auzul dangătului de clopot, ecou al unei îndepărtate copilării creștine, dau atractivitate și oarecare tensiune narațiunii. Culegerea de povestiri Coloana (2000) imaginează o lume dominată de singurătatea
TOMA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290214_a_291543]
-
procurori și milițieni. Oare pentru „cei de sus” sîntem o națiune de sabotori? Sîntem leneși, incapabili și neloiali? Dacă da, ce ne-a adus în această stare? *„Eu i-o spun în două vorbe...” și-a luat avînt una dintre țigănci. Și i-a spus-o: „Hai mă, că ești de la cort, ca și noi!...” Provocat, țigănușul cel fercheș s-a întors către ele. A devenit rău: „Gura, fă, că împuțiți locul! Balabustelor! Trei ca voi nu încap în jumătate de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]