2,113 matches
-
pe bătrânul Simonides și pe fiica acestuia, Esther, care se pregătește de nuntă. Judah îi oferă acesteia libertatea drept cadou de nuntă; cei doi constată o anumită atracție unul față de celălalt. În timpul paradei organizată în cinstea venirii noului guvernator, o țiglă de pe acoperișul casei lui Ben-Hur cade pe calul guvernatorului, aproape omorându-l. Deși Messala știe că a fost un accident, îl condamnă pe Judah la muncă pe galere, iar pe Miriam și Tirzah, mama și sora lui Judah, le trimite
Ben-Hur (film din 1959) () [Corola-website/Science/311073_a_312402]
-
300 de puduri; locuri (numite „pitei” / "питей") de vânzare a vinurilor - 4.100, dintre care în Chișinău - 458, iar pe ținuturi, cele mai multe în ținutul Ismail - 629. De asemenea, existau: 160 de oloinițe, 93 de fabrici de producere a cărămidei și țiglei, 31 de producere a lumânărilor, 30 de tăbăcarii, 30 de fabrici de prelucrare a peștelui (inclusiv 26 în ținutul Ismail), 12 fabrici de produse lactate, 11 de săpun, 5 de topire a slăninei, 4 fabrici de prelucrare a lânii, 3
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]
-
faianța albă, pe care vopseaua putea fi aplicată direct. Această libertate mai mare a permis o exprimare mai artistică. Următorul salt a fost introducerea albastrului Delft din Olanda. Portughezii au fost extrem de încântați și acest albastru a dominat producția de țigle pentru o perioadă, dar până la mijlocul secolului al XVIII-lea s-a produs o revenire la țiglele de înaltă calitate, policrome. În timpul reconstruirii Lisabonei după marele cutremur din 1755, cererea de țigle a crescut. Pentru a satisface cererea s-au
Azulejo () [Corola-website/Science/311909_a_313238]
-
mai artistică. Următorul salt a fost introducerea albastrului Delft din Olanda. Portughezii au fost extrem de încântați și acest albastru a dominat producția de țigle pentru o perioadă, dar până la mijlocul secolului al XVIII-lea s-a produs o revenire la țiglele de înaltă calitate, policrome. În timpul reconstruirii Lisabonei după marele cutremur din 1755, cererea de țigle a crescut. Pentru a satisface cererea s-au deschis fabrici noi dar, în mod inevitabil, standardele artistice au scăzut și portughezii au fost nevoiți să
Azulejo () [Corola-website/Science/311909_a_313238]
-
încântați și acest albastru a dominat producția de țigle pentru o perioadă, dar până la mijlocul secolului al XVIII-lea s-a produs o revenire la țiglele de înaltă calitate, policrome. În timpul reconstruirii Lisabonei după marele cutremur din 1755, cererea de țigle a crescut. Pentru a satisface cererea s-au deschis fabrici noi dar, în mod inevitabil, standardele artistice au scăzut și portughezii au fost nevoiți să importe multe țigle. Cel mai bun loc de-a sesiza dezvoltarea țiglelor este „Museu Nacional
Azulejo () [Corola-website/Science/311909_a_313238]
-
calitate, policrome. În timpul reconstruirii Lisabonei după marele cutremur din 1755, cererea de țigle a crescut. Pentru a satisface cererea s-au deschis fabrici noi dar, în mod inevitabil, standardele artistice au scăzut și portughezii au fost nevoiți să importe multe țigle. Cel mai bun loc de-a sesiza dezvoltarea țiglelor este „Museu Nacional do Azulejo” (din ), în Lisabona. Secolul al XV-lea Această artă, a faianței pictate, a pătruns în Portugalia și Spania prin intermediul maurilor care, la rândul lor, au deprins
Azulejo () [Corola-website/Science/311909_a_313238]
-
1755, cererea de țigle a crescut. Pentru a satisface cererea s-au deschis fabrici noi dar, în mod inevitabil, standardele artistice au scăzut și portughezii au fost nevoiți să importe multe țigle. Cel mai bun loc de-a sesiza dezvoltarea țiglelor este „Museu Nacional do Azulejo” (din ), în Lisabona. Secolul al XV-lea Această artă, a faianței pictate, a pătruns în Portugalia și Spania prin intermediul maurilor care, la rândul lor, au deprins acest meșteșug de la perși. Denumirea de "azulejo" derivă de la
Azulejo () [Corola-website/Science/311909_a_313238]
-
pictate: încrucișarea curbiliniilor, geometria și motivele florale. Orașul spaniol Sevilia a devenit principalul centru al industriei ceramicii Hispano-Moresque, folosind tehinici vechi de "cuerda seca" ('sfoară uscată') și "cuenca". Începuturile "azulejos" din Portugalia în secolul al XV-lea, au fost cu țigle de coardă uscată ("cuerda seca") și "azulejos alicatados" (mozaic de tablouri de faianța) preluate din tradiția maura. După o vizită a regelui Manuel I din 1503 în Sevilia, s-au importat câteva astfel de plăci de faianța. Ele erau smăltuite
Azulejo () [Corola-website/Science/311909_a_313238]
-
probabil nepotul și discipolul lui Marçal de Matos. Ambii s-au inspirat din picturile Renașterii și a le Manierismului cât și din gravurile din Italia și Flandra. Acest fapt a avut o importanță repercusiune în industria ceramicii, ducând la policromia țiglelor din tablourile ce vor aparține stilului renascentist ("azulejo renascentista"), așa cum este Biserică S. Roque din Lisabona, iar mai tarziu stilul Manierist Hispano-Flamand ("azulejo maneirista"), pe care-l întâlnim în Capelă de Sto. Amaro, Lisabona. Cele mai multe azulejo prezintă alegorii ori scene
Azulejo () [Corola-website/Science/311909_a_313238]
-
înlocuite cu plăci policrome ("enxaquetado rico") ce au creat un cadru complex precum este cel din Biserică Sf. Maria de Marvila în Santarém cu un interior ce prin decorațiunile sale face că acesta biserică să fie unică în Portugalia. Când țiglele în diagonală au fost înlocuite de modele în formă orizontală, s-a obținut un nou design cu diferite motive, îmbinând stilul Manierist cu reprezentările de trandafiri și camelii (uneori trandafiri și ghirlande). De altfel, au fost introduse și scene ce
Azulejo () [Corola-website/Science/311909_a_313238]
-
Acest stil a fost influențat de reprezentările grafice de pe materiale textile importate din India: simboluri Hindi, flori, animale și păsări. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, artistul spaniol Gabriel del Barco Y Minusca a introdus în Portugalia țiglele bazate pe alb și pe nuanțele de albastru de Delft din Olanda. Atelierele lui Jan van Oort și Willem van der Kloet din Amsterdam au creat numeroase paneluri pentru clienții portughezi mai înstăriți, cum au fost, spre exemplu, panelurile pentru
Azulejo () [Corola-website/Science/311909_a_313238]
-
să se schimbe și denumirea acestui așezământ în Schitul Bucium. În casa în care se afla paraclisul au funcționat și trei chilii pentru viețuitori, însuși metocarul, iar mai târziu starețul și economul ocupau două dintre ele. Inițial fusese acoperită cu țiglă, dar din cauza faptului că aceasta începuse să se degradeze și să plouă prin ea, a fost acoperită cu tablă de către arhimandritul Hrisostom Postolache (1884-1979). Părintele Hrisostom venise aici după ce fusese stareț la Schitul Prodromu (1919-1921) și preot slujitor la Schitul
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
o cunoaștem, a fost distrus, iar acoperișul bisericii a suferit degradări. Ca urmare sunt efectuate ample lucrări de reconstruire și reparare a acoperișului, cu care ocazie vechea învelitoare a bisericii, care nu putea fi decât din șindrilă, este înlocuită cu țiglă solzi, concomitant cu ridicarea actualului turn. Lucrările la turn și biserică sunt realizate de meșteri din Dendrad, în schimbul sumei de 120 florini, precum și alte bunuri materiale. În total renovarea bisericii a costat 614 florini și 43 creițari. Pictura a fost
Biserica de lemn din Săcalu de Pădure () [Corola-website/Science/311432_a_312761]
-
altarului, în partea de sud găsim următorul text: „"Acest sfânt altar s-au făcut cu cheltuiala părinte(lui) Popovici Mihai paroh în Totoreni în anul 1818 iunie"". În anul 1927, acoperișul de șindrilă este înlocuit cu cel de acum din țiglă și tablă pentru turn. Aceste modificări survenite determină aspectul de azi al acoperișului. Locuitorii satului Totoreni ocupă partea stângă a bisericii iar cei din Băleni partea din dreapta. Același algoritm se folosește și la îngroparea morților în cimitir. are planul dreptunghiular
Biserica de lemn din Totoreni () [Corola-website/Science/312402_a_313731]
-
grinzi verticale a ușii ce comunica cu perindelele. Aceste ultime modificări se presupune că au avut loc în anul 1818, atunci când biserica a fost zugrăvită, după această dată perindelele pierzându-și rolul de "loc de detenție". Biserica este acoperită cu țiglă iar vârful turnului este decorat cu un inel, inel întâlnit și la alte biserici din zonă ( Rieni, Valea de Jos, Mierag, Lazuri de Beiuș ș.a. ) Vechea biserică de lemn din Totoreni este singura care păstrează amintirea pendelelor. Prispa aparentă, situată
Biserica de lemn din Totoreni () [Corola-website/Science/312402_a_313731]
-
la vechea biserică de lemn. În conscrierea de la 1756 se spune: "biserica acum se construiește". Cu timpul, biserica a suferit mai multe intervenții în urma cărora înfățișarea ei inițială a fost afectată. Astfel, în 1925, învelitoarea de șindrilă este înlocuită cu țiglă iar coiful turnului este îmbrăcat în tablă. Fotografia făcută și publicată în anii '30 de către Coriolan Petranu surprinde această modificare adusă bisericii. Ulterior, pe latura de sud a bisericii a fost amplasată o prispă ce se întindea pe întreaga lungime
Biserica de lemn din Mierag () [Corola-website/Science/312400_a_313729]
-
partea cealaltă a Dunării, în Buda. După celalaltă ipoteză cuvântul "pest" se referă la cuptoarele slavilor situate în vechime în zona dintre Muntele Gellért și cartierul Tabán (de azi). Aceste cuptoare, numite „peci” erau folosite la arderea cărămidei și a țiglei. Cuvântul "pest" este folosit și astăzi pentru astfel de cuptoare în anumite zone locuite de maghiari, de exemplu la secui). Numele Pest a mai apărut și în malte contexte geografice, de pildă vechiul nume al Muntelui Gellért a fost Muntele
Pesta (oraș) () [Corola-website/Science/312916_a_314245]
-
deal împădurit, boierul Lupu Răftivanu a construit un han care a dispărut odată cu apariția căii ferate ce face legătura între Pașcani și Suceava. Pe la anul 1850 hanul de aici a fost reconsolidat cu piatră și cu cărămidă și acoperit cu țiglă. De existența lui sunt legate și câteva povestiri care vorbesc de haiduci, potere și locuri de tabere. După Revoluția din decembrie 1989, ultimele ruine ale hanului au dispărut, fiind probabil luate de către țăranii care-și construiau case. Pe lângă han, în
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Poiana-Dolhasca () [Corola-website/Science/309552_a_310881]
-
satului, parte componentă a drumului DJ 105G - Tălmaciu - Racovița - Avrig, drum modernizat care leagă DN7 (E81) de DN1 (E68), noile construcții să aibe trei nivele (P+2), care să respecte arhitectura locală, respectiv construcții din piatră și cărămidă acoperite cu țiglă roșie. În vederea „îndesirii” construcțiilor în perimetrul construibil al satului de 62.5 ha se prevedea apariția unor noi nuclee de construcții în parte pe seama expropierii unor terenuri din grădinile localnicilor precum și prin demolarea unor anexe gospodărești. În acest scop au
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
de clei, una de oxigen, una de acid lactic, una de caseină, una de săpun, două de capete de sifoane, un atelier mecanic și turnătorie, două fabrici de pielărie, una de mobilă, una de bărci, una de butoaie, una de țiglă de teracotă, una de obiecte din argonit, una de oglinzi și una de păpuși. Cele mai mari întreprinderi, cu un capital social sau investit de peste 5 milioane lei, erau: "Fabrica de bere Albert Burger", "Fabrica de zahăr", "Rafinăria de petrol
Economia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/310292_a_311621]
-
din piatră brută de râu, peste care alternau în registre bine proporționate rânduri de cărămizi înguste. Liantul folosit era varul „cald”, în zidărie fiind încastrate și oale de rezonanță pentru îmbunătățirea acusticii sălii, zidurile erau sprijinite de contraforturi, acoperișul din țiglă. Biserica, de tip "navă longitudinală", având clopotnița opusă altarului, avea o lungime de circa 26m, lățime de 8m și era compartimentată în pronaos, naos și altar. Intrarea în tindă se făcea printr-un coridor zidit, deasupra căruia se afla turnul
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
găsit materiale arheologice din diferite epoci, neolitic, roman și medieval. În vatra satului Apoldu de Jos s-au găsit zidurile de piatră în "opus incertum" ale unor construcții ce conțineau material tegular, cărămizi cu ștampila "Legiunii a III-a Gemina", țigle, cărămizi pavimentare , olane și tuburi pentru apeduct. În jurul așezării antice, pe drumul roman ce duce la Apulum au fost identificate urmele unor amplasamente villae rusticae. Pe teritoriul comunei s-a mai descoperit un tezaur monetar format din 206 monede de
Comuna Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/310748_a_312077]
-
fi lucrat și arhitectul Constantin Alexandru Băicoianu (1859-?), autorul unor intervenții neinspirate la Biserica "Sf. Gheorghe" din Hârlău și la Biserica "Sf. Nicolae-Popăuți" din Botoșani. Bolțile și turla (grav deteriorate) au fost refăcute din cărămidă. Învelitoarea a fost realizată din țiglă - solzi, ca și ocnițele de la turlă și de pe fațade. Paramentul din piatră brută de carieră (provenită se pare de la Pipirig) a fost rostuit cu mortar ciment. Cornișa a fost refacută din piatră simplă cioplită. După cum considera arhitectul Virgil Polizu, biserica
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
reparații. În timpul păstoririi preotului Remus Mureșan, care a fost paroh între anii 1938-1963, s-a turnat o centură de beton la temelie, s-au bătut de asemenea scânduri în exterior pentru o mai bună termoizolare, s-a acoperit biserica cu țiglă. Biserica nu are pictură la interior, iar în anul 1966, la îndemnul preotului Constantin Chirițoiu, paroh între anii 1963-1972, bârnele au fost căptușite la interior cu scânduri din brad. În anul 1972 preotul suplinitor Florian Leontin împreună cu credincioșii și primul
Biserica de lemn din Mierța () [Corola-website/Science/309779_a_311108]
-
III / nr. 2219, Ord. 43 / 17.03.1955 COD MONUMENT: ARHITECTUL: ROMANO DE SIMON (1900-1981). STILUL: romanic (sec. al XIII-lea), specific bisericilor din nordul Italiei, din cărămidă aparentă (exterior și interior), cu acoperiș din olane turcești, la început, acum țiglă. DIMENSIUNI: lungime - 25 m; lățime - 14 m; înălțime - 16 m; campanila (turnul), înălțime - 32 m; absida bisericii, la interior - 7 m; rozasa (rozeta), diametru - 5 m. BAZILICA are trei navate, cu empore pe navele laterale; pe crucieră se ridică cupola
Biserica Sfântul Anton de Padova din Constanța () [Corola-website/Science/309355_a_310684]