2,056 matches
-
stratul de cenușă care acoperea terenul de tenis, de parcă un jucător singuratic și-ar fi așteptat În zadar adversarul după o scurtă ninsoare. De-a lungul fațadei dinspre mare a casei se Întindea o terasă de marmură, acum presărată cu țigle și bucăți de lemn ars căzute din fronton. Printre scaunele răsturnate și mesele cu postament Înfloreau netulburate flori În ghivece. Lipită de terasă, ca un bazin ornamental, era o piscină mare de formă rectangulară, construită În anii ’20, după cum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să-și bage nimeni nasul prin probe, deși numai Dumnezeu știe ce-o mai fi rămas nears. Există o ușă laterală din terasă prin care putem să aruncăm o privire. E prea periculos să intrăm. Am pășit peste sfărîmăturile de țigle și pahare de vin. Intensitatea căldurii produsese o fisură În zigzag În zidul de piatră, cicatricea unui trăsnet care osîndise conacul pe rug. Hennessy m-a condus către o ușă de sticlă prinsă nesigur În toc, după ce fusese scoasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu primul val de musafiri panicați către mașinile lor. Anthony Bevis, proprietarul galeriei Cabo D’Ora și prieten apropiat al lui Roger Sansom, a afirmat că Încercase să forțeze ușa de sticlă, dar că fusese nevoit să se retragă din cauza țiglelor acoperișului care explodau și săreau În toate părțile. Colin Dewhurst, directorul unei librării din Plaza Iglesias, Îl ajutase pe șoferul familiei Hollinger să care o scară din garaj, doar ca să apuce să-i vadă treptele din partea de sus molipsindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lui, spuse Cabrera și arătă către baie. Se refugiase În jacuzzi, probabil ca să scape de flăcări. Am intrat cu toții În baie și am privit În jos la cada semicirculară plină cu apă ca smoala topită. Pe jos era plin de țigle din acoperiș, iar ceramica albastră de pe pereți avea dungi de fum, dar camera era aproape intactă - o sală de execuții Îmbrăcată În gresie și faianță. Mi-l imaginam pe vîrstnicul Hollinger, sculat din somn de flăcările care țîșneau din catargele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
patul unui zartosht în vârstă, speriat de localnicii care se duceau către deal, scurtând mersul pe caturile fiecărui acoperiș. Își mai amintește, în schimb, lumina curată din acel vis plin cu oameni-păsări și cu oameni- pisici care umblau liberi pe țiglele caselor. Kermanul însă era înspre sud, loc de piatră caldă, la fel ca Yazd. Pustiul deșertului Dasht-e Lut îi dădea coșmaruri de seară. La apus, se porneau furtunile de nisip, iar Pământul stătea pe-o coastă: oamenii vorbeau încă de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
sub târnăcop. Se schimbaseră firmele, pe ziduri se ridicau litere și nume noi. Forfota crescuse. Aici se înțeleniseră câțiva comercianți puternici, care învîfteau banii pe degete: unul Nicolaie Curcuman, de avea fierărie într-o hală rece și înaltă, unde ținea țiglă, tablă de acoperit casele, în foi împachetate, tuburi de fontă, cuie, chingi, dreve, șine pentru betonul armat, clanțe, broaște, tot ce voiai; unul Manole Dulămiță, cu magazin de încălțăminte, de la care târguiau țăranii din Ilfov, veniți la București după treburi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pentru unu, două minute într-o gară primitoare, curată și bine întreținută, deasupra căreia scria cu litere mari și negre pe un fond alb: GARA VALEA SEACĂ. Paralel cu calea ferată, se contura, văzut din tren, printre casele acoperite cu țiglă, sclipind în soare, un drum asfaltat ce lega comuna de capitală actualul drum european E 85. Bidaru era fericit că a ales această minunată comună. De acum încolo, va avea posibilitatea să se plimbe pe sub felinarele orașului și să respire
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
că au trecut ceva ani de când am plecat din sat. Între timp multe s-au schimbat. Ce a fost rău am uitat. Am rămas cu imaginea unui sat cu gospodării modeste însă curate; cu casele acoperite în majoritatea lor cu țiglă și văruite cu multă sineală, cel puțin odată pe an la Paști sau la Crăciun; cu oameni săraci dar primitori, gata să servească din puținul lor pe orice pământean care, chiar și întâmplător, ar fi trecut pragul vreo unei gospodării
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de gaze, cele mai multe degradându-se Însă Încet, ca inșii a căror Îmbrăcăminte de piatră fuseseră cândva, coborându-și Învinse de vârstă umerii, scorojindu-și fațadele cu fiecare ploaie, primind ridurile plantelor agățătoare și cataractele ferestrelor murdare. Cu fiecare bucată de țiglă căzută, cu fiecare cutremur care le măcina fundația, cu fiecare inundație care le stârnea șiroaie de lacrimi, priveau bărboase prin ochelarii ferestrelor, ca și cum și-ar fi pierdut și ele ultima speranță. Turnurile de sticlă și metal dinspre centru Îmbătrâneau demne
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de fraierit, consumatorii de apă chioară prezidențială, de la București și din întreaga țară. Și acum, vă rog atenție la mine, asta are, asta n-are, care are? Întrebări, întrebări Hei vecine! Te văd că ai toți boii acasă și toate țiglele pe acaret, așa că te rog lămurește-mă și pe mine, ce l-a apucat pe ăla chelu' din capu' statului să se ia de om, ca râia de omul sănătos? Dacă era doar chelu' din capu' satului, mai treacă, meargă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
facă cu dânsa, că de ce, nu știm cum... Grințu tăcu. Supărarea bătrânului nu putea fi alinată cu vorbe. Casă acoperită cu șindrilă. Peretele de bârne, la rându-i acoperit cu plăcuțe mici de lemn potrivite din bardă și dispuse precum țiglele pe o casă. Fereastra dinspre stradă Închisă. Prin ea se văd totuși perdelele Înflorate țesute În război de mâna bătrânei. Fântâna cu cumpănă În dreapta intrării În curte. Gardul de nuiele Împletite se oprește În ghizdul de ciment plin de mușchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
construit de bunicul meu patern, pe la începutul secolului, din bârne, lutuite și văruite în albastru-vinețiu, cum era obiceiul prin satele de la poalele Făgărașilor. Inițial, fusese acoperit cu paie. Tatăl meu, însă, i-a schimbat acoperișul cu unul, mai nobil, de țiglă. Era o casă scundă, cu ferestre mici, ca să nu se piardă, iarna, căldura și să nu năvălească, vara, soarele prea agresiv. În odaia principală, mama așezase deasupra icoanelor ștergare înflorate, înnodate în jurul unor buchețele de busuioc, și farfurii de lut
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Nu poți avea totul. Stăteau pe terasa reședinței Winshaw Towers, care dădea spre peluzele de gazon, spre grădini, spre micul lac și spre splendida întindere mlăștinoasă de dincolo de ea. După furtuna ieșise strălucitor soarele, deși peste tot erau copaci doborâți, țigle căzute și resturi măturate de vânt ca dovadă a efectelor sale. Era aproape miezul zilei; sfârșitul unei lungi și istovitoare dimineți în timpul căreia păreau să nu fi făcut altceva decât să dea declarații polițistului care mișunase prin casă de când Pheobe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ochii lui mici, ca de porc, injectați. Wilson, care era În față, Îngenunche și trase, iar Macomber trase și el, zgomotul carabinei sale fiind acoperit de bubuitul armei lui Wilson, și văzu cum din umflătura oaselor sar țăndări ca din țiglă și capul bivolului zvâcni, apoi mai trase din nou Înspre nările larg deschise și capul bivolului fu smucit din nou și dintre oase săriră iar țăndări, și apoi nu-l mai văzu pe Wilson - ochind atent, trase din nou, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
poată trage Între omoplații bivolului. Macomber rămăsese pe locul său, În picioare, Încercând să-l nimerească-n nas, trăgând de fiecare dată puțin prea sus și nimerind coarnele tari, desprinzând din ele așchii și țăndări ca și cum ar fi tras În țiglele de pe un acoperiș, iar doamna Macomber, din mașină, trăsese În bivol cu Mannlicher-ul de 6,5 când i se păruse că animalul e gata să-l străpungă cu coarnele pe Macomber, și așa Își nimerise bărbatul cu vreo două degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ea. Pe drum erau doar trei cadavre și păreau să fi fost uciși În timp ce alergau. Casele orașului erau distruse de bombe și strada principală era acoperită de moloz, de tencuială și de mortar, și mai erau grinzi rupte, bucăți de țiglă și multe gropi, unele Îngălbenite pe la margini de la gazul cu muștar. Erau o grămadă de așchii de la bombe și bucățile de șrapnel erau Împrăștiate În moloz. În oraș nu se afla nici un om. Nick Adams nu mai văzuse un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
partea vitellienilor. Erau mulți, pentru că erau zile de sărbătoare și din satele din jur venise o groază de lume. Antonius ordonă să se dea foc caselor din apropierea zidurilor, iar pe acoperișurile celorlalte îi instală pe soldații lui, înarmați cu bârne, țigle și torțe. Trecea în galop de la o legiune la alta, continuând să lupte. Părea invulnerabil, căci săgețile dușmane treceau pe lângă el fără să-l atingă. Pe când ridica un pilum spre ziduri, simți o durere cumplită în umărul drept. Simți sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-i numele, de parcă ar fi fost zeul războiului. Toți aveau torțe în mâini. Trecură în fugă pe lângă templele din Forurile Imperiale și ajunseră la poalele Capitolium-ului. Aici îi înfruntară pe soldații prefectului Flavius Sabinus, înaintând sub ploaia de pietre și țigle pe care aceștia le smulgeau din porticurile aflate de-a lungul colinei. Vitellienii își aruncară torțele, și porțile principale ale Capitolium-ului luară foc. Nu reușiră însă să intre, deoarece, din ordinul lui Flavius Sabinus, apărătorii dărâmaseră statuile ce împodobeau sălile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și brancardierilor, o Încălecă și dispăru cu un răget În spatele crestei, lăsÎnd În urmă o trîmbă de praf. Dedesubt, dincolo de cîmpul pe care mișunau ambulanțele, se vedea frunzișul Înverzit de pe malul rîului. Mai era o casă mare cu acoperișul din țiglă roșie și o moară făcută din bolovani; printre copacii din jurul casei aflate dincolo de rîu străluceau flash-urile aruncate de armele soldaților noștri. Trăgeau direct spre noi și Întîi vedeai flash-urile gemene, apoi auzeai bum-bum-ul sec, răgușit, ieșit din gurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de-a lungul marginii micului platou În jurul căruia se desfășura bulevardul, și puteai să vezi Încă tranșeele și sacii cu nisip, putreziți din cauza ploilor. Erau atît de aproape, Încît dacă aruncai de pe balcon cu ceva mortar sau o bucată de țiglă din apartamentele distruse, Îi nimereai. Dar acum prima linie se deplasase de pe buza platoului peste rîu, pînĂ pe dealul mărginit de pini care se ridica În spatele vechiului foișor regal numit Caso del Campo. Acolo se purtau acum bătĂliile și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe Lia de mână, vorbea despre locurile pe unde treceau: ― Pe aici, pe vremuri se afla Bariera Copou. Colo, pe Sărărie, se găsea chiristegia, loc de unde puteai să cumperi tot ce Îți trebuia pentru a face o casă: lemn, piatră, țiglă, var de Orhei și câte altele. După ce treceai de barieră, dădeai peste Poștă, de unde luai Poștalionul cine știe către ce destinație. Și dacă o țineai tot Înainte, te Întâmpina Grădina lui Pester, loc de petrecere al târgoveților... Am să vă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
urmele mele. Și nu numai poliția. Sunt mulți pe urmele mele, domnule... Numai dumneavoastră știți cum se va termina povestea asta și de aceea am venit... Aruncă o privire peste umărul individului. Curtea era pustie. Ploaia răpăia pe acoperișul de țiglă, iar vântul își bătea joc de frunzele umede, ridicându-le în aer, amețindu-le și dând cu ele de pământ. Asta-i mâna Luciei, își spuse în gând, ea a citit manuscrisul. De unde l-o fi pescuit și pe ăsta
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
provenind dintr-un amestec de balegă de porc, găinațuri de păsări domestice și lături ce se preling, Într-un râu de materie pestilențială, către gura de scurgere a canalului, aflată chiar În mijlocul străzii. Scări strâmbe de lemn, acoperișuri deșelate de țiglă, burlane coșcovite se răsucesc grotesc, căpătând tot felul de forme solzoase, ascunse pe după spatele caselor joase, Înghesuite una Într-alta, fără nici o geometrie și fără nici un stil. Îmi dau seama că nu am mai simțit până acum această duhoare olfactivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
șade Platamonu, arendașul moșiilor Nadinei și a lui Gogu, zise iar Grigore când fură în satul Gliganu, arătând la stânga o curte mare, împrejmuită cu uluci, în mijlocul căreia, ascunse de coroanele veștede ale copacilor, se întrezăreau clădiri albe cu acoperișuri de țiglă. Pe poarta deschisă larg, tocmai atunci ieșea un bărbat cu fața prăjită de soare, uscat, vioi și energic, cu o pălărie veche, într-o haină scurtă de piele, cizme cu turecii moi și înalți. Când auzi clopoțeii și văzu brișca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pregătit să asculte tăcerea mai largă, a străzii. Este, de fapt, o alee, mărginită de garduri joase, în spatele cărora se întind petice de curte, cu copaci răzleți și case vechi, dinainte de război, cu un cat și acoperiș țuguiat, învelit cu țiglă. Pe vremea aceea, oamenii care își ridicau case erau înstăriți, locuințele aveau camere mari și înalte, cât să încapă candelabre bogate, și odăi pentru servitori, fie la mansardă, fie la demisol. El însuși locuia într-o asemenea odaie, primită de la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]