7,886 matches
-
Kiritzescu îmi spunea că devastarea era organizată cu unelte tehnice. Bande de legionari cu drapele mergeau în frunte cântând, urmați de pleava populației. Tot ce găseau prin case, prin prăvălii era ridicat și cărat la cuiburi și case amice. La Abator au omorât pe măcelarii ovrei ca pe boi și i-au atârnat în șir, în locul vitelor. În fine, nu ne-am putut închipui ca o astfel de nebunie sângeroasă să cuprindă pe români. Dar ceea ce este mai grav și mai
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ceva alunecos precum posesoarea. Răzvan Dumitru, Văz turma din Ur. Ioana Băețica, O taie ca naiba - și așa era că mereu pleca la burse. Radu Cosașu, Surâs cadou. Mihai Nicuț, Ham în cutii. Ăsta nu mânca decât conserve. Șerban Toader, Abator nedres. Era o chestie formidabilă de tip Ghematria și Temura. Să te joci cu cuvintele. Dar, în momentul în care ai fi plătit pentru așa ceva, tot misterul s-ar duce dracului, toată plăcerea. În fond, toți creatorii de integrame sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
limbă, ascuțit pe buza farfuriei și care nici azi nu-mi lipsește din buzunar. Dar, după ce ajungeai la toate astea, mai rămâneau Încă unele specialități ale grătarului, puține la număr și de aceea puse mai deoparte pentru sufletul parlagiilor din abator sau al măcelarilor mai avizați, bineînțeles, decât boierii ignoranți și mofturoși, amatori de mușchiuri fragede, dar fară gust, ser vite cu unt și pătrunjel, uneori cu un ou deasupra, În chip de „Chateaubriand“, după ce au putrezit o săptămână pe gheață
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu un ou deasupra, În chip de „Chateaubriand“, după ce au putrezit o săptămână pe gheață, ca să se fezandeze. Printre aceste specialități, unele le găseai rar sau numai pe la anumite cârciumi mai de la margine, cum erau cele de la zahanaua din Colentina, abatorul primitiv unde se tăiau, cum vedeam În copilărie, pe o podișcă deasupra gârlei puturoase, rămasă până azi ca acum o sută de ani, bivolii, oile și berbecii, pentru seul lor topit În căldări uriașe și adunat În burdufe de bivol
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lui 1997, un rebusist bătrân mi-a vândut un pont, în felul vicios camaraderesc în care se ajută pușcăriașii când unul dintre ei e lăsat la vatră ca să se apuce din nou de furat: mă admira mult un gestionar de la abatorul din Titu. Pe moment, am avut o problemă de conștiință. La vremea aceea, problemele de conștiință, mai ales când era vorba despre procurat carne, brânză și cafea, durau mai puțin decât un orgasm și nu erau urmate niciodată de recursuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
încrucișate fără să fi compus sau să fi dezlegat vreodată un careu. Dar îmi era foame, familiei mele îi era foame, țării întregi îi era foame și, fiindcă foamea bate rușinea, așa cum în armată funcția bate gradul, mă îndreptam spre abatorul din Titu atras de mirajul unor oase afumate. Gestionarul fusese fără echivoc, în modul acela suprarealist în care se purtau discuțiile despre carne, brânză și cafea în 1987: „Să vină domnul Tudor încoace și o să-i dăm din oasele noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
brânză și cafea în 1987: „Să vină domnul Tudor încoace și o să-i dăm din oasele noastre afumate“. Astăzi, invitația sună lugubru, dar pe atunci suna nu doar îmbietor, ci și exclusivist. Niște oase „de folosință internă“, numai pentru muncitorii abatorului, păstrau, în mod logic, mai mult parfum și zaț de carne decât cele răzuite și suprarăzuite din comerț. Cei care se grăbeau să sancționeze slăbiciunile de-acum două decenii ale părinților, dintr-un timp în care pe piață nu găseai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
aici ce aveți, doamnă Rozalia? În farfuria de aluminiu din mijlocul mesei, stăteau boabele de porumb "dintele calului", "rânjind" la noi sinistru, ca maxilarele dezosate ale unui copitat, privind amenințătoare din mormanul de oase azvârlite într-o groapă de la marginea abatorului. Unele alburii sau galbene cu pielița crăpată de temperatura focului, altele arse, calcinate, zgrunțuroase, negre, zărindu-se ici-colo deasupra lor câte o granulă de sare, păreau un osuar sau poate mai degrabă un crematoriu în miniatură. Mama, inspirând profund, așa cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
deasupra râului Sarine. Clădiri și străzi vechi, de Ev Mediu, care își poartă cu demnitate firescul existenței de sute de ani. Vizită la muzeul de artă și istorie, îngropat și el în niște pivnițe impresionante din orașul vechi. În fostul abator al orașului se găsesc acum relicvele adunate din mai multe biserici ale orașului. Sfinți importanți și sfinți minori, aruncați într-un subsol slab luminat de aripa mortală a secularizării catolicismului. Cea mai puternică impresie este cea produsă de relicvele lui
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
aș ruga să ne povestiți despre ele. Cum ați trăit perioada rebeliunii legionare și a pogromului de la Iași? Ce chip a luat persecuția? Cum v-a afectat toată zvonistica referitoare la evreii spânzurați cu capul în jos de cârligele din abatoare? Ce v-a venit să faceți și ce-ați făcut după ce-ați fost exmatriculată din considerente rasiale? Cine din familia dumneavoastră a purtat steaua galbenă în piept? Știu că e greu, știu că e ingrat, dar, dacă puteți să
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
sub amenințarea unui permanent bau-bau. Rebeliunea legionară și pogromul de la Iași, care n-au fost zvonistică, au fost adevărul adevărat, firește că ne-au îngrozit, ne-au oripilat și ne-au înspăimântat familia. R.P. Zvonistica se lega de cârligele din abatoare, atâta tot. A.R. Mă rog. Eu eram încă prea crudă ca să pot conștientiza întreaga grozăvie. Știu că tatei îi era frică să iasă pe stradă pentru că evreii erau prinși și bătuți. Și mai știu - de asta-mi aduc aminte
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
13: Șase tineri africani orbi au realizat ascensiunea marelui pisc Kilimandjaro, pentru a dovedi celor care văd ce progrese au făcut cei care nu văd. O mină franceză pune în vânzare ultimul ei cal orb - 1.700 franci - bun pentru abator; îl cumpără însă un om bun, un domn Honoré, un om sărac, chior de sărac, atât de sărac încât pentru a obține cei 1.700 franci își vinde rabla de mașină. Calul orb va paște la soare până în ziua morții
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
dăruit la plecare o brichetă pe jumătate consumată. Apropo de „procurori“, Dorin îmi spune un banc din mediul lor universitar. Un bețiv face scandal pe stradă și îl oprește o patrulă de milițieni. „Prezintă buletinul! Unde lucrezi?“ „Sunt încărcător la abator.“ „Aaa, păi așa spuneți! O să vă conducem cu duba acasă.“ La adresa respectivă, pe ușă scria „Prof. univ. dr. Popescu“. Deschide o doamnă. „Acesta e soțul dumneavoastră?“, întreabă milițienii. „Păi, ne-a declarat că lucrează la abator și pe ușă scrie
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
lucrezi?“ „Sunt încărcător la abator.“ „Aaa, păi așa spuneți! O să vă conducem cu duba acasă.“ La adresa respectivă, pe ușă scria „Prof. univ. dr. Popescu“. Deschide o doamnă. „Acesta e soțul dumneavoastră?“, întreabă milițienii. „Păi, ne-a declarat că lucrează la abator și pe ușă scrie altceva!“ „E chiar ce scrie acolo, nenorocitul, dar când se îmbată, se dă mare.“ 24 noiembrie De azi a început iarna. Lapoviță. La benzinării se fac cozi de sute de mașini: s-a zvonit că se
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
eroi sunt încă...»“ și toate cântecele patriotice pe care și le mai amintea ea din facultate, mai ales din grupul de PTAP. Și de ce tocmai pe ea au pus-o să facă asta, că doar era cea mai nouă în abatorul de curci, pardon, Holding. „Asta, tovarășa Rodicuța, pentru că ești mata tânără și poți să dai un exemplu pozitiv despre ce înseamnă să te dedici muncii“, îi trasă tovarășa directoare ultima sarcina de partid și își scoase pixul ei ăla mare
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
neînsurați din cazarmă, ca să-i prezinte. Gabriel nu era iubirea vieții sale, o lega doar fluturatul acela al mâinii ca o zbatere de aripi și căutătura lui, câteodată pierdută, alteori aprigă, timp de aproape doi ani, ea în drum spre abatorul de curci, în autobuz, dimineața, el spre școală. Cu poșetuța ei caraghioasă și pantofii cu talpă EPA, la care mama ținea tare mult. „Îți pune piciorul în evidență, mamă, și strânge-ți părul sus, așa, luminează-ți fruntea! Uite ce
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ei, acolo unde toata rușinea de a fi femeie se concentrase ca într-un punct nevralgic. Nu-i trecea nimănui prin cap că ar fi fost vorba despre un control cu interes exclusiv medical. Sentimentul de a fi dus la abator era mai puternic decât orice preocupare de a-și confirma starea de sănătate și aptitudinea de a putea planta în pântece viitorul țării. Prezumția de vinovăție, de preacurvie prezida aceste controale, transformând relația medic-pacient într-una de victimă-călău. Numărul fetelor
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
originea epitetului de cea de a doua capitală cu care Iașului i-a plăcut întotdeauna să se împodobească. Tot în cursul celor 25-30 ani, s-au realizat marile lucrări de artă, care au schimbat și reînnoit fața orașului: Teatrul Național, Abatorul, Râpa galbenă, Universitatea, înzestrarea Iașului cu apa de munte din basenul Timișeștilor, tramvaiul electric, uzina de electricitate, canalizarea orașului și rectificarea Bahluiului. Toate aceste s-au făcut din bunăvoința guvernelor timpului (căci trebuie să recunoaștem c-au fost în țara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
să-mi bea sîngele. De ce? Ele nu s-au născut din sîngele lui Uranus căzut pe pămînt? SÎngele acelui zeu străvechi care a cerut și el răzbunare? Cu ce sînt mai buni zeii decît noi dacă și cerul e un abator ca palatul atrizilor? Eu n-am făcut decît să duc la capăt o moștenire a rasei nefericite din care mă trag. SÎnt instrumentul memoriei mele. De ce nu mă lasă să uit?...) Nu mă gîndesc Însă la destin decît pentru a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
la tine; rumeg toate cuvintele de dragoste nefolosite de doi ani și jumătate (!!!). Când sunt în clasă, amintirea ta îmi străluminează deodată mintea, buzele îmi tremură, înghit pe alături și îmi continui munca, precum boul care-și amintește, în pragul abatorului, de pajiștile prin care zburda alături de mama lui, cu botul cald încă de laptele supt. Îmi place imaginea ta cu nasul în vânt, alergând pe străzile Parisului. Ce păcat că-ți trimit în schimb această imagine de motan încălțat, șchiopătând
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de pagini și 761 de figuri. A litografiat pentru studenți cursul de Patologie chirurgicală și Îndreptarul practică de chirurgie veterinară. Conștient de importanța practicii în actul operator, a organizat „ședințe de medicină operatorie” în afara facultății, deplasându-se cu studenții la Abatorul din București și la unități zootehnice din jurul Bucureștiului. În condiții de teren și pe o cazuistică variată a instruit studenții în executarea unor intervenții chirurgicale în scop curativ sau economic, utile viitorului medic veterinar. Revenit în 1963 pe plaiuri moldave
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
fiindcă începuse să simpatizeze cu comuniștii", (vom vedea cum stăteau, de fapt, lucrurile), el ar fi locuit la o soră a tatălui: "Așa că am fost obligați să locuim la o mătușa. Soțul ei era mățar (ma'tsar), și lucra la Abatorul din București. La ei am petrecut anii de război." Lumea liberă, în schimb, este foarte explicită la acest capitol: Vasili Iliescu fost Ivanovici și Maria, fostă Savu, au avut doi băieți și două fețe (Alexandru, tatăl lui Ilici, Eftimie, viitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
fi scos Ion Iliescu din biografia oficială pe cele două biete femei, surorile propriului tata, mătușile Aristita și Vergina? Cu ce-or fi greșit oare sârmanele, încât Ion Iliescu le-a repudiat din biografie? Faptul că soțul uneia lucrase la Abator, în anii războiului, ca mățar? Singură ipoteza plauzibilă ar putea fi legată de unele evenimente controversate, petrecute la Abator, la începutul anilor patruzeci. și care, după 1948, dădeau prost la dosar. Cele două mătuși nu sunt însă singurele repudiate din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
Cu ce-or fi greșit oare sârmanele, încât Ion Iliescu le-a repudiat din biografie? Faptul că soțul uneia lucrase la Abator, în anii războiului, ca mățar? Singură ipoteza plauzibilă ar putea fi legată de unele evenimente controversate, petrecute la Abator, la începutul anilor patruzeci. și care, după 1948, dădeau prost la dosar. Cele două mătuși nu sunt însă singurele repudiate din biografia lui Ion Iliescu. 5. UNCHIUL EFTIMIE, CONDAMNAT PENTRU CRIMĂ, DISPARE ȘI EL DIN "BIOGRAFIA OFICIALĂ" A LUI ION
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
nânci gândindu-te la altceva. Din nefericire, Îmi vine În minte ceea ce am v)zut acum dou) zile În Orașul Vechi, cănd m) plimbam cu John Auerbach. Niște berbecuți erau Inc)rcați Într-un camion pentru a fi duși la abator. Aceștia au Încercat s) fug). Au fost Ins) Înșf)câți de muncitorii arabi, care i-au ridicat apucându-i de lan) și i-au aruncat În camion, Înjurând. Ceva mai Încolo z)ceau pieile urât mirositoare ale animalelor care tocmai
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]