3,167 matches
-
să vibreze. Secțiuni fără culoare, fără cărnuri, fără sucul afectelor, cum numai sinceritatea cea mai vitregă poate da, se umplu, în transparența lor, de spectrele spaimei, ale zbaterii și, în fine, ale împăcării cu care fiecare din noi privim în abis. Pașii ne cunosc abisul/ Trupul ne plimbă cerul/ Furtuna pierde bucăți de carne/ Tot mai vagă tot mai slabă/ Este un început albastru/ În acest peisaj terestru/ Și altul răzbunător/ Ca un deget tăiat/ Vezi doar ce femeie se rostogolește
Subțieri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6681_a_8006]
-
culoare, fără cărnuri, fără sucul afectelor, cum numai sinceritatea cea mai vitregă poate da, se umplu, în transparența lor, de spectrele spaimei, ale zbaterii și, în fine, ale împăcării cu care fiecare din noi privim în abis. Pașii ne cunosc abisul/ Trupul ne plimbă cerul/ Furtuna pierde bucăți de carne/ Tot mai vagă tot mai slabă/ Este un început albastru/ În acest peisaj terestru/ Și altul răzbunător/ Ca un deget tăiat/ Vezi doar ce femeie se rostogolește/ Ca un fus/ Și
Subțieri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6681_a_8006]
-
ambuteiaje, carantine, vămi, deturnări, week-end-uri, grave; criza de timp și, subsecvente, panica rece și blocajul" (Dublul). Trimițînd și la Caragiale, o atare stupefiantă alăturare de termeni e o delicată reverență făcută amenințătorului (totuși) hazard. O prudentă ofrandă adusă teribilului său abis... Și-n alte privințe remarcăm atracția lui Șerban Foarță către punctele de pornire, către elementele primare (ori rezultate prin descompunere, dar nu e oare descompunerea o simplitate pe dos?) ale prestației d-sale textuale ori pur și simplu ale existenței
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
Jurnalul unui an prost intră, așa cum era firesc, după ele, în „Raftul Denisei” colecția care și-a făcut datoria de a ne familiariza cu opera fascinantă, dar deloc facilă a acestui scriitor. Ei nu se întâlnesc pentru prima oară cu abisurile bestialității umane, cu teribilele suferințe, înjosiri și simțăminte de vinovăție evocate aluziv, oblic - ceea ce le face și mai insuportabile - de către neînduplecatul prooroc al damnațiunii contemporane. Au putut să-și dea seama că autorul sud-african nu recondiționează formule uzitate anterior de
Coetzee ca „J. C.” by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6567_a_7892]
-
te poartă, spectator avizat sau nu, de la laboratorul creației la marele ei mecanism scenic care pune în mișcare decoruri, lumini, intenții, obsesii, stiluri, intepretări ale neliniștii umane. Seriozitatea lui Helmut Sturmer, harul său ca observator și comentator al înălțimilor și abisurilor, iubirea dincolo de viață și de moarte față de teatru, de scenă, de artă, de valoare, discursul fotografic folosit și jocul cu perspectivele ce pornește de aici, cultura vastă, rigoarea, știința de a comunica cu sine și cu ceilalți, inteligența cu care
Spațiul și memoria by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9215_a_10540]
-
ale inadaptării funciare la tiparul ființei noastre. * Infamia are și ea un mister al ei, un mister lumesc de vreme ce se-ascunde cu voință. Misterul său e de ordinul poliției, al detectivilor și justiției. Dar morala o poate raporta și la abisurile care-i par refuzate. * "Consider că suferința politică unește mai mult decît unitatea de limbă și tradiții" (I.D. Sîrbu). * Nu poți trăi decît prin micile impulsuri ce te poartă înapoi spre trecut sau înainte spre viitor. Dorința poate fi paradoxal
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
cristic, care însă, vai, se sustrage tragediei, oricîte pătimiri implică, din cauza învierii: "Demiterea (sau orice alt fel de cădere din demnitate și funcție) devine, astfel, o răstignire". Nu devine astfel democrația noastră prezentă, comensurată pe culmile puterii ca și în abisul lor, "una strict de crucificatori de Mesii"? Se înțelege de la sine că "o experiență de ministru face pentru ca să fie scrisă. Mult mai mult decît oricare altele". Astfel încît prima preocupare a unui ins care începe a urca scara puterii "este
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
se juxtapun întrucît relatarea, cu inserțiuni de dialog, este întreruptă de scrisori adresate virtual mamei, de frînturi din poeziile ei dedicate sau notații de jurnal. Interesul nu rezidă însă atît în factologic, cît în puterea de a sugera percepții vagi, abisuri psihologice, nebunia (în momentele de întrerupere a canalelor de comunicare cu ființele cele mai dragi, de blocaj total) și, corelativ, reacția simpatetică la ea. Prologul pune cititorul în temă dînd primele informații, dar și pregătește finalul. Aflăm că tatăl, frumosul
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
Și-atunci?... Și-atunci? Nimeni nu luase în seamă schimbul nostru de cuvinte, clipa în care te-ai pierdut, te-ai clătinat. Eu, însă, da, datorită acelui al șaselea simț care m-a împins dincolo de primul simptom. Am prins clipa abisului căscat pe neașteptate în care am avut impresia că mă prăbușesc odată cu tine. Lunile cînd mama (o femeie nu numai frumoasă, ci și inteligentă, sociabilă, generoasă, iubind muzica, dansul) pierdea controlul, priza asupra imediatului, împovărîndu-i pe ceilalți cu griji, dar
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
cădea pe legătura dintre individ și istorie, cu accent pe carnalitatea artei, acolo unde ideea răzbate printre supra-personaje (Roma, Sicilia) și redute interioare. Fluturele negru era o metaforă pentru dimensiunea metafizică a operei de artă, dar și un simbol pentru abisul confruntării artistului cu creația. În Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri, trei planuri narative acoperă geneza unui cântec (The Fields of Athenry), investirea sensului baladei cu experiența libertății și, în contemporaneitate, reinterpretarea mitului cu efectele unui imn
Fotbal și literatură sau Cum a câștigat Liverpool CL by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3921_a_5246]
-
viață: Dus de vis ca vălul miresei în joc, dus de vis peste goluri, pe unde talpa-i ușoară și încrezătoare. Și o bătaie a inimii poate fi treaptă și o zbatere a pleoapei, pe înalta spirală! Din glezne pornește abisul luminii, rugina sorilor morți, legănarea de val a genezelor. Ci, după multa suire, iată pereții fântânii, marile ghizduri șiroind de întuneric: ești în adânc, zidit până la stele - atât de departe e timpul de afară! Ciutura spânzură în ocheanul fântânii, și
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
verișoarei sale: " Notele sînt ale autoarei. Cele aparținînd celorlalte două nepoate ale lui M. au mențiunea (N.S.), sora sau (N.V.), verișoară autoarei". Devenite personaje, sora și verișoară contribuie la producerea textului, iar acest artificiu este și o iscusita punere în abis a întregii cărți. Punctul lor de vedere este diferit (că și cel al autoarei față de unchiul său, de cărțile acestuia, de lumea în care a trăit) și, deseori, vădit ironic. Ludicul, dublat de luciditate, se regăsește și în titlurile primelor
Michčle Hechter and Mihail Sebastian by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/16198_a_17523]
-
care înseamnă ceva major. Zic că am avut noroc cu carul aici! Au fost și sînt în jurul meu oameni prin care am reușit să înțeleg, profund, ce e cu mine pe acest pămînt. Ce este voluptatea bucuriei, precum și scufundările în abisuri de tot felul. Am reușit să pricep aventura lui Dante și călătoria lui fabuloasă, să deslușesc că, într-adevăr, cum spune el, dragostea mișcă soarele și celelalte stele. Că harul este de sus de tot și dacă îl ai, hrănește
Despre Victor Rebengiuc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8821_a_10146]
-
lor disperată, prin sală, pe care fiul meu s-a simțit dator să o execute în semn de admirație față de Colonel. Doamne, cum stăpînește cuvîntul și sensurile lui, și ritmul, și tăcerile. Ivan Ilici înțelege că moare... viața, filosofia și abisul. Înțelepciunea. Și vocea lui Victor Rebengiuc care mă tulbură. Și marinarul lui Baltazar Baltazarovici Jevakin! M-am dus de vreo șase ori ca să văd scena intrării lui în "Căsătoria". Acolo e nemărginitul duioșiei viguroase a veșnicului pretendent codoșit de-a
Despre Victor Rebengiuc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8821_a_10146]
-
răsărit, cu două nume, cel pe care locuitorii înșiși i-l dau, Etiopia, și cel al arabilor, disprețuitor, "poporul de jos", Abisinia. }ara evlaviei ortodoxe, atît de departe de neamul ei. Etiopia de necucerit. Abisinia, aleasă, de bună seamă, pentru abisul pe care-l cheamă numele ei. O geografie de scriitor, și de explorator, deopotrivă, exactă, dar năpădită de impresii, pe care le simți în spatele textului de jurnal de călătorie scris și pentru alții. Lucru care se vede și-n punerea
Alb-negru by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8798_a_10123]
-
reacționar": mercantilismul, disoluția ordinii patriarhale sunt simptomele unei maladii a modernității. Recitirea lui Ionel Teodoreanu implică apelul la texte de mică întindere, la fragmente din proiecte mai vaste. Volumul de debut propune, în definitiv, prin proza omonimă, o punere în abis a întregii literaturi ce va urma. Copilăria încetează să mai fie citită ca un accident biografic, pentru a se converti într-o categorie mitică. Lirismul hibridizează sintaxa textului, discursul se pulverizează în unități poematice. Ceva din miraculosul melancolic al lui
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
a strofei care încheie lungul poem "Luceafărul". Și în unul, și în celălalt poem, criticul I. Negoițescu ar zice că un Eminescu plutonic a fost cenzurat de un Eminescu neptunic. Cu alte cuvinte, un poet al marilor viziuni cosmice, al abisurilor existențiale ale simțirii, un dionisiac tulbure și demonic, a fost supus disciplinei apolinice care domnește peste orice clasicism. Numai că, în "Odă (în metru antic)", enumerarea chinurilor infernale ale celui ce iubește suplinește orice viziune plutonică a Erosului. Acest poem
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
ar fi putut fi o formă de soteriologie estetică în universul sexual al lui Joe, muzica ei, sunetul inconfundabil al unei sensibilități, dacă nu în zona afectului, atunci cel puțin în zona esteticii. Primul volum se oprește însă pe marginea abisului cu cuvintele care anunță ceea ce e mai rău. „Nu mai simt nimic”. Într-o lume exclusiv a simțurilor, acest fapt este echivalent cu moartea. Un alt fel de a salva existența lui Joe de la acest delirium sexual sunt interstițiile, un
Melanconimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2805_a_4130]
-
Necuvintelor, ce a avut parte de-o supralicitare valorică) au fost supuși unor examinări care, vizînd compromisurile, conjucturalismele ori pur și simplu unele verigi mai slabe ale creației lor, n-au ocolit prețuirea lor în ansamblu, n-au căzut în abisul negației nedrepte. Și de ce, iarăși, insinuări vexatorii ale lipsei de onestitate, de corectitudine? Ar fi fost mult mai util poziției autorului referirea concretă la cîteva nume, la cîteva texte critice, urmată de o contraargumentație. Altminteri, avem a face cu o
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
fals prozaism. Miza poetului nu este socială, nici politică (semnificativ, numai cîteva versuri din întregul volum au căzut la cenzură). Cartea de iarnă nu e despre realitate, ci despre abisalitate. Sperietoarea din cîrpe, păpușa de cîlți sînt embleme ale acestui abis, descoperit în plin cotidian, în familiarul „protector”, în jocurile copilului resemantizate de un poet tragic. Ioan Es. Pop va duce în marea poezie această intuiție extraordinară pe care tînărul Ion Mureșan a avut-o, fără a o urma în lirismul
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
Noncontradicției/ dintre Eu și Ego-ul dictator subtil,/ agonia nous-ului în Logosul inospitalier când/ întâietatea nocturnului intangibil e o metafizică,/ dezmeticindu-mă-n sens, desacralizez umanitatea:/ contopirea Eului cu Absolutul Moale,/ identificat cu undele transcendente ale Ființei Vii/ pentru explorarea Abisului din EGO regenerându-l!" (Ion Antoniu); "Tantal morf în setea semnului./ Claviculă vis ruptă patru antic./ Pana cu B./ Pățind canossa șarpe latin./ Caudin-jug flămând în Arpia." (Roxana Gabriela Braniște). Abuzul de neologisme din asemenea texte creează, uneori, și un
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
ratarea cărților de critică literară. Iat-o pe Mariana Neț comentând, într-un limbaj rebarbativ-savant, diafana poezie Afară-i toamnă... de M. Eminescu: Strofa a doua se dovedește astfel a fi un macrohiperbat, care conține tmeze și hiperbaturi puse în abis. Strofa întâi și strofa a doua manifestă unități textuale diferite. Enunțiatorul textului își afirmă Ťpreferințať pentru Ťordinea inversatăť din strofa a doua, care manifestă moduri verbale ale ipoteticului." Sau iată-l pe Petre Isachi descriindu-și propriul său studiu critic
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
un portret extraordinar al Daniei, un fel de imagologie rezultată din călătoria (prin intermediul binoclului) unui bărbat în lumea femeii. În partea a doua a cărții oglindă își pierde complet atributele feminității discuția alunecînd în probleme de perspectivă narativa. Punerea în abis, dublul, "ochiul" etc. apar din ce in ce mai des în discursul critic. Reperarea tehnicilor noi ocupă primul plan și vînătoarea elementelor care "oglindesc" mobilitatea naratorului modern este destul de obositoare. Multe pagini sucomba în legitimări ale viziunii speculare. Foarte variate sînt referințele la care
Oglindă, oglinjoară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17949_a_19274]
-
patrie aș fi pierit. Cînd am ajuns în Germania , apoi în Italia, indiferent unde mă aflam, în pat, în tramvai, mergînd sau stînd - scriam. Am nenumărate carnete de însemnări. Pentru a nu mă prăvăli în intervalul unei singure secunde în abis, scriam. Simțurile îmi pieriseră și trebuia să reînvăț totul. Scrisul și cărțile m-au ajutat să supraviețuiesc . Așa încît tot am rămas căsătorit cu limba - o iubită liniștită și nemuritoare.
Limba o amantă liniștită și nemuritoare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12564_a_13889]
-
penuria de informații și sleirea energiilor favorizau partidele de ,pocker cu diavolul", jucate pînă și de unii prelați, ,în speranța absurdă de a cîștiga ceva pînă la urmă". De unde nevoia unei diferențieri scrupuloase. A unei replieri ,pe ultima stîncă, deasupra abisului", a unui ,exil în exil", pentru ca ,esențele" să nu poată fi murdărite și învinse de ,existențe". Astfel, Vintilă Horia aspiră la un exil pur, aidoma artei pure... Dar cum e posibil un atare exil absolut, artă înaltă a spiritului? Nu
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]