3,115 matches
-
pătrunzându-mi în suflet. Nu mă alarmam. Unirea era altfel decât fusese în cazul Sfetnicilor. Atunci, prezența lor a fost grefată în mine, pe când acum, fuziunea dintre noi era una cât se poate de naturală și plăcută. Știam, undeva în abisurile existenței mele, că era în ordine ca spiritul meu să se împletească cu al ei și să devenim unul. Iar pe măsură ce ne contopeam, ea se mula după cum mă simțea pe mine și se transforma sub privirile noastre, a Cronicarului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Ce ciudat e să simți... un lucru... relaxat. Și totuși, acel lucru avea viață, într-un fel foarte ciudat. Am strâns-o mai tare și am pășit cu încredere înăuntru. Nici o șoaptă în încăpere. În mijlocul sălii se deschidea, ca un abis, o trapă. Era destul de mare ca să poți coborî în ea fără probleme. Deși ardea un bec pe hol, l-am aprins și pe cel din cameră. Nu știam dacă erau instalații electrice și jos și nu m-am gândit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ea se avântă spre mintea moșneagului ca un ghepard asupra neputincioasei prăzi. Întunericul nu se mai lăsă asupra ochilor mei ca altădată. În schimb, m-am simțit înlănțuit de o voință mai puternică decât a mea și aruncat într-un abis nesfârșit. Eram mereu în cădere. Eterna părea neliniștită, iar Sfetnicii erau îngroziți. Nici unul nu era de prea mult ajutor. Ce spusese Vladimir? Acum trebuia să înnebunesc? Am fost oprit. Eram legat cu voința lui. Departe, foarte departe, auzeam un râu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Mă gândeam poate la sporirea numărului celor care să facă de pază sau... Ce e locul ăsta? făcu el speriat. Era în fața mea la vreo trei metri. Înaintea sa se afla tronul negru, care era... gol. O fi căzut în abis moșneagul? Oare unde era? În jurul său era doar întuneric și lumină și o prăpastie la picioarele sale al cărei fund nu-i era îngăduit să-l vadă. La capătul potecii cu pietre vechi era tronul, iar în cealaltă parte, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Am simțit cum se rupe ceva și mi-am dat seama că sufletul se desprindea de el și dispărea acolo unde doar altele se pot duce. Atât de trist! Corpul său, obez și unsuros, căzu peste margine, prăbușindu-se în abis. Rămăsesem numai eu cu bătrânul. În afară de picăturile de sânge de pe piatră, nu mai era nici o indicație că Aneriu existase cândva. Cum se pot termina unele lucruri atât de simplu? Chiar a murit... eu l-am omorât! Felicitări! El chiar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mă apropiam de prăpastie. Mai rapid! Trebuia să fiu mai rapid! Nu mai aveam deloc control asupra mea. Mintea mea se rostogolea ca o alunecare de teren de neoprit pe tărâmurile sale mintale. Am sărit spre ea și chiar deasupra abisului pe care-l căutam am crezut că se sfârșise totul, chiar înainte de a începe. Începeam să fiu înfășurat în acea mătase imposibil de rupt. Voința sa! Aluneca! Eram prea rapid și prea incontrolabil ca să mă prindă îndeajuns de bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
începe. Începeam să fiu înfășurat în acea mătase imposibil de rupt. Voința sa! Aluneca! Eram prea rapid și prea incontrolabil ca să mă prindă îndeajuns de bine și să mă imobilizeze. Scăpasem ca prin urechile acului și acum cădeam. Plonjam prin abis, nedându-mi seama de acest lucru. Am lăsat rapid în urmă marginea prăpastiei, care se îndepărta, devenind din ce în ce mai mică, până când dispăru cu totul din ochii mei. Eram înconjurat numai de întuneric și nu era nimic care să-mi indice dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
-mi indice dacă eram țintuit locului de o voință mai mare ca a mea sau dacă mă prăbușeam spre neființă. Și atunci l-am auzit! Era susurul milioanelor de clipe care alcătuiesc râul Timpului care se scurge pe fundul fiecărui abis al conștiinței! Era atât de vag! Cu toate că abia îl auzeam, devenea din ce în ce mai puternic și mai tulburător cu fiecare secundă care trecea. Dar mă apropiam prea repede de torent! Ceva nu merge cum am plănuit! Să fi istovit bătrânul prea tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o secundă de când plecasem. Timpul se oprise în exterior... ori asta, ori lucrurile se petreceau cu o cu totul altă viteză în acea lume incredibilă. Simțeam totul în jurul meu! Știam unde se află pereții nevăzuți ai cavernei, unde se termină abisul de sub mine, cât de vechi era totul... totul! Ceva nu era în ordine! Ceva era diferit! Ce? Eu? Eu eram anomalia! Orice particulă din jurul meu era supusă degradării timpului, numai eu nu. Pe mine mă ocolea! Cât de distinctă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
zis să aibă și el grijă, dar nu avea sens. Pe el nu-l mai aștepta nimic! Pășii prin întuneric, lăsându-l în urmă, împărat de necontestat pe domeniul său, unic și pustiu, până când fie se va lăsa în voia abisului din jur, fie morții i se va face milă de un moșneag părăsit într-o încăpere fără timp. Trecui de camera cu patru stâlpi... Trapa de la încăperea subterană era luminată difuz. Așa va fi mereu! O lumină veșnic ascunsă, întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Nu mai avea rost. Știa că ceilalți îi așteptau conducerea, dar asta nu mai conta pentru el. Nimic nu mai conta! Era deprimat. Îi venea să dărâme colegiul cu mâinile goale! Cărămidă cu cărămidă! Îi venea să se scufunde în abisul Timpului și să-l grăbească. O eternitate să devină o secundă și să se facă praf sub puterea sa! Dar nu putea... Timpul, cel osândit și păcălit, îl păcălea acum pe el și îl osândea la durere! N-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
care mi le îndes în gură în decurs de câteva minute. Și acum? Mă uit în jur și deși am stomacul plin, știu că nici măcar n-am început bine, dacă am de gând să-mi umplu golul imens ca un abis din sufletul meu. Magazinul de bomboane. Umplu o pungă de hârtie cu dulciuri de toate felurile imaginabile, și chiar înainte să plec din magazin, îmi îndes în gură câteva mâini pline de dulciuri, pe care nici măcar nu apuc să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Roxanne. Am văzut una În Galápagos. Se spunea că ar avea vreo doi kilometri adâncime. Dar nimeni nu știa sigur, din moment ce toți cei care coborâseră să cercetaze nu se mai Întorseseră. —Mulțumim de informație, spuse Bennie. De-a latul acestui abis se găsea un pod șubred, făcut din șipci de bambus legate Între ele printr-o rețea de sfori. Capetele erau prinse de două trunchiuri mari de copac. Nu-ți inspira competență arhitecturală și nici rigoare inginerească. Aș zice că arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
adevăr Înfricoșătoare, principala ei grijă era să se asigure că nimeni nu Îi va face rău cățelului. Prietenii mei erau extenuați după o zi lungă de pedalat pe bicicletă, ceremonia transei, exaltarea apropiatei salvări, iar acum un salt Într-un abis la fel de adânc precum cel care Îi Împiedicase să părăsească Locul Fără Nume. Fără a mai avea de adăugat ceva, s-au Îndreptat fiecare spre salteaua lui pentru a plânge sau a se ruga sau a blestema până când uitarea se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care și-au pierdut puterea de concentrare și vigoarea. Mintea nu mai funcționează cum trebuie. Pierderea memoriei este doar una dintr-o lungă serie de disfuncționalități. Toate acestea sunt declanșate de sindromul stresului post traumatic. Amintirile dureroase sunt împinse în abisul sufletului și, din acestă cauză, celelalte activități sunt reduse. În mod automat, perimetrul activității memoriei se îngustează. În plus, ei reprimă din toate puterile aceste amintiri, astfel că întreaga energie este folosită și epuizată în acest scop. Există și această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
evidențele viețuirii, mereu ambiționată să identifice determinații secrete ale originalului ontologic. între "darul lui Dumnezeu" (traducerea numelor reale ale lui Filip-Teodor, Matei și Bogdan în trei limbi diferite) și reflexivitatea pernicioasă a omului, creatură nedemnă de Creatorul său, se întinde abisul tuturor interpretărilor asupra actului Creației și a responsabilităților Ființei. Este exact materia din Comisionarul, exploatată copios de Andrei Oișteanu: "Cu cine m-am luptat în certuri fără sfârșit? (...) Pe cine am urmat prin labirintul gândurilor alunecoase și al străzilor întunecate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ființării, deoarece «temeiul» (Grund ) nu este accesibil decât ca sens [...]“. Însă, în același loc, urmează ceva ce pare să scape acestui dispozitiv fenomenologic. Spune că temeiul este accesibil doar ca sens „chiar și atunci când el este «lipsă de temei» (Abgrund ), abis al lipsei de sens“. Acum, lipsa de sens este profund resemnificată. Probabil că, la limită, în lumina celor abisale, lipsa de sens transcende indefinit relația cu sfera comună a sensului. 130 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 125. 126. Merită a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
resemnificată. Probabil că, la limită, în lumina celor abisale, lipsa de sens transcende indefinit relația cu sfera comună a sensului. 130 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 125. 126. Merită a fi reținute, în aceste pagini, viziunea de o clipă a abisului și percepția temeiului ca lipsă originară de temei (Abgrund ). Este ceea ce resemnifică profund înțelesul lipsei de sens. Într-adevăr, unele fenomene pot să apară cu totul stra nii, ca și cum ar trimite către o altă lume. Rudolf Otto invocă la un
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de un alt text al lui Urmuz, Puțină metafizică și astronomie, în care interpretării pretențioase a cosmogenezei i se contrapune, parodic, un gen de apofatism gratuit. În ambele situații, nonsensul nu mai înseamnă simpla absență a oricărui sens. Viziunea unor abisuri ciudate în spațiul astral, de exemplu, nu face loc nonsensului în același fel precum, să spunem, încercarea de a măsura mecanic și exact pioșenia unui om. În cel dintâi caz, limbajul evită cu bună intenție reprezentările uzuale cu privire la energie, timp
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
dintre cele două propoziții („non pudet, quia pudendum est“) nu e neapărat cauzală. Aș spune mai curând 156 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 154. că fiecare o clarifică pe cealaltă. La prima vedere, între ele inter vine ceva asemeni unui abis, un dezacord năucitor. Însă, știind că Tertulian este sensibil la formula paradoxală, îți dai seama că tocmai acest abis leagă cele două propoziții. Reluând unii termeni ai celor care resping ideea Întrupării, spune exact ceea ce are de spus. Afirmă simplu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 154. că fiecare o clarifică pe cealaltă. La prima vedere, între ele inter vine ceva asemeni unui abis, un dezacord năucitor. Însă, știind că Tertulian este sensibil la formula paradoxală, îți dai seama că tocmai acest abis leagă cele două propoziții. Reluând unii termeni ai celor care resping ideea Întrupării, spune exact ceea ce are de spus. Afirmă simplu și limpede adevărul de credință: Fiul lui Dumnezeu a fost răstignit, a murit și a în viat. Or, înainte de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ca atare, ci indirect: legea este păzită cu destulă putere, se află sub interdicții clare, iar la fiecare pas există o nouă intrare, mai întunecată și mai presus de celelalte. Legea se adâncește la nesfârșit în sine, ca într-un abis ce scapă oricărei priviri și oricărui semn. O astfel de interpretare, desigur, e posibilă. Numai că iarăși avem de a face cu o certitudine inflexibilă: vidul oricărui sens. Conștiința se fixează iarăși în adevărul unei idei. Nietzsche, la timpul său
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
11, 18, 25, 26, 62 (n. 49), 105, 107-120, 166 (n. 165) Waldenfels, Bernhard 97, 146 (n. 145) Wilde, Oscar 140 (n. 139) Wilkins, John 191, 194, 195 Z Zenon din Elea 63, 69, 70, 78, 83, 161 A Abgrund (abis, non-temei) 130, 131 abis, abisal 115, 130-131, 157, 189 absurd ambiguitatea celor ~ 28-33, 145, 147, 156 ~ul văzut drept ceva: anti nomic 152-164, 166; contradictoriu 11 (n. 1), 51, 55-60, 76-84, 101 (n. 92), 137, 177; de limită sau ab
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
62 (n. 49), 105, 107-120, 166 (n. 165) Waldenfels, Bernhard 97, 146 (n. 145) Wilde, Oscar 140 (n. 139) Wilkins, John 191, 194, 195 Z Zenon din Elea 63, 69, 70, 78, 83, 161 A Abgrund (abis, non-temei) 130, 131 abis, abisal 115, 130-131, 157, 189 absurd ambiguitatea celor ~ 28-33, 145, 147, 156 ~ul văzut drept ceva: anti nomic 152-164, 166; contradictoriu 11 (n. 1), 51, 55-60, 76-84, 101 (n. 92), 137, 177; de limită sau ab solut 32, 93, 103
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ființării, deoarece «temeiul» (Grund ) nu este accesibil decât ca sens [...]“. Însă, în același loc, urmează ceva ce pare să scape acestui dispozitiv fenomenologic. Spune că temeiul este accesibil doar ca sens „chiar și atunci când el este «lipsă de temei» (Abgrund ), abis al lipsei de sens“. Acum, lipsa de sens este profund resemnificată. Probabil că, la limită, în lumina celor abisale, lipsa de sens transcende indefinit relația cu sfera comună a sensului. 130 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 125. 126. Merită a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]