2,199 matches
-
e aceea a conștiinței". Ei sunt hipersensibili, amplificând semnificația unui gest, a unei priviri, a unui cuvânt până la proporțiile unei catastrofe. Inadaptați superior, intelectuali intransigenți într-o luptă continuă cu ordinea socială, afacerismul, politicianismul, mondenitatea, ei sunt spirite care vizează absolutul și trăiesc drame de conștiință. Eroii sunt învinși de propriul lor ideal, singurul supraviețuitor fiind Ștefan Gheorghidiu. Autorul substituie protagonistului-narațiunea la persoana I - și, deseori, replicile personajelor exprimă concepțiile și opiniile lui Camil Petrescu. Lăcrămioara Petrescu nota: " sau: <ref id
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
o atare situație! Noi l-am instituit pe Omphal rațional, pentru a avea un sprijin și pentru a eluda misterul apariției vieții. Ei au ajuns altfel la omphalul lor, prin credință oarbă, sentimente și multă patimă!... Preamărind absurd Nimicul, interpelînd Absolutul și tăind mii de păduri ca să publice comentarii teologale! E o inepție să te mărginești la ipoteza că Omphal a creat o singură lume sau o singură specie conștientă! Să mai adaugi apoi că i-a mai trebuit și ODIHNĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
Îi Învârtise ea pe degete la Brown. Poate că nu e o idee rea, am gândit eu și i-am făcut un semn chelneriței. Poate că a bea e cea mai bună cale pentru a te descurca. Am comandat un Absolut cu suc de grapefruit și am sorbit lung. Mi s-a făcut și mai rău, pentru că tot nu avusesem timp să bag În stomac altceva În afara cutiei de Cola light și a pachețelului cu stafide aduse de Emily pe la prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pot să justific În nici un fel sinuciderea celor care n-au trăit suficient ca să poată decide brusc Între da și nu, dar pot accepta gestul disperat al unor eroi ai cunoașterii ca eșec, ca soluție-limită prin care se confruntă cu absolutul. În fine, refuz să cred că un analfabet se sinucide În mod conștient; este adevărat că el se poate afla la un moment dat Într-o anume diminuare a voinței și a simțurilor vitale și atunci poate aluneca involuntar Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de vedere. Primul se desfășoară previzibil, În strictă succesiune cronologică a Însemnării. E plin de clișee, de naivități, literaturizează. Eroina trăiește din senzații. Al doilea face abstracție de cronologie. Eul, de astă dată, trăiește În unitate cu sine, În perspectiva absolutului. Retrospectiva În scris permite autoanaliza lucidă, severă, viața trecută fiind interpretată acum ca un „posibil itinerar amoros“, odată cu probele succesive ale devenirii spirituale. Fragmentarismul notației convine metodei autenticiste, evidențiază concentrarea de sens pe spații mici și poezia imanentă a ideilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Mi-am răscolit creierul, Încercând să mă gândesc la o băutură cu adevărat cool, dar după ani Întregi de băut doar cu unchiul meu, era imposibil. Absolut era o băutură populară mai nou, nu-i așa? —Ăă... aș vrea un Absolut și un suc de grepfrut, te rog, am mormăit, căci chelnerul se uitase Întâi la mine. — Serios? m-a Întrebat Elisa, privindu-mă cu ochi mari. Nici măcar nu cred că au Absolut aici. Ce-ar fi să luăm câteva sticle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și unica o reprezintă interviul nestructurat. Totuși, în cazul persoanelor suspecte de SSPT, apare adesea necesitatea unei evaluări mai obiective, care să satisfacă rigurozitatea abordării impuse de un context medico-legal. Dat fiind nivelul actual de cunoștințe, nu există un standard absolut al diagnosticării SSPT; se recomandă o abordare complexă, care să includă informații din diverse surse. Într-un centru de specialitate, strategia optimă este combinarea unui interviu clinic structurat cu un inventar de autoevaluare. În contextul cercetării, adăugarea unei a treia
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
vor prezenta în esență trăsăturile specifice acestora. * Dreptul real presupune existența unui subiect activ, de la început determinat și a unui subiect pasiv nedeterminat (alcătuit din toate celelalte persoane). Este, deci, un drept opozabil "erga omnes"63. * Dreptul real (ca drept absolut) este corelat cu obligația ce revine subiectului pasiv nedeterminat de a nu face nimic de natură să stânjenească exercițiul atributelor acestui drept. Se conturează, deci, o obligație generală negativă, care este lipsită de o valoare economică. * Ca durată, dreptul real
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
trebui să se închine dinaintea ei"264. Iată de ce caracterele psihice ale conducătorului, cele care ne captivează și fac din el un magnetizator înnăscut, sînt analoge cu cele ale inventatorului, individ puternic și asocial, absorbit în ceea ce Balzac numea căutarea absolutului. Ele denotă unitatea ca scop, singleness of purpose, cum spun englezii, proprie unui individ dominat de o singură pasiune. Deci iluminatului, obstinatului, monoideicului. Tarde îl descrie în următorii termeni: "După cum se știe, ascendentul personal al unui om asupra celuilalt este
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de stat de a renunța de la o zi la alta la prietenii cei mai dragi pentru a se apropia de alte persoane sau ușurința cu care oamenii de geniu își urmăresc opera în ciuda oricăror legături de familie (citiți În căutarea absolutului de Balzac!) repetînd și reînnoind astfel sacrificiul acceptat de la o vîrstă fragedă. Pentru ei este important să semene cu ființele superioare, modelele lor, să le egaleze. Vor să intre în rîndul acestei elite și se desprind de restul cu hotărîrea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Preferința pentru un anume timp verbal se justifică prin atitudinea emițătorului față de cele relatate. Viitorul, de care se leagă realizarea gândurilor noastre este un timp subiectiv; trecutul este obiectiv. Funcția emotivă se realizează și prin utilizarea dativului etic, a superlativului absolut realizat prin mijloace expresive. Acestora li se alătură sufixele diminutivale sau augmentative. în comunicarea orală, aceste fenomene lingvistice sunt însoțite de gesturile, de mimica emițătorului care, voluntar sau involuntar, conștient sau nu, se comunică pe sine însuși, își manifestă emoția
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
operațiilor se face în funcție de nivelul de cunoaștere a sistemului limbii. - Exerciții de recunoaștere simplă impun o singură cerință, care poate fi concretizată în identificarea formelor modale sau temporale, a cuvintelor derivate sau compuse, identificarea mijloacelor de realizare a superlativului absolut etc.; pentru că orice fapt de limbă poate fi identificat, temele acestui tip de exercițiu sunt variate. Pentru eficiență, se recomandă integrarea în exerciții mai complexe. Când exercițiul vizează noțiuni de morfologie sau sintaxă, alegerea unui text literar drept suport prilejuiește
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
dramaturgii. Autorul se simte atras de problematica relației individ-colectivitate socială, laitmotiv prezent, în diferite variante, în toate piesele sale. Se pot recunoaște și aici trăsături comune cu creația lui Camil Petrescu, argumentul conflictului dintre individul cu aspirații înalte, vizând atingerea absolutului, și societatea preocupată doar de interese mărunte și imediate oferind substanța pledoariei dramatice. Personajele centrale ale pieselor sunt revoltați revendicându-și dreptul la o existență dacă nu desăvârșită, cel puțin corectă. Omul de prisos și Creditorii abordează această problematică din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287863_a_289192]
-
poporul Bisericii, aceasta fiind formula noțiunii de sobor sau de colegialitate. De fapt, unitatea dintre rațiune și credință se stabilește pe măsura apartenenței ființei la Biserică, Stâlp și tărie a Adevărului, potrivit Sfântului Apostol Pavel. Unicul subiect al cunoașterii este Absolutul; de aici rezultă că subiectul uman al cunoașterii nu este un ins izolat, ci persoana ca mădular al Ecclesiei, Trupul lui Hristos, ceea ce face din Biserică axa duhovnicească a istoriei și subiectul sobornicesc al cunoașterii lui Dumnezeu. Pentru Țuțea, cunoașterea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
iată justificarea filosofică a lipsei de autonomie a esteticului -, ci pornind din tendința omului spre acea dimensiune nepieritoare. Astfel, opera de artă, precum filosofia, este un rezultat al necesității ființei de absolut, este fructul necesității umane de absolut, dar nu absolutul însuși. Iată de ce raportarea la teologic este indispensabilă pentru a putea accede spre Absolut. Pentru Nichifor Crainic, relația dintre teologie și estetică este una consubstanțială, având drept numitor comun revelarea frumosului. Arta, percepută ca marea fiică a religiei, devine mediatoarea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
fie valabilă, trebuie ca actul de iubire de la om la Dumnezeu să fie de aceeași esență cu cel de la om la om. Cu alte cuvinte, să fie același act de iubire care să se extindă la întreaga existență: și asupra Absolutului și asupra realității sensibile, interpretare susținută de teologia catolică, pornind de la cele două percepte primordiale: să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuți. Altfel spus
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Fizica nucleară, București, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, 1940. Manu, Gheorghe, În spatele Cortinei de Fier: România sub ocupație rusească/Testis Dacicus (George Manu); ediție îngrijită și studiu introductiv de Silviu B. Moldovan, Bucuresti, Editura Mica Valahie, 2011. Mateescu, Stelian, Directiva Absolutului, București, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Centrală, 1933. Mehedinți, Simion, Școala română și capitalul biologic al poporului român, Cluj-Napoca, Biblioteca eugenică și biopolitică a Astrei, 1927. Mehedinți, Simion, Apropie-te de Iisus prin biserica noastră și alegerea educatorilor, București
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
a fenomenelor auditive necesită aparate de producere și control al sunetelor, de măsurare, înregistrare și reproducere a lor, anumite condiții de ambianță de laborator pentru efectuarea experimentelor etc. Metodele mai vechi de determinare a sensibilității auditive, de stabilire a pragului absolut și diferențial le mai întâlnim în laboratoare, fiind utilizate mai ales pentru demonstrații, dar locul lor a fost luat de aparatura electronică, care permite producerea sunetelor, controlul și măsurarea lor etc., la un nivel superior. În funcție de instrumentarul folosit pentru determinarea
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
va fi viu. Îi rog pe cei care vor trăi atât de mult ca mine să vadă dacă mă voi ține de cuvânt“. Confesiunea sa este pilduitoare pentru răbdarea care trebuie să dubleze munca tenace și inspirată pentru a atinge absolutul. Este și acesta un motiv de meditație și de învățătură pentru noi care trăim „la porțile Orientului“, pândiți mereu de superficialitate și automulțumire, așteptând mereu elogii de la neinițiați în tainele artei Orientului și nu numai în ele. XXII. Unitatea stilistică
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
alfabet al său, să stabilească un canon de proporții pentru formele anatomice, care ne ajută, alături de stilul desenului, să recunoaștem, fără ezitări, o lucrare realizată de el. Dürer imaginează ornamente grafice de o inventitate și o rigoare care vizează perfecțiunea, absolutul. Toate aceste elemente adunate alcătuiesc ceea ce noi numim stilul Dürer. Tot un stil inconfundabil are arta grafică a lui Goya. Indiferent dacă este vorba de desene sau de gravuri, întâlnim o nouă modalitate de a organiza suprafața prin contraste șocante
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
necruțător al atitudinii, au putut avea totuși slăbiciuni și naivități În așa măsură În raport cu o anumită persoană, Încât s-au lăsat șantajați sau chiar escrocați ani În șir de acea persoană! Μ Orice idee, experiență sau revelație deosebită, care frizează absolutul, este incandescentă - spunea Mircea Eliade -, omul neputând-o realiza decât pentru foarte scurt timp: „Întocmai ca preotul care nu poate «suporta» apropierea divinității decât temporar; Întocmai ca androginia rituală, care nu se Îndeplinește decât pentru câteva clipe cu prilejul marilor
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
opțiune conștientă pentru un drum existențial plin de privațiuni lumești, dar capabil de a ne eleva sufletul și de a ne asigura depășirea condiției umane. Convertirea religioasă trebuie să răspundă așadar unei nevoi ascunse a sufletului nostru de „absolut”: un absolut al cunoașterii, al iubirii, al trăirii În adevăr și dreptate etc. Cum Însă aceste forme de absolut - În fond, forme de valori autentice, permanente - nu pot fi păstrate nealterate În condițiile unei existențe obișnuite (dominată de tot felul de compromisuri
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și de a ne asigura depășirea condiției umane. Convertirea religioasă trebuie să răspundă așadar unei nevoi ascunse a sufletului nostru de „absolut”: un absolut al cunoașterii, al iubirii, al trăirii În adevăr și dreptate etc. Cum Însă aceste forme de absolut - În fond, forme de valori autentice, permanente - nu pot fi păstrate nealterate În condițiile unei existențe obișnuite (dominată de tot felul de compromisuri și tendințe egoiste), singura soluție posibilă pare a fi, În viziunea celor care au realizat convertirea, opțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
realitate, acea realitate creată prin cuvânt și prin puterea de exprimare a cuvântului. Incapacitatea cuvântului, însă, de a recompune realități, de care se izbește autoarea și întreaga Generație '60, este resimțită tot mai acut, pe măsură ce există o permanentă căutare a absolutului. Stările și trăirile, exprimate prin vers, sunt năvalnice, poeta încercând, practic, să-și închidă viața întreagă în poezie. Atât versul, cât și cuvintele care îl compun, devin, astfel, alfa și omega, începutul și sfârșitul permanentei sale neliniști și căutări. "Cuvântul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pe care nu îl înțelege, în care nu se regăsește, dar, mai ales, contra căruia nu mai are puterea să lupte. Și în acest lucru stă tragicul. S-ar spune că Ana Blandiana este un Treplev cehovian, căutător permanent, al absolutului, stângaci, din păcate, în crearea personală a acestui absolut, până la denegația lui din final, când se sinucide. Ne propunem să îmbinăm, în cele ce urmează, analiza care urmărește cronologia volumelor cu aceea a toposurilor poetice. Specifică atât deconstrucției, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]