3,955 matches
-
în minte chipul lui Reynolds Loftis, o non-față care să facă fața autentică să sară la el și să-l muște. Claire fuma țigară după țigară, bătând darabana cu unghiile pe bordul mașinii. Tăcerea părea foarte nimerită: erau doi idealiști adânciți în gânduri. Spre est pe Slauson, spre sud pe Central și alte priviri spre oglinda retrovizoare - intraseră pe teritoriul LUI. Danny trase în față la Club Zombie, iar Claire îl întrebă: — Ted, de ce te temi? Întrebarea îl surprinse exact când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mistic. Avea o curiozitate extraordinară de a imagina sau de a ști ce se întâmplă dincolo. Mi-a spus cândva că la con certe, când dirijează, adesea vede îngeri. — El ți-a întors sufletul spre credință... — Înainte de fiecare concert se adâncea în rugăciune. Avea o religie proprie, făurită din împletirea budismului cu creștinismul ortodox. Când avea 25 de ani, tot Berlinul îi era la picioare și se credea atotputernic, nu mai intra pe nici o ușă, atât de mare îi era aureola
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
nautice și de alunecarea Înceată a imaginilor pe măsură ce corabia se apropia de chei. Deși vremea era Închisă, combinațiile de gri ale norilor erau cu totul neobișnuite. Unii băteau mai degrabă spre alb, ca niște presimțiri ale luminii, În vreme ce alții se adânceau În ei Înșiși, În spirale de gri Închis ce chemau parcă negrul. Marea era și ea frământată și tocmai de aceea majoritatea ambarcațiunilor aflate În apropierea Istanbulului intraseră În golf, unde erau mai adăpostite de vânturile puternice din larg. Ademenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu o emoție pe care abia acum o simțea, ca pe o revărsare de memorie și de așteptări. Erau locuri În care se jucase cu prietenii din copilărie, locuri În care Învățase să picteze peisaje sau În care privise doar, adâncit În Întrebări despre lume și despre viitor. Locuri În care visase să urce Într-una din corăbiile care se pregăteau pentru plecări misterioase. Tresări la vederea unui om care Îl privea de când era pe puntea corabiei. Un om cu plete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o altă linie de săgeți aprinse lovi În același loc. Apoi o altă linie, dar la zece pași În spate. Apoi o altă linie, la alți zece pași În spate. - Excelent... spuse Angelo... Acest Amir Baian a Înțeles principiul „cascadei”. Adâncește tirul În spate, ca să-i aducă spre noi. Semnalizează retragere falsă, pe un semicerc de trei sute de pași. Alexandru simți o nouă creștere a ritmului bătăliei. Privi În spatele lui, unde se aflau cele două căruțe identice. Tatăl lui deschisese ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ștefan Înțelese ambele strategii și murmură: - Ce nebunie... Riscă să fie Încercuiți, dar lovesc exact În inima lui Mahomed... Pornim atacul pedestrimii! Înaintare la pas, pe tot frontul! Trebuie să sprijinim cavaleria! * Cavaleria Moldovei pornise pe urmele căpitanului Oană și adâncea debandada trupelor turcești. Ștefan privea totul și Înțelese că se apropia de o nesperată victorie. După atâtea bătălii, știa când dușmanul Începe să cedeze. Îi simțea teama. Îl avea În față, din nou, după masacrul de la Valea Albă, pe Mahomed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
atacului de la Albești, deschise brațele și Îl primi la piept pe cel Întors din depărtările timpului. Rămaseră așa, nemișcați, fără cuvinte, lăsând să treacă peste ei adierea ușoară a vântului de seară și lăsând timpul să-și picure Încet clipele, adâncindu-se Într-o fericire tăcută și imensă, Îndelung așteptată și niciodată crezută a fi cu putință. Departe, În văi, se auzi semnalul de victorie al vânătorilor domnești. Soarele apunea roșiatic, deasupra munților. Alexandru veni, Încet, puse un braț pe umărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Cu capul plin de migrenă, pe care-1 avea după astfel de primire, de masă și de somn, așezată pe marginea divanului, Mini nu închipuise nimic, stătuse amorțită subt impresia cuceritoare, pe când, undeva, înăuntru, în creierul obosit, în afară de voința ei, se adâncise, crescuse fără de probe convingerea că Mika-Le cea invizibilă, cea de obicei cu lotul neînsemnată, era nucleul ocult al tragediei. Se ridicase apoi silnic și privise afară, înlăturînd puțin perdelele grele de brocart grenat. Resemnată unei zile pierdute și neplăcute, hotărâse
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
care, sub lumina lunei, acolo undeva sus, departe, păreau un spulber argintiu. Clarul de lună în seara aceea era pal, delicat, difuz. Treptat, de la regiunile înalte prăfuite de lumină, nisipoase ca o plaje scânteietoare, atmosfera se albăstrea, până când albastrul se adâncea în tonuri calde și profunde, ce, singure, indicau pământul. Era feerie pe lume în noaptea când Mika-Le, ca un spirit malițios al umbrelor bizare din basme, pornise în lume. Mini nu auzea mersul trăsurii lor, dar i se părea că
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lui Mini nu-1 turbura, cel mult îl deranja. Doamna Eliza se extazia în fața Doamnei cu ciuta, privind întrebător rând pe rând pe Mini și Hallipa, cu ochi lâncezi, punând rând pe rând mâna dezmierdătoare pe brațul lor. Alintările doamnei Eliza adânceau pe Hallipa și mai mult în tăcerile lui subterane. - Ce frumos! Ce frumoase sunt lucrurile astea vechi. . . care nu înseamnă nimic. . . cum e femeia asta în toaletă de satin decoltată, într-o pădure, cu o ciută lângă ea și în spatele
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
să-i ții companie maiorului. — Rukhsana, trezește-te!, îi zise Yasmin lui Pran, scuturându-l puternic de umeri. Te cheamă. Frecându-se la ochi, Pran intră în apartamentul îmbâcsit al lui Khwaja-sara, unde-i găsește pe fotograf și pe diwan, adânciți în conversație. Iminenta vizită a lui sir Braddock, produce la fel de multă îngrijorare aici, ca și în aripa lui Firoz din palat. Nababul vrea să știe dacă-l pot asigura că nu vor fi probleme cu adopția. Este vital pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de-a lungul unui curs de apă, acum secat, printr-un tunel compact de plante agățătoare, atârnând ca niște cârlionți din acoperiș. Peste capetele lor, pădurea comunică prin strigăte, triluri și bâzâit noile știri despre cei trei călători care se adâncesc în spațiul verde. Deodată, ceva sfâșie frunzișul de deasupra lor și o umbră grea se strivește de coroanele copacilor. După o jumătate de oră sau cam așa ceva, tocmai când fotograful începe să respire greu, șteargându-se cu dosul mânecii pe frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un șef de clasă care interpretează un cântec de școală. Tânărul hindus, mic de statură și spilcuit, nu-și mai descleștează degetele de pe gulerul lui apretat. Tăcută și sfrijită, Mabel stă lângă tânărul hindus, aruncându-i priviri pe sub sprâncenele ochilor adânciți în cap. La solicitarea mamei, întoarce manivela gramofonului și cântă toți într-un glas: „Vezi lanțul de îngeri care dansează zglobiu Aducând pacea binecuvântată asupra celor de pe pământ? Viața și moartea avansează mână în mână Teama dispare, totul este doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
prea curând: dar iat-o pe acea doamnă bătrână, îmbrăcată în crepdeșin ca înainte de război, cu o pălărie cu flori pe vârful capului, care arată ca un cartof. Este genul de cap care etalează ostentativ trăsăturile și are ochii mici adânciți în orbite, semnul genetic distinctiv al familiei Bridgeman. Un Bridgeman adevărat. — Bună ziua, tinere Jonathan, zice mătușa. Nu și-a mai amintit de câtva timp chipul adevăratului Jonathan Bridgeman. Adesea i se pare că s-a confundat deja cu acesta. Prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Căci dacă ascultă cineva Cuvîntul, și nu-l împlinește cu fapta, seamănă cu un om, care își privește fața firească într-o oglindă; 24. și, după ce s-a privit, pleacă și uită îndată cum era. 25. Dar cine își va adînci privirile în legea desăvîrșită, care este legea slobozeniei, și va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui. 26. Dacă crede cineva că este religios, și nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
se va întîmpla mai pe urmă nu va lăsa nici o urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai tîrziu. 12. Eu, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim. 13. Mi-am pus inima să cercetez și să adîncesc cu înțelepciune tot ce se întîmplă sub ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor. 14. Am văzut tot ce se face sub soare; și iată că totul este deșertăciune și goană după vînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
voi înțelepți." Dar înțelepciunea a rămas departe de mine. 24. Cu mult mai departe decît era mai înainte, și ce adîncă! Cine o va putea găsi? 25. M-am apucat și am cercetat toate lucrurile, cu gînd să înțeleg, să adîncesc, și să caut înțelepciunea și rostul lucrurilor, și să pricep nebunia răutății și rătăcirea prostiei. 26. Și am găsit că mai amară decît moartea este femeia, a cărei inimă este o cursă și un laț, și ale cărei mîini sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
pînă nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat. 8. O, deșertăciune a deșertăciunilor, zice Eclesiastul; totul este deșertăciune. 9. Pe lîngă că Eclesiastul a fost înțelept, el a mai învățat și știința pe popor, a cercetat, a adîncit și a întocmit un mare număr de zicători. 10. Eclesiastul a căutat să afle cuvinte plăcute, și să scrie întocmai cuvintele adevărului. 11. Cuvintele înțelepților sunt ca niște bolduri; și, strînse la un loc, sunt ca niște cuie bătute, date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
mistic. Avea o curiozitate extraordinară de a imagina sau de a ști ce se întâmplă dincolo. Mi-a spus cândva că la con certe, când dirijează, adesea vede îngeri. — El ți-a întors sufletul spre credință... — Înainte de fiecare concert se adâncea în rugăciune. Avea o religie proprie, făurită din împletirea budismului cu creștinismul ortodox. Când avea 25 de ani, tot Berlinul îi era la picioare și se credea atotputernic, nu mai intra pe nici o ușă, atât de mare îi era aureola
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Mă răscolești ca pe-un sertar Dar nici acolo nu-i nimic... Iubito, cauți în zadar ... Rondelul calului căzut Azi ai căzut bătrâne cal în tine mulți au dat cu biciul: Geambași, tâlhari și un hamal Mai toți, ți-au adâncit supliciul Tu i-ai iubit pe toți, egal, Părea că acesta-ți este viciul Dar ai căzut bătrâne cal Și-n tine mulți au dat cu biciul. Destinul tău scris în astral Nu te-a scutit de prejudiciul Durerii tale
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
rețete nu prescriu Martor îmi este Bunul Iisus. Sfârșit! De ce mințim c-a fost frumos Când totul este doar minciună? Mai curg cuvintele duios Sau lacrimi vom plăti arvună? De ce când vise hoinăresc Prin lumea tristă și amară Durerile se adâncesc Și plâng pe strune de vioară? De ce să ne-amăgim? Sfârșit! Din lacrimi, vorbe și ranchiună, Azi, sufletul e părăsit, Cuprins de vifor si furtună... Monolog Când gânduri curate-și iau zborul Spre țărmuri izbite de val, în suflet, timid
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
colb acum, e-un rece bitum tras, Pe lângă uluci azi nu mai crește romanița Și în potecă, rar, mai trece câte un pas. Caisul de la poartă zadarnic înflorește, în curte, morus nigra a-mbătrânit și el, Molatică mireasmă în beznă m-adâncește, Căci din zambile-albastre nu-i nici un fir rebel; Chiar și vița stacojie smerită a rămas, Aracii se înalță spre cer ca așchii seci, Trifoiul pentru sfini nu mai ține azi taifas, Pătule-s ponosite, iar vin nu este-n beci
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
a salva pe cineva de la dezastru, zice încetișor An-te-hai, ca pentru el însuși. Digul din sufletul meu se sparge și valurile mâniei ies la suprafață: — Pentru mine, însă, cunoașterea înseamnă suferință. — Suferința e începutul vindecării, doamnă. — Hai, dă-i înainte, adâncește-mi rana, An-te-hai. Adevărul e că am eșuat lamentabil. Nici o doamnă din locul acesta nu poate face ca lucrurile să se întâmple, fără a plăti un preț pentru asta. — Nuharoo a făcut-o, și la fel a făcut și doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Mă dau jos din lectică și mă strecor desculță înapoi în camera Majestății Sale. Eunucul-șef Shim închide ușa. Simt cum mă învăluie un sentiment de bucurie. Majestatea Sa se strânge în spatele meu. Atingerea pielii sale e incitantă. Este încă adâncit în somn. Mai rămân trează o oră înainte de a adormi și eu. În vis sunt înghițită de un dragon cu gură de rechin. Norii se rostogolesc în jurul meu, iar eu mă zbat să scap de monstru. Mi-a prins umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se schimbă cu și mai multă violență. Acum e hotărât să-i înfrângă pe barbari și poruncește deportarea unui ambasador străin, în clipa următoare disperarea pune stăpânire pe el și consimte să semneze un tratat care nu face decât să adâncească dezastrul economic din China. În public, fac tot posibilul să păstrez iluzia puterii soțului meu. Însă pe mine însămi nu mă pot păcăli. Pe sub rochia mea aurie sunt Orhideea, fata din Wuhu. Știu că recoltele sunt lispite de apărare când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]