9,181 matches
-
și 0.020 g procaină clorhidrat se aduc cantitativ la balon cotat de 1000 ml cu apă. TEME 1. Oxiiodogalatde bismut și galat bazic de bismut • Structură • Principiul metodei de identificare • Principiul metodei de dozare 2. Precizați de ce este necesară adăugarea parafinei în operația de extracție. OBIECTIVE EXPERIMENTALE EXPERIMENT ALE • Identificarea componentelor. • Dozarea componentelor. CALCULE SI REZULTATE REZULTA TE 1. Oxiiodogalatului de bismut și a galatului bazic de bismut BULETIN DE ANALIZA ANALIZ A NR. ANALIZA FORMELOR FARMACEUTICE FAR MACEUTICE SUPOZITOARE
Analiza Medicamentului - ?ndrumar de lucr?ri practice ? by DOINA LAZ?R ,ANDREIA CORCIOV? ,MIHAI IOAN LAZ?R () [Corola-publishinghouse/Science/83888_a_85213]
-
reziduale sunt tratate în stații de tratare a apei, numite stații de epurare (epurarea este eliminarea impurităților din gaze sau ape reziduale). După ce se analizează compoziția acestora, tratarea lor presupune trei etape : eliminarea particulelor solide prin strecurare, apoi prin decantare; adăugare de oxigen; eliminarea produsele toxice cu ajutorul unor microorganisme. în final, apa este retrimisă spre utilizare după ce se face o analiză chimică a gradului ei de puritate. Monitorizarea poluării apei Deoarece este greu de monitorizat direct organismele purtătoare de boli, cercetătorii
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
hematiei, dar fluxul net este nul și volumul hematiei rămâne constant. In anumite condiții poate apare o diferență de concentrație transmembranară pentru apă și atunci există un flux hidric net ducînd la turgescența celulei. Transportul apei poate fi blocat prin adăugarea substanțelor care conțin mercur. Adăugarea hormonilor antidiuretici în rinichii mamiferelor și în pielea de broască crește puternic viteza de mișcare a apei în epitelii. In rinichii mamiferelor acest flux de apă este esențial pentru abilitatea rinichiului de a reține apa
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
nul și volumul hematiei rămâne constant. In anumite condiții poate apare o diferență de concentrație transmembranară pentru apă și atunci există un flux hidric net ducînd la turgescența celulei. Transportul apei poate fi blocat prin adăugarea substanțelor care conțin mercur. Adăugarea hormonilor antidiuretici în rinichii mamiferelor și în pielea de broască crește puternic viteza de mișcare a apei în epitelii. In rinichii mamiferelor acest flux de apă este esențial pentru abilitatea rinichiului de a reține apa în organism în perioade de
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
1. Rețele cristaline Starea cristalină rezultă din aranjarea ordonată a unităților structurale (atomi, molecule, ioni) într-o ordine bine stabilită în trei dimensiuni. Această ordonare se realizeaz în tot domeniul cristalin, spunându-se despre cristal că are simetrie extinsă. Prin adăugarea centrați în volum, ă r-un cristal unitățile structurale se grupează într-o celulă mită "celula elementară". i mic element de volum, care mai păstrează simetriile ovine, este celula elementară. bține prin repetarea în cele trei direcții a celulei elementare
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
cazul elementelor radioactive. Când un constituent se găsește în concentrații foarte mici, este greu de separat pentru că precipitarea nu are loc sau compușii 84 formați sunt solubili la diluții avansate. Precipitarea completă a unui constituent în urme se realizează prin adăugarea unei cantități dintr o altă substanță care precipită și funcționează ca un colector al constituentului de separat. Mecanismul de bază este cel de adsorbție. De exemplu, se utilizează sulfura de cupru pentru colectarea sulfurii de mercur (se recuperează 0,02
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
Svedberg a preparat organosoluri ale metalelor alcaline în hidrocarburi. 2.2.2.4. Metoda peptizării O metodă chimică de dispersie mult folosită este peptizarea, ce reprezintă trecerea unui gel sau a unui precipitat greu solubil sub formă de coloid, prin adăugarea unui agent chimic (de obicei un electrolit) numit peptizator. Dispersarea precipitatului sau gelului se face prin spălarea repetată a acestuia cu apă sau prin adăugarea unor cantități mici de soluții diluate de electroliți (acid clorhidric, citrat de sodiu, hidroxid de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
reprezintă trecerea unui gel sau a unui precipitat greu solubil sub formă de coloid, prin adăugarea unui agent chimic (de obicei un electrolit) numit peptizator. Dispersarea precipitatului sau gelului se face prin spălarea repetată a acestuia cu apă sau prin adăugarea unor cantități mici de soluții diluate de electroliți (acid clorhidric, citrat de sodiu, hidroxid de amoniu etc) la precipitatele bine spălate. Prin această metodă de dispersare chimică se obțin în special hidrosoluri ale sulfurilor și hidroxizilor. 2.3. Metode de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
două tipuri de coagulare, în care viteza crește continuu, a fost denumită coagulare latentă. Aceste perioade se observă mai greu în procesul coagulării spontane și mult mai ușor la coagularea produsă sub acțiunea unor factori externi: forța gravitațională, forța centrifugă, adăugarea de electroliți străini etc. Coagularea lentă este caracteristică soluțiilor coloidale ale compușilor macromoleculari, unde perioada de timp a transformării este foarte mare și adesea nu se mai ajunge la coagularea evidentă. Coagularea vizibilă este caracteristică solurilor liofobe, la care perioada
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
a lui Ostwald (1936): Definiție. Curbele pragurilor de coagulare cu electroliți diferiți ale unui coloid se suprapun de la o anumită concentrație în sus, pragurile de coagulare fiind dependente numai de activitățile ionilor coagulanți și independente de natura acestora. Modul de adăugare a electrolitului, în porțiuni sau deodată, are influențe deosebite asupra coagulării. Adăugarea de porțiuni mici duce la o scădere a puterii de coagulare a electrolitului, proces numit adaptarea sau acomodarea coloidului. Acest fenomen s-ar putea explica prin formarea mai
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
ale unui coloid se suprapun de la o anumită concentrație în sus, pragurile de coagulare fiind dependente numai de activitățile ionilor coagulanți și independente de natura acestora. Modul de adăugare a electrolitului, în porțiuni sau deodată, are influențe deosebite asupra coagulării. Adăugarea de porțiuni mici duce la o scădere a puterii de coagulare a electrolitului, proces numit adaptarea sau acomodarea coloidului. Acest fenomen s-ar putea explica prin formarea mai multor straturi de solvatare, concentrice, cum sunt și straturile interne ale moleculelor
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
parteneri pot fi repartizate astfel: Ionii coagulanți organici au o capacitate de coagulare mult mai mare decât cea a ionilor anorganici. De exemplu, coagularea unui coloid de hidroxid de aluminiu Al(OH)3 este de cinci ori mai puternică la adăugarea de picrat de potasiu față de clorura de potasiu; la coagularea solului de sulfură arsenioasă, acțiunea clorurii de potasiu este depășită de 20 de ori la adăugarea clorhidratului de anilină și de 120 de ori la folosirea clorhidratului de morfină. 2
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
de hidroxid de aluminiu Al(OH)3 este de cinci ori mai puternică la adăugarea de picrat de potasiu față de clorura de potasiu; la coagularea solului de sulfură arsenioasă, acțiunea clorurii de potasiu este depășită de 20 de ori la adăugarea clorhidratului de anilină și de 120 de ori la folosirea clorhidratului de morfină. 2.6.1.3. Anomalii de coagulare Seriile neregulate de coagulare sau „dubla coagulare” - constă în redizolvarea precipitatului coagulat prin adăugarea unei cantități suplimentare de electrolit, apoi
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
depășită de 20 de ori la adăugarea clorhidratului de anilină și de 120 de ori la folosirea clorhidratului de morfină. 2.6.1.3. Anomalii de coagulare Seriile neregulate de coagulare sau „dubla coagulare” - constă în redizolvarea precipitatului coagulat prin adăugarea unei cantități suplimentare de electrolit, apoi recoagularea coloidului, dacă adăugarea electrolitului continuă. Această anomalie poate fi explicată pe baza reîncărcării particulelor cu sarcina de semn contrar a ionului coagulant. Antagonismul ionilor coagulanți - constă în creșterea pragului de coagulare la acțiunea
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
și de 120 de ori la folosirea clorhidratului de morfină. 2.6.1.3. Anomalii de coagulare Seriile neregulate de coagulare sau „dubla coagulare” - constă în redizolvarea precipitatului coagulat prin adăugarea unei cantități suplimentare de electrolit, apoi recoagularea coloidului, dacă adăugarea electrolitului continuă. Această anomalie poate fi explicată pe baza reîncărcării particulelor cu sarcina de semn contrar a ionului coagulant. Antagonismul ionilor coagulanți - constă în creșterea pragului de coagulare la acțiunea unui amestec de electroliți, peste valoarea corespunzătoare sumei pragurilor de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
de Ag2Cr2O7 se formează la distanțe din ce în ce mai mari în gelul respectiv. În natură, precipitarea ritmică stă la baza formării striațiilor din unele minerale ca agatul, onixul, jadul sau din calculii renali, biliari formați în organism. Coagularea fracționată - se produce la adăugarea unei cantități mai mici de coagulant în unii coloizi polidisperși și constă în coagularea selectivă a particulelor mari, cele mici rămânând necoagulate. Fenomenul se explică pe baza disocierii mecanice a particulelor mici, care imediat după ciocnirea cu particulele mari se
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
potențialului electrocinetic; mișcarea browniană; gradul de dispersie al particulelor coloidale - valorile mari favorizează stabilitatea; temperatura sistemului - valorile ridicate duc la formarea de agregate prin creșterea numărului de ciocniri între particule. Stabilitatea coloizilor liofobi în prezența protectorilor Stabilizarea coloizilor liofobi la adăugarea de diferiți agenți de stabilizare sau „protectori coloidali” poate fi de trei tipuri, după felul stabilizatorului: 1) stabilizarea prin încărcare electrică sau legarea particulelor coloidale de particule mai mici încărcate electric ioni, dipoli (fig. 2.13 a); 2) stabilizarea prin
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
un proces de dispersie analog dizolvării. Deși pot fi separate prin dializă ca toți coloizii, aceste soluții pot fi supuse unei dialize oricât de prelungite fără a se descompune, așa cum se întâmplă la coloizii liofobi, din cauza instabilității. Sunt indiferente la adăugarea de cantități mici de electroliți și mult mai stabile la variații de temperatură. Prin uscare, coloizii liofili care nu au fost denaturați (modificați din punct de vedere chimic) își mențin capacitatea de dizolvare, fiind „reversibili la evaporare”. Prin adăugarea unor
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
la adăugarea de cantități mici de electroliți și mult mai stabile la variații de temperatură. Prin uscare, coloizii liofili care nu au fost denaturați (modificați din punct de vedere chimic) își mențin capacitatea de dizolvare, fiind „reversibili la evaporare”. Prin adăugarea unor cantități mai mari de electroliți sau prin variații mari de temperatură, se descompun și ei. Coagularea lor are însă un aspect diferit, având loc în masă, cu formare de geluri (gelifiere). Efectul Tyndall la coloizii liofili este mai puțin
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
durata 168 de viață a spumei se numesc spumanți. Aceștia înlesnesc spumarea prin scăderea tensiunii superficiale și stabilizează spuma prin formarea unei pelicule rezistente. Spumarea este deseori un fenomen nedorit, de aceea spumele se pot distruge prin acțiune mecanică sau adăugare de uleiuri, alcooli, acizi organici etc. Ca aplicații, se folosesc spume în industria alimentară (frișcă, spume de fructe, fabricarea berii), chimico - farmaceutică, cosmetică (spuma de ras sau cea fixatoare pentru păr), în industria textilă, în vinificație, în stingerea incendiilor, în
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
agar agarului cu apă). Acest ultim tip de îmbibare se poate prelungi până la dizolvarea fazei solide, fapt important în aplicarea lacurilor sau la formarea peliculelor de polimeri. Prin evaporare, gelurile se zbârcesc și formează o membrană bidimensională, fenomen reversibil la adăugarea unei cantități de lichid. 3. Capacitatea de adsorbție - gelurile pot adsorbi molecule sau ioni din soluție și pot realiza un schimb ionic. Atunci când în soluție există mai multe tipuri de ioni sau molecule, gelul manifestă o adsorbție selectivă. De exemplu
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
aceste sisteme compacte, se disting coloizii solizi sau vitreosolii, rășinile și sticlele. 3.2.2.1. Coloizi solizi (vitreosoli) Sunt produși obținuți prin răcirea topiturilor de silice, silicați și alte substanțe asemănătoare ce conțin metale sau săruri dispersate coloidal. Prin adăugarea unor reducători adecvați și a unor sensibilizatori, vitreosolii devin fotosensibili. Un exemplu de astfel de sistem este cel folosit în imprimarea fotografiilor pe sticlă. 173 3.2.2.2. Rășini Sunt izogeluri organice sau polimeri cu o structură compactă. Există
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
aproximație mase etalonate pentru a contrabalansa cele două talere. Se deschide cu grijă balanța, observând sensul de variație al acului. Se scad sau se adaugă mase etalonate pe talerul drept până când cele două talere vor susține aceeași masă. Nici o operație (adăugare sau retragere de mase etalonate sau substanțe) nu se va efectua cu balanța deschisă. Pentru a determina masa obiectului cântărit se face suma maselor etalonate adăugate pe talerul din dreapta. La celălalt tip de balanță tehnică, masa obiectului cântărit se citește
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
pentru balanța electronică, se face citirea și se închide balanță; pentru balanța cu amortizor, se adaugă pe talerul din dreapta mase etalonate, treptat, până când cele două talere sunt echilibrate și acul balanței variază în domeniul pozitiv al scalei gradate (pentru fiecare adăugare sau retragere de mase etalonate, mai mari sau mici de 1 g, se închide balanța) ; se citește valoarea astfel: gramele se calculează făcând suma maselor etalonate de pe taler, primele două zecimale se citesc cu ajutorul celor două șuruburi situate lateral, de pe
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
reacțiile de identificare ale celor doi ioni pentru verificarea eficacității metodei. Reacțiile specifice ionilor magneziu și calciu Ionul magneziu (Mg2+) Clorura de amoniu se adaugă pentru a împiedica precipitarea ionului Mg2+ sub formă de Mg(OH)2, care apare la adăugarea hidroxidului de amoniu. Precipitarea Mg2+ este cantitativă: (NH4Cl + NH4OH = amestec tampon). Este reacția specifică folosită pentru recunoașterea Mg2+. Tehnica lucrării: 2 cm3 soluție sare de magneziu se tratează cu câteva picături de NH4OH. Precipitatul format se dizolvă în NH4Cl ce
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]