2,167 matches
-
in Modern Philosophical and Scientific Discourse (1989), God of Many Names. Play, Poetry, and Power in Hellenic Thought from Homer to Aristotle (1991). Chiar din titluri se atrage atenția asupra itinerarului semnificativ parcurs de autor. Drumul conduce de la literatură către aderențele sale multiple în sfera culturală și, mai departe, spre proximitățile ei epistemice, într-un sistem de referință unde o serie de opțiuni valorice eterogene definesc o mentalitate. Dionysos, zeul lunecător cu mai multe înfățișări și nume, patronează două părți ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
atașarea reciprocă sub forma discurilor intercalare, ce reprezintă substratul sincițialității funcționale. Astfel, cardiomiocitele sunt conectate electric prin joncțiuni comunicante (gap junctions, nexus), ce permit trecerea de ioni și molecule mici de la o celulă la alta și mecanic prin structuri de aderență intercelulare (macula și zonula adherens/occludens, desmozomi). In ansamblu se realizează două sinciții funcționale, atrial și ventricular, conectate electric la nivelul nodului atrio-ventricular. Cardiomiocitele au aspect striat (fig. 31), datorită organizării sarcomerice a miofibrilelor (~50 % din volumul celular). Comparativ cu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
pocăiască” învinuind papalitatea că deturnează scopul carității, suficientă ca să agite spiritele și să pregătească revolta. Forța lui Luther a constat însă în scrierile sale care au mers până acolo încât a elaborat o versiune a noului testament, versiune cu mare aderență la mase, mai ales prin faptul că în general scrierile sale măguleau orgoliul național al germanilor. Același lucru avea să se întâmple în Elveția, unde un preot pe nume Ulrich Zwingli (1484-1531) atacă și el predicația indulgențelor, combătând în realitate
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de Al. Călinescu drept „primă cercetare serioasă consacrată romanelor” lovinesciene și o abordare cu „subtilitate interpretativă” a romanului Adela de Ibrăileanu. Interpretată psihanalitic, proza lui Lovinescu îi apare lui H. ca reflex al unui „complex literar” și ca analogon al aderenței criticului modernismului la freudism, vizând un model epic de natură a sincroniza romanul românesc cu cel european. Proza criticului de la „Viața românească” e citită ca o prelungire a lecturilor și tezelor psihologice ale exegetului literar, în care se prefigurează tipul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
pe care l-a citat Pătrașcu sau doar pe Pătrașcu? Acest înscris continuă cu încă trei paragrafe, redactate în termeni de strictă specialitate și care nu se mai regăsesc la N. Pătrașcu: „Leziunea amatomo-patologică caracteristică maladiei, acea simfiză meningo-cerebrală, acele aderențe speciale între membrana pia mater și substanța corticală ocupau două regiuni opuse: partea interioară a circumvoluțiunilor frontale și extremitatea posterioară a circumvoluțiunilor occipitale, pe când cele două ascendențe cele parietale și cele tempero-sfenoidale erau cu totul indemne; fapt ce explică unele
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
acestor entități este o necesitate care le plasează într-un contrast absolut cu contingența faptelor. De posibilitatea propozițiilor cu sens, a propozițiilor științei, dau socoteală acele entități transcendentale care sunt numele și propozițiile elementare.34 O caracterizare foarte sugestivă a aderenței stilului de gândire al Tractatus-ului la stilul de gândire consacrat de tradiție, aderență care este pregnantă din perspectiva interpretării realiste a „ontologiei Tractatus-ului“, găsim într-un text al lui Richard Rorty. Axa de susținere a Tractatus-ului, afirmă Rorty, este distincția
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
contingența faptelor. De posibilitatea propozițiilor cu sens, a propozițiilor științei, dau socoteală acele entități transcendentale care sunt numele și propozițiile elementare.34 O caracterizare foarte sugestivă a aderenței stilului de gândire al Tractatus-ului la stilul de gândire consacrat de tradiție, aderență care este pregnantă din perspectiva interpretării realiste a „ontologiei Tractatus-ului“, găsim într-un text al lui Richard Rorty. Axa de susținere a Tractatus-ului, afirmă Rorty, este distincția dintre realități accesibile cunoașterii sensibile și acele entități suprasensibile de care se interesează
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
la cele ale altor persoane noi urmăm regulile folosirii lor în colectivitatea căreia îi aparținem și totul este neproblematic. Dacă întrebăm însă „ce înseamnă“ că știm ceva despre stările mintale ale altor persoane, atunci expresiile limbajului nu mai au nici o aderență. În acest caz, lipsesc regulile a căror observare asigură consensul vorbitorilor în folosirea expresiilor limbajului. Filozofii idealiști sau realiști vor putea produce argumente pentru propria lor interpretare a ceea ce înseamnă a ști ceva despre stările mintale ale altor persoane și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
rânduri ale voluminoasei lucrări în trei volume Principia mathematica, elaborată în colaborare cu Whitehead, Wittgenstein a fost impresionat de răspunsul pe care l-a primit: „Au ajuns la ultima formulă și s-au oprit fără să mai adauge nici un cuvânt!“ Aderența lor la standarde înalte de rectitudine intelectuală s-a exprimat și în modul cu totul neconvențional în care priveau obligațiile universitarului. Pe atunci, Russell, ca și Wittgenstein mai târziu, ezita să accepte oferte de a ține cursuri atunci când avea sentimentul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
asemănătoare standardelor, referindu-se la metodologiile sistemelor securizate, numai că ele sunt acțiuni recomandate, nu obligatorii. Sunt mult mai flexibile decât standardele și iau în considerare naturile diverse ale sistemelor informaționale. Ele specifică modalitățile de dezvoltare a standardelor sau garantează aderența la principiile generale ale securității. Elementele principale ale unei norme de securitate informațională sunt: • scopul și aria de aplicare, descriindu-se intenția urmărită prin regula respectivă; • roluri și responsabilități pe linia definirii, execuției și promovării normei; • declarații de orientare: este
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
ar fi următoarele: reacții de compensare, ostilitate față de anturaj, admirație pentru persoanele mai bine dotate și dorința de „a face” și de „a fi” ca ei, atitudine generală de pasivitate, regresiune, reacții paradoxale în cazurile de eșec sau de reușită, aderență la un model de gratificare infantilă. Clasificarea oligofreniilor Din punct de vedere psihopatologic, în afara observației clinico-psihiatrice, se utilizează, drept criteriu de apreciere psihodiagnostică nivelul QI. În sensul acesta se disting următoarele „forme clinice”: Debilii ușori, educabili, apți de a putea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aceeași formă discursivă poate caracteriza diverse tipuri de discurs, aparținînd unor limbaje diferite, încît forma oratorică, de exemplu, se întîlnește la o specie a stilului religios și la două specii ale stilului juridic-administrativ (discursul judiciar în pledoarie și discursul politic). Aderența deplină la planul vorbirii se realizează în diviziunile tipurilor de discurs, reprezentate de discursurile individuale, forma concretă de manifestare a stilului funcțional. Dar, pentru a fi repartizat unui tip de discurs, unui limbaj și unui stil funcțional, discursul individual trebuie
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
mai incitant din toată această pro-blematică este cel care privește determinarea raportului dintre limbă și maniera de filozofare, aspect avut deseori în vedere de exegeți 312, dar rămas încă sub semnul controverselor, deși o orientare cu un mare grad de aderență nu lipsește. De obicei se încearcă stabilirea relației dintre anumite limbi și anumite moduri de a filozofa, considerîndu-se deci, implicit, că o asemenea relație există și că structura limbilor cauzează, condiționează și favorizează, măcar în parte, dezvoltarea cugetării într-o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
omogenizarea, decît numai parțial, întrucît socializarea creației este, pe de o parte, numai parțială și, pe de altă parte, generatoare de posibilități de interpretare individuală. Din perspectiva antropologiei culturale, creativitatea și alteritatea prezintă grade diferite de manifestare, determinate de tendința aderenței la social. Un nivel ridicat al acestei tendințe generează prevalența alterității, iar un nivel scăzut al ei prevalența creativității. Fiind dominat de personalitatea autorului, textul filozofic poate fi scris frumos, antrenînd elemente care se adresează sentimentului și imaginației, iar nu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
prin care răzbate sporadic informația erudită, preluată și ea în aspectele excepționale, ca referință, iar nu într-o manieră sistematică. Aparenta afinitate ideologică cu Eugen C o ș er i u, ce se poate detecta uneori, este explicabilă printr-o aderență comună la filozofia hegeliană și prin prevalarea factorului individual, dar, la marele lingvist, spre deosebire de Noica, se poate constata o accentuată rezonare cu atitudinea obiectivă față de limbă. În aceeași sferă a stilului individual se poate înscrie și încercarea lui Noica de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
menționează Hegel însuși (Știința logicii, p. 16), ideea apare la Aristotel: "știința aceasta însă [filozofia], necăutată pentru un anume folos, e singura liberă în sine și pentru sine și, de aceea, ea pare a nu fi o posesiune omenească". 361 Aderența sau neaderența generalizată la aceste idei nu reprezintă un aspect relevant din acest punct de vedere. 362 Vezi, Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Fenomenologia spiritului, Editura Academiei, București, 1965, p. 108 și 276. 363 Eugeniu Coșeriu, Prelegeri și conferințe, p. 21-23
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Ioan Alexandru, George Alboiu, Gheorghe Pituț și chiar recunoscându-i capacitatea de a-și crea un spațiu liric propriu. Dacă pentru unii faptul echivalează cu o performanță estetică, pentru alții el nu reprezintă decât mimarea (datorată unor circumstanțe biografice) unei aderențe, de fapt, inexistente. Volumul de debut a constituit astfel pentru critici un adevărat măr al discordiei. Impresionat de neobișnuita putere de expresie, de fiorul liric al versurilor și remarcând registrul celui care oficiază și transformă în ritual cântecul de vârstă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287632_a_288961]
-
acestor entități este o necesitate care le plasează într-un contrast absolut cu contingența faptelor. De posibilitatea propozițiilor cu sens, a propozițiilor științei, dau socoteală acele entități transcendentale care sunt numele și propozițiile elementare.34 O caracterizare foarte sugestivă a aderenței stilului de gândire al Tractatus-ului la stilul de gândire consacrat de tradiție, aderență care este pregnantă din perspectiva interpretării realiste a „ontologiei Tractatus-ului“, găsim într-un text al lui Richard Rorty. Axa de susținere a Tractatus-ului, afirmă Rorty, este distincția
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
contingența faptelor. De posibilitatea propozițiilor cu sens, a propozițiilor științei, dau socoteală acele entități transcendentale care sunt numele și propozițiile elementare.34 O caracterizare foarte sugestivă a aderenței stilului de gândire al Tractatus-ului la stilul de gândire consacrat de tradiție, aderență care este pregnantă din perspectiva interpretării realiste a „ontologiei Tractatus-ului“, găsim într-un text al lui Richard Rorty. Axa de susținere a Tractatus-ului, afirmă Rorty, este distincția dintre realități accesibile cunoașterii sensibile și acele entități suprasensibile de care se interesează
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
la cele ale altor persoane noi urmăm regulile folosirii lor în colectivitatea căreia îi aparținem și totul este neproblematic. Dacă întrebăm însă „ce înseamnă“ că știm ceva despre stările mintale ale altor persoane, atunci expresiile limbajului nu mai au nici o aderență. În acest caz, lipsesc regulile a căror observare asigură consensul vorbitorilor în folosirea expresiilor limbajului. Filozofii idealiști sau realiști vor putea produce argumente pentru propria lor interpretare a ceea ce înseamnă a ști ceva despre stările mintale ale altor persoane și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
rânduri ale voluminoasei lucrări în trei volume Principia mathematica, elaborată în colaborare cu Whitehead, Wittgenstein a fost impresionat de răspunsul pe care l-a primit: „Au ajuns la ultima formulă și s-au oprit fără să mai adauge nici un cuvânt!“ Aderența lor la standarde înalte de rectitudine intelectuală s-a exprimat și în modul cu totul neconvențional în care priveau obligațiile universitarului. Pe atunci, Russell, ca și Wittgenstein mai târziu, ezita să accepte oferte de a ține cursuri atunci când avea sentimentul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
obezi, este mult mai importantă la pacientul diabetic cu obezitate. Chiar scăderi moderate în greutate pot contribui la ameliorarea controlului tensional și glicemic. Obiectivele programului terapeutic de scădere în greutate trebuie să fie realiste și să mențină motivația pacientului și aderența sa la tratament. S-a observat că scăderea în greutate poate reduce valorile tensionale independent de reducerea aportului de sodiu, iar pierderea unui kilogram din greutate poate duce la o scădere cu 1 mm Hg a presiunii arteriale medii; mai
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
prezintă molecule transmembranare, responsabile pentru adeziunea și comunicarea celule-MEC. Printre acestea, mai frecvent apar: hemidesmozomul, în structura căruia se găsesc integrine; domeniul intracelular al acestora se leagă de proteinele de placă (desmoplachina I și II); contactul focal sau placa de aderență conține, de asemenea, integrine (mai frecvent a5 b1). Lanțul b1 se va lega intracelular de filamentele de actină prin intermediul vinculinei și talinei; extracelular, integrinele vor recunoaște laminina și fibronectina. Membrana domeniului bazolateral mai conține receptori pentru glicozaminoglicani, pentru acid hialutronic
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
joacă un dublu rol: intracelular, adiționează resturi glucidice la moleculele de peptide, pentru a forma glicoproteine; acestea, inserate în membrana plasmatică, funcționează ca receptori pentru structuri cu resturi glucidice din MEC. Recunoașterea este urmată de cataliză frustrată, rezultatul fiind ruperea aderenței. Fenomenul este important, explicând migrarea celulară pe MEC printr-o succesiune aderență-cataliză. Polul bazal al celulelor tubulare vine în raport cu membrana bazală, structură complexă care realizează o interfață epiteliu-mesenchim. în microscopia optică poate fi evidențiată prin reacția PAS sau prin impregnare
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
și asupra discursului critic. E drept că, pe de o parte, o astfel de identificare se explică prin preocuparea criticului de „a evita [...] de-naturalizarea excesivă a limbajului operei”, iar pe de altă parte, prin sarcina atribuită criticii, „să aibă aderență directă la valorile vieții - dar respectând strict un punct de vedere al literaturii asupra vieții (realității)” (Aspecte ale criticii de azi). De altfel, în relația binară dintre text („epifania literaturii”) și realitate („epifania realului”), care constituie tema centrală a cărților
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288251_a_289580]