70,486 matches
-
fost întreaga viață, a intrat în biroul de lucru, să-și continue temerara operă de cercetare și reabilitare a a adevărurilor istorice ascunse, falsificate, confiscate ori negociate la masa învingătorilor vremelnici, în bătălii încă nedecisive ale marelui razboi pentru istoria adevărata a românilor. Istoricul Gheorghe Buzartu a fost un spirit temerar care, în condițiile dificile ale perioadei regimului trecut și-a asumat riscurile investigării subiectelor „tabu”, care atrăgeau automat punerea cercetătorilor la index. Cercetările sale în arhivele occidentale, preponderent din S.U.A.
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
va rămâne vie în patrimoniul culturii universale. Pentru eram în relații excelente, schimbul nostru de idei prin e-mail devenise captivant după ce am publicat cartea „Convorbiri dialogale privind temeiurile dreptului”. Prin toate mijloacele media se inoculează ideea că nu avem personalități adevărate, că nu promovăm valori autentice, iar despre decesul neașteptat al lui Gheorghe Buzatu nu suflă nimeni un cuvințel. Așa, în ultimul deceniu ne-au părăsit discret mari matematicieni, mari fizicieni, filosofi, juriști, biologi, sociologi și psihologi, acoperiți de o tăcere
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
profesorul Gheorghe Buzatu - apărătorul istoriei nemăsluite a poporului român, așa cum a fost, în cel de-Al Doilea Război Mondial -, la Maia, acolo unde, anual, unul dintre discipolii săi, distinsul profesor Jipa Rotaru, organizează reuniuni de excepție, pentru mintea, inima și adevăratul trecut al devenirii națiunii noastre. Magistrul Gheorghe Buzatu stătea în aer liber, la o masă, pe un tăpșan cu iarbă verde, nu departe de cortul militar în care îi plăcea să îi asculte pe mai tinerii confrați. Privirile sale erau
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
nobile? Mi-e teamă că nu! Neamul Românesc se desparte de un mare Român, un mare OM, un mare Istoric, un mare Patriot! Avem însă, Opera sa, care rămâne - cel puțin, pentru o lungă vreme - o inegalabilă lecție de istorie adevărată și de românism. Singura „recompensă” prin care îi putem cinsti eforturile este prețuirea armei defensive și drepte a adevărului istoric pe care ne-a lăsat-o moștenire, a muniției generoase pe care marele cercetător a adunat-o cu perseverență de-
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
oamenii ar fi vrut „cîntări mărețe” ar fi mers la operă; dacă oamenii ar fi vrut „ornamente” ar fi mers în palatele Loarei. Biserica Ortodoxă îi atrage din alt motiv și anume că, mînați de conștiință, văd viața firească, iubirea adevărată, jertfa curată, iar sufletul lor rîvnește după ele. Îi invităm pe neatenții observatori francezi să vină și la slujbele Bisericii Ortodoxe Române și, ascultînd cîntările mărețe și admirînd icoanele împodobite, să nu-și oprească puterea înțelegătoare a minții la acest
Biserica Ortodoxă este chipul Unirii, unii francezi habar n-au de această măreţie [Corola-blog/BlogPost/94050_a_95342]
-
tinde să își facă tot mai des loc în lucrările istorice - „Fortăreața Ploiești” nu a cuprins între zidurile sale imaginare doar centrele de prelucrare a petrolului, ci și unul dintre cele mai importante noduri feroviare ale României, ce devenise o adevărată placă turnantă pentru garniturile civile și mai ales pentru trenurile militare încărcate cu trupe, armament, combustibil, ori cu muniție. Paradoxal, în timp ce aproape toate operele scrise ori vizuale ce au avut ca subiect acele clipe de foc au încercat să ofere
1 August 1943 – Un „Val Nimicitor” loveşte complexul feroviar Ploiești! [Corola-blog/BlogPost/94060_a_95352]
-
o uriașă minge de foc. Adânc întipărit în memoria celor ce s-au numărat printre protagoniștii săi a rămas și duelul inegal cu „Omida” - trenul militar german de pe ale cărui vagoane platformă tunurile antiaeriene de toate calibrele au revărsat o adevărată „pânză de foc” asupra celor 58 de bombardiere, din Grupurile 44 și 98, ce au avut ghinionul sa-l întâlnească în drumul lor către țintele „Alb IV” (rafinăriile Astra Română și Unirea Orion) și „Alb V” (rafinăria Columbia Aquila). Și
1 August 1943 – Un „Val Nimicitor” loveşte complexul feroviar Ploiești! [Corola-blog/BlogPost/94060_a_95352]
-
țărani francezi au trăit și murit între zidurile acestea. Dintre ei, mulți au fost călugări. Iubesc amintirea lor, ca a propriilor mei strămoși. Casa aceasta, zidurile, paturile, podoabele sunt omenești cum numai lucrurile țărănești pot fi. încă cred că omenia adevărată e la țară. Există o internațională autentică: aceea a țăranilor. Ceea ce iubesc la țărani este și admirabila lor lipsă de igienă. Igiena sterilizează; ne face moartea nefamiliară, dușmană. în loc să vedem prietenie în lucruri, ne speriem de ele și ni le
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
li s-a și interzis să mai răsfoiască cărți cu povești. prea se dădeau în stambă astea. ielele. țineți minte?. chiar Hobbitul Bilbo Baggins le făcea versuri cu dublu șurub. iar ele se îmbătau ca nebunele, hohoteau necuviincios, gălăgioase, haioase, adevărate pierde-vară puse pe șotii și bazaconii sexy prin păduri cu ciuperci otrăvitoare și vulpi mieroase și urși îndobitociți de știubeie. hm!. Regelui lor nu-i mai rămăsese pic de autoritate în toată învălmășeala aia de craci lungi, albi, plutitori, rotitori
A fost deocamdată ca niciodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12231_a_13556]
-
Sanda Cordoș In perioada de după 1990 în care n-a mai publicat literatură, Gabriela Adameșteanu a revenit adesea (nu o dată, sub presiunea reproșurilor de a fi dezertat din adevărata profesie) asupra condiției de scriitor. Explicînd cum și de ce a ieșit din literatură, prozatoarea face prețioase mărturii (cu atît mai interesante cu cît aparțin unei autoare austere în materie de confesiune) despre felul în care a ales și a practicat
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
nimeni altul, pe acel mare invizibil, cel ce determină, dintr-un plan ce scapă de sub controlul legilor omenescului, existența eroului narator, dar, extinzând interpretarea, se poate ajunge la ideea că existența vizibilă nu-i decât o copie a haosului invizibil, adevăratul factor de destin, ce pare să cuprindă, concentric întregul univers, au fost consemnate de lectori competenți, cât și de critica literară în multe, foarte multe pagini. O carte unică prin substanța misterului însuși, prin dimensiunea suprasensibilă, motiv pentru care a
In memoriam Al. Vona – Marele invizibil by Elena Ghirvu Călin () [Corola-journal/Imaginative/12334_a_13659]
-
formele-i mult prea abundente, femeia se întoarce cu fața spre bloc și, privind în sus, spre terasele și ferestrele pline de spectatori - dovadă că "personaja" este apreciată pentru creațiile ei spontane, probabil numeroase -, întreabă, surâzând, dar obosită, ca o adevărată actriță de pantomimă după terminarea spectacolului și după aplauze, cu o surprinzător de blândă intonație: - Unde-i doamna măsa? (Pauză de așteptare a răspunsului.) Nu știți unde-i doamna măsa? (Altă pauză de așteptare a răspunsului.) Vă rog, spuneți-mi
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
aurit de soare, au început să se deștepte, și orăcăitul lor ajunge, probabil, până în sat și trece mai departe și în sus, până cine știe unde. "Gâturile lor scârțâi..." Iarba e nouă și-nrourată, și verdele ei pur, intens, accentuează frumusețea galbenului adevărat al florilor de păpădie, făcându-l acut prin contrast. Oare în Japonia păpădiile sunt tot atât de galbene ca păpădiile de la noi? Poate că sunt mai galbene, iar inflorescențele lor, mai mari, ca de crizanteme. Culcat pe spate, în iarbă, lângă somnul
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
Lajos Sipos A-l traduce pe Eminescu în limba maghiară este o adevărată tradiție culturală atât în Ungaria, cât și în Transilvania. Uneori chiar o tradiție moștenită din tată-n fiu. Exemplificăm doar cu două nume binecunoscute ale literaturii maghiare: primul fiind al brașoveanului Lajos Áprily și al fiului său Zoltán Jékely, iar
Acum 70 de ani – Primul Eminescu în limba maghiară by Lajos Sipos () [Corola-journal/Imaginative/12245_a_13570]
-
Képes, Jenö Kiss, Ferenc Szémlér, Andor Bajor, Sándor Kacsó, János Székely, Pál Janosik, Sándor Kányádi, Erik Majtényi, István Tóth, ajungând la Ewa Lendway și B. Gal Emil. Amintim doar în treacăt faimoasele traduceri: Glossa în adaptarea lui Jenö Dsida - o adevărată bijuterie artistică; originala, și cea mai valoroasă transpunere a Luceafărului publicat de Lajos Áprily, precum și varianta ce aduce a balada secuiască de Maria Borde a aceleași poezii, dar și inegalabila De ce nu-mi vii da Géza Képés. O remarcabilă realizare
Acum 70 de ani – Primul Eminescu în limba maghiară by Lajos Sipos () [Corola-journal/Imaginative/12245_a_13570]
-
limba românească nu le poate sesiza." (Predoslovia traducătorului, p. 8-9) Traducerea lui Kibédi a fost anunțată în revistele românești precum Hyperion și O lume nouă în 1932, iar în 1933 în Viața literară. După apariție volumul este elogiat ca un adevărat eveniment literar în Societatea de mâine (1934, nr. 6-7, p. 239). în aceste prezentări se sublinia și amănuntul că traducătorul a mai publicat traduceri din lirica românească. Ulterior el va publica două volume: Ovidiu Cotruș: Versek / Poezii, 1935 urmat de
Acum 70 de ani – Primul Eminescu în limba maghiară by Lajos Sipos () [Corola-journal/Imaginative/12245_a_13570]
-
surprins așa cum îl mai țin minte confrații săi de odinioară ; e vorba de o fantasmă lirică, liber alcătuită în spațiu, a unei neobosite ființe omenești, foarte atașante, neîncetat în mișcare : vorbește gesticulează înfulecă / bucăți de pâine de text, o fantasmă adevărată prin esențialitatea ei dinamică! Omul își depășea infirmitățile, suferințele, îndoielile printr-o imensă disponibilitate față de ceilalți. El țopăia ca un pițigoi, se consuma în solidaritatea eficace față de ceilalți - până nu mai rămânea din el decât: scrumul propriei sale umbre / zumzăitoare
Poetul Gheorghe Grigurcu (II) by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12307_a_13632]
-
plăcuți. în cadrul acela simțeau nevoia să-și cânte cea mai bună partitură, nu numai muzicală, ci și omenească. Ca și sextetele, conversațiile mergeau în tactul și tonul cerut. Elena avea negreșit mult merit pentru aceste armonizări, dar pe drumul lui adevărat e lesne ca omul să meargă bine și Elena avea norocul de a trăi după înclinările ei". Intonată în registru grav și liric, "vocea" Elenei interferă cu alte două, ale căror ritmuri ne transpun într-o lume mult mai terestră
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
poezie, nici o urmă de considerații moralizante nu-i întinează frumusețea. Nici chiar înșelatul, umilul soț al Elenei, domnul Drăgănescu, nu nutrește gânduri de răzbunare, refuzând cu fermitate "consolările" perversei Mika-Le, sora Elenei. H.P.-Bengescu are extraordinara intuiție de a deplasa adevărata reprezentare a concertului de Bach, din saloanele mondene ale Elenei în îndoliata "biserica Amzei". Agrementat, așa cum fusese prevăzut, de ceremonialuri lumești - strategii de obținere a invitațiilor, toalete, bufet de gală etc. - serata de muzică sacră ar fi avut un inevitabil
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
burghezii balcanice recente și șlefuite în grabă. Ele aparțin societăților de pretutindeni, chiar și ale celor cu îndelungată patină. Singură civilizația, cea autentic asumată, înnobilată prin travaliul conștiinței și prin cultură, le oferă antidotul. Civilitatea Halippilor s-a convertit în adevărată civilizație. Din păcate însă, pentru scurtă vreme. O va demonstra chiar autoarea în romanele ulterioare, Drumul ascuns și Rădăcini.
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
cad accentele. Interesant este că varianta aflată în posesia lui G. Corbu conține forma corectă a versului, aceeași cu forma transcrisă de mine: "Cu armele-n mîini", pe care exigentul comparatist mi-o impută. George Corbu face și o observație adevărată: Colind pentru vînătorii de munte lipsește din ediția din 1999. Mă grăbesc să adaug că nu este singurul text care lipsește, mai sînt în aceeași situație și altele, peste 20. îi las lui George Corbu plăcerea să descopere singur care
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
nimic"). Dar este modificată indicarea precisă a călăilor: în loc de "m-au omorît" - "m-am omorît". Pe patul de moarte, Voiculescu a spus cine sînt responsabilii moral de moartea lui: cei cărora le-a refuzat orice colaborare. A indicat astfel și adevărata cauză a arestării și a uciderii sale Și și-a prevenit fiul asupra presiunilor psihice care se vor exercita asupra lui: "Tu nu știi ce perverși sînt". Tandemul Defour-Corbu uită tocmai cuvintele acestea și introduce o modificare a mesajului care
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
nu poate produce documente doveditoare că Radu Voiculescu a fost medicul imunolog al lui Ceaușescu, că deține informația de la Gabriela Defour și că are consimțămîntul acesteia să o facă publică, fapta lui cade sub incidența legii calomniei, încă în vigoare. Adevărata miză a articolului "Vasile Voiculescu inedit" nu este nici deosebirea dintre principiile de transcriere ale subsemnatei și acelea ale lui George Corbu, nici strecurarea, ca din întîmplare, a unor informații incendiare privind familia Voiculescu. Sînt atît de orgolioasă încît cred
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
a articolului "Vasile Voiculescu inedit" nu este nici deosebirea dintre principiile de transcriere ale subsemnatei și acelea ale lui George Corbu, nici strecurarea, ca din întîmplare, a unor informații incendiare privind familia Voiculescu. Sînt atît de orgolioasă încît cred că adevărata miză a discuției se află în încercarea subsemnatei ca, prin textele publicate și prin comentariile la aceste texte, să schimbe imaginea publică a lui V. Voiculescu, șocînd destule prejudecăți și idei bine înrădăcinate. Am încercat - și voi persevera - să propun
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
precizează : "Vreau să notez aici ultima și cea mai mare bucurie a mea. E vorba de grupul de la Albatros. Mai ales Geo Dumitrescu a fost pentru mine o apariție surprinzătoare. La douăzeci și unu de ani, e poet până-n vârful unghiilor, un adevărat poet. Îl îndrăgesc ca pe un frate mai tânăr, ca pe un alt eu însumi; mi-e drag și tremur pentru el cum aș face-o pentru copilul meu. E atâta prospețime și așteptare liniștită pe fruntea lui, în marii
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]