4,644 matches
-
pasiuni sociale, numeroși aderenți „sugând” comunismul la sânul mamei lor, în cazul unei tinereți petrecute în „contrasocietate” comunistă - cazuri foarte frecvente în PCF* sau în PCI*. Aceste motivații se pot și combina. Totuși, în cea mai mare parte a cazurilor, adeziunea intervine într-un moment politic excepțional care suscită angajamentul unei întregi generații militante: începutul anilor 1920, în cursul cărora „farmecul universal al lui Octombrie” (F. Furet) duce la fondarea a numeroase PC; anii Frontului Popular* din 1934-1938; Rezistența* împotriva ocupației
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
F. Furet) duce la fondarea a numeroase PC; anii Frontului Popular* din 1934-1938; Rezistența* împotriva ocupației naziste, între 1939 și 1945, sau japoneze, între 1937 și 1945; Eliberarea*, în țări din Europa și Asia; momentul Mai 1968* pentru grupurile stângiste*. Adeziunea survine adesea în urma unei greve, a unei manifestații, a unei confruntări cu poliția sau, dimpotrivă, într-un moment festiv, cum ar fi sărbătoarea ziarului l’Humanitî. în partidele-stat, atunci când se produce în mod precipitat, adeziunea poate avea și alte explicații
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Mai 1968* pentru grupurile stângiste*. Adeziunea survine adesea în urma unei greve, a unei manifestații, a unei confruntări cu poliția sau, dimpotrivă, într-un moment festiv, cum ar fi sărbătoarea ziarului l’Humanitî. în partidele-stat, atunci când se produce în mod precipitat, adeziunea poate avea și alte explicații. Deținător al tuturor monopolurilor - al puterii, al bogăției, al mijloacelor de exprimare -, partidul-stat îi atrage pe toți cei care vor să obțină ceva din acestea. Adeziunea devine chiar o obligație pentru toți cei care doresc
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Humanitî. în partidele-stat, atunci când se produce în mod precipitat, adeziunea poate avea și alte explicații. Deținător al tuturor monopolurilor - al puterii, al bogăției, al mijloacelor de exprimare -, partidul-stat îi atrage pe toți cei care vor să obțină ceva din acestea. Adeziunea devine chiar o obligație pentru toți cei care doresc să-și exercite competența științifică, artistică, sportivă etc. Aceasta explică și importanța numerică a acestor partide: 17,5 milioane de membri ai PCUS* în 1981, 48 de milioane de membri ai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
calitatea lui de revoluționar de profesie. Dacă, sub Stalin, acest criteriu se păstrează, el este dublat de acela al „bunei origini sociale” - muncitorească sau țărănească -, precum și de manifestări de ortodoxie* ideologică și de fidelitate față de șeful partidului. Dimensiunea sacră a adeziunii comuniste. Adeziunea cunoaște mai multe grade ierarhizate într-un dispozitiv concentric. în partidele de opoziție, cercul exterior este format din alegători, apoi din tovarăși de drum și din simpatizanți. Apropiindu-ne de centru, îi găsim pe aderenți, iar după aceștia
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de revoluționar de profesie. Dacă, sub Stalin, acest criteriu se păstrează, el este dublat de acela al „bunei origini sociale” - muncitorească sau țărănească -, precum și de manifestări de ortodoxie* ideologică și de fidelitate față de șeful partidului. Dimensiunea sacră a adeziunii comuniste. Adeziunea cunoaște mai multe grade ierarhizate într-un dispozitiv concentric. în partidele de opoziție, cercul exterior este format din alegători, apoi din tovarăși de drum și din simpatizanți. Apropiindu-ne de centru, îi găsim pe aderenți, iar după aceștia, pe militanți
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
înainte de a fi aderat, sau chiar membru al nomenclaturii, trebuie să faci dovada calităților tale în Komsomol - sau în organizațiile tineretului comunist -, iar apoi să fii candidat la intrarea în partid. Fiecărui nivel de apartenență îi corespunde un grad de adeziune la crezul comunist care, pe măsura apropierii de centru, merge până la credința profundă, chiar fanatică și la un stadiu de inițiere superioară în „secretele partidului” - cunoașterea „liniei politice” și a arcanelor mișcării comuniste naționale și internaționale. Oricare ar fi gradul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
crezul comunist care, pe măsura apropierii de centru, merge până la credința profundă, chiar fanatică și la un stadiu de inițiere superioară în „secretele partidului” - cunoașterea „liniei politice” și a arcanelor mișcării comuniste naționale și internaționale. Oricare ar fi gradul de adeziune, fiecare aderent aparține cercului sacru al „Partidului”, unei „contrasocietăți” comuniste (A. Kriegel) net distinctă de societatea profană. Această sacralitate este ancorată pe anumite suporturi specifice. Primul dintre acestea este clasa muncitoare*, considerată a fi o clasă revoluționară, obiect al adorației
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a omului simplu”, credință profundă în caracterul sacru al URSS*, al Partidului Comunist și al liderilor săi, departe de societatea profană, burgheză sau capitalistă. Comunismul de tip leninist-stalinist se construiește ca o „contrabiserică” în care ritualurile întrețin caracterul sacru al adeziunii. Acesta începe cu ceremonia „înmânării carnetului de partid” - omoloagă botezului creștin - și continuă cu participarea aderentului la marile ceremonii colective cu caracter cultural - miting/slujbă religioasă obișnuită, manifestație/procesiune, congres/conciliu etc. Acestea corespund unui calendar sacru - 1 mai (sărbătoarea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pe liderii înhumați în imediata proximitate. în anumite cazuri, ca la bastioanele comuniste din Bretagne sau din insula grecească Lesbos, lumea asistă la un transfer de credință de la creștinism la comunism, morții comuniști fiind celebrați în locul sfinților locali. Totuși, dacă adeziunea implică sacrificiul - al vieții profesionale, de familie sau chiar sacrificiul suprem, viața -, ea oferă și importante recompense. Primele sunt simbolice: ești mândru că ești comunist sau „bolșevic” sau chiar „stalinist” - Maurice Thorez se proclamă „cel mai bun stalinist din Franța
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
-l opune pe prieten dușmanului. Bolșevicii* ajunși la putere adaugă propagandei lor și apărarea URSS, „construcția socialismului” și emergența „omului nou*”. înainte, ca și după victorie, Partidul trebuia să găsească lozincile și sloganele potrivite cu fiecare situație, pentru a suscita adeziunea maselor. Plehanov este cel care a definit, în 1891, activitatea de agit-prop: propagandistul prezintă multe idei câtorva indivizi, cu scopul de a le aprofunda „conștiința de clasă”; agitatorul prezintă un mic număr de idei unei mase de oameni, cu scopul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
principalele axe ale propagandei* și ale activității mișcării comuniste. Prin politica frontului popular*, apoi prin Rezistență* și în momentul victoriei asupra nazismului, comuniștii au încercat să capteze și apoi să monopolizeze sentimentul antifascist, care rămâne unul dintre resorturile majore ale adeziunii la comunism, răspunzând binecunoscutului slogan „Fascismul nu va trece!” Sentimentul antifascist apare în mediile democratice și revoluționare italiene ca reacție la creșterea în amploare a mișcării lui Mussolini, în 1919-1924. Comuniștii analizează atunci fascismul ca pe o formă inedită a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Dar în septembrie, el reintră în legalitate și iese întărit din criză: a devenit acum un partid de masă - circa 200000 de membri - care dispune de o Gradă Roșie - o miliție formată din mii de oameni - și care beneficiază de adeziunea unuia din opozanții săi constanți - Lev Troțki - care se va dovedi a fi un lider decisiv. Lenin își împinge atunci partidul să pregătească o insurecție care, pe 7 noiembrie, ia forma unei lovituri de stat, și inaugurează Revoluția din Octombrie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
legată de mobilizarea la fel de inevitabilă a aparatelor birocratice de a atinge niște obiective în cea mai mare parte a lor utopice și de neatins. Doar câteva din aceste aparate au făcut excepție, în particular foarte importantele poliții politice* în cadrul cărora adeziunea fanatică la obiectivele inițiale de control terorist a rămas vie vreme îndelungată, ceea ce nu le-a împiedicat totuși, în ultima fază a existenței lor, să fie paralizate de propria inflație birocratică. în alte locuri, în birocrațiile economice sau administrative, dezordinea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
legii și ea este însoțită de un proces de individualizare în cursul căruia instituțiile se disting cu mai multă claritate, la diferite eșaloane ale lor. „Prea plinul” reglementărilor, care ducea la anarhia realizărilor și la apatie individuală, lasă loc unei adeziuni mai largi, fundamentate rațional. Birocrația este obligată să învețe să negocieze. Desigur, noțiunea de economie planificată nu se schimbă, dar introducând ici și colo câteva elemente de reformă pentru a ușura cât de cât povara constrângerii centrale, birocrația administrativă încearcă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
exprime îngrijorările, Marile Salt înainte este relansat, în loc să fie încetinit. Tragedia din anii 1960-1962 va fi cu atât mai cumplită. China pierde între 20 și 50 de milioane de oameni, morți de foame - în principal, țărani - economia țării este dezorganizată, adeziunea populară spulberată. într-un prim moment, este vorba să se trimită ajutoare și să se stăvilească penuria, activități care cad în responsabilitatea lui Zhou Enlai și Li Xiannian. Apoi, pentru a relansa producția, este nevoie să fie autorizate cât de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
printr-o utopie* - mai mult decât cu o doctrină rezervată militanților. „Cum pot oare milioane de muncitori în uzine, disperați în mii de întreprinderi, să fie subiectul unei astfel de înfăptuiri?” se întreba Raymond Aron în 1955. și, într-adevăr, adeziunea muncitorească la partidele comuniste a fost întotdeauna inegală, ca una provenind din matrice profesionale, teritoriale, culturale și memoriale fluctuante. și, mai ales, mulți muncitori și militanți pentru cauza clasei muncitoare - cooperatori, sindicaliști, dar și socialiști, creștini, gaulliști etc. - nu se
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
spre introspecție și individualism, incapabil să dea dovadă de „spirit partinic” și gata să trădeze. în mod paradoxal, faptul de a fi depășit această ostilitate de principiu pare a constitui, pentru numeroși aderenți, o atracție suplimentară. într-o logică a adeziunii* sectare, ei trebuie să-l ucidă în adâncul ființei lor pe „omul vechi” pentru a renaște și a se pune în slujba unei cauze pe care caracterul ei extremist o face cu atât mai fascinantă. în schimb, faptul de a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
părăsească în dezordine pozițiile stângii îndepărtându-i de comuniști - inclusiv unele cadre ca Nizan -, intrarea în rezistența activă a comuniștilor din întreaga Europă, care oficializează convertirea lor tactică la un patriotism exarcerbat, provoacă cel de-al treilea mare val de adeziuni ale intelectualității la comunism. în Franța, doi comuniști, filosoful Georges Politzer și fizicianul Jacques Solomon, lansează în noiembrie 1940 ziarul clandestin l’Universitî libre; arestați, ei sunt amândoi împușcați de nemți, pe 23 mai 1942. Paul Eluard, exclus în 1933
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Franșois Furet, Annie Kriegel, Emmanuel Le Roi Ladurie au fost - în mod provizoriu sau definitiv - seduși de angajamentul comunist și de marxism. și în rândul filosofilor - Henri Lefèbvre, Jean Toussaint Desanti - se dezvoltă o „religie a istoriei” înțeleasă ca o „adeziune oarbă la faptul împlinit considerat ca «rational»” (Furet). în toată Europa Occidentală, anii 1945-1956 marchează apogeul influenței comunismului asupra intelectualilor și artiștilor. în Franța, PCF exercită o „hegemonie intelectuală”: el controlează Comitetul Național al Scriitorilor și stabilește lista colaboratorilor care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
renașteri a societății civile* care anunță Solidarność*. în Bulgaria, disidența este reprimată cu violență, iar scriitorul Gheorghi Markov este asasinat la Londra în 1978. în România, dictatura cuplului Ceaușescu înăsprește represiunea. în 1977, scriitorul Paul Goma, care-și face publică adeziunea la Charta 77, este arestat și constrâns de exil*. Muncitorul Vasile Paraschiv, care încearcă să organizeze un sindicat* liber, este persecutat. Inginerul și poetul Gheorghe Ursu este asasinat de către Securitatea în noiembrie 1985. în ciuda izolării, disidența supraviețuiește, și Doina Cornea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
secera și ciocanul. 15. Această machetă a unui monument închinat Internaționalei Comuniste a fost realizată între 1919-1929 de către Vladimir Tatlin, președinte al Uniunii Artiștilor din Moscova după Revoluția din Octombrie. Rând pe rând cubist, fluturist și constructivist, Tatlin simbolizează aici adeziunea la revoluția bolșevică a unei părți a avangardei culturale ruse, dar și libertatea estetică a acesteia înainte de instaurarea realismului socialist. =ANTICOMUNISMUL= 16. Acest afiș francez din timpul alegerilor legislative din 1919 ilustrează sugestiv imaginea barbariei care, la acea dată, era
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
insistând asupra fascinației violenței și a respingerii democrației care-i animau pe intelectualii comuniști (Complicația, 1999). Mecanismele psihologice ale comunismului Dacă Furet insistă asupra dimensiunii de manipulare a antifascismului* comunist fără a întârzia prea mult asupra mecanismelor psihologice de la originea adeziunii sau a rupturii și a comportamentelor militante, acestea sunt abordate de italianul Ignazio Silone (Ieșire în caz de pericol, 1966) - care, înainte de război, scrisese remarcabilul studiu școala dictatorilor (1938) -, de ex-comunistul german Arthur Koestler și de psihologul Manès Sperber. Asemenea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Europa în 1918, Lenin creează, în martie 1919, Internaționala Comunistă* (IC), partid internațional format din secțiuni naționale supuse unei discipline stricte. Internaționalismul - sub forma pro-bolșevismului - devine atunci mijlocul prin care numeroși socialiști își marchează refuzul șovinismului de război și motivul adeziunii la comunism - cum s-a întâmplat și în timpul înființării PCF*. Totuși, încă din 1918, Lenin instaurează noțiunea de „patrie socialistă în primejdie” și, începând din 1928, „internaționalismul proletar” se mărginește la susținerea necondiționată a URSS*, ale cărei interese sunt asimilate
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și mondial, percepute ca expresia aceleiași suferințe, prin urmare, ca actor colectiv radical. Cu toate că și-au extins câmpul de acțiune la cei săraci și excluși, își mențin tezele escatologice ale unei revoluții* izbăvitoare care ar trece neapărat prin preluarea puterii. Adeziunea lor la mișcarea „alter” vizează în primul rând transformarea acesteia în internaționalism*, ba chiar într-o a V-a Internațională care să poată să-i adune sub calificativul de „muncitori” pe toți „dezmoșteniții sorții”. Neomarxiștii reinterpretează corpusul marxist în lumina
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]