3,016 matches
-
Am rămas de dorul tău străin pribeag, Fie vreme bună sau rea, neclintit ca și un fag. TE-AȘTEPT ȘI-N ASTĂ TOAMNĂ CA SĂ VII Cerul din toamnă mă ridică la Tine, Și cad frunzele de atâtea suspine Clătinând în adierea stelară, O lumină din lumina Ta clară. Și e toamnă din toamna de ieri, Încărcată de atâtea veri, În covorul cel moale am pășit Prin atâta splendoare! Între vis și culoare. Ruginite, frunzele îmi cad la picioare, Iară păsările mii
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
pe ochi cu apă rece, alungând și ultima urmă de somn. Am ridicat jaluzelele și am deschis fereastra de la balcon. Bucătăria era amenajată în exteriorul apartamentului, ca o extindere în balconul construit la parterul blocului. Stelele străluceau pe cer, iar adierea vântului răsfirată printre crengile celor două exemplare de tuia din fața ferestrei, era molcomă și mângâietoare. Simțeam că se prefigura un cer senin și o zi plăcută, pentru că nu se auzea zgomotul valurilor sparte de diguri și urma să fie o
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]
-
eu, se mai auzeau încă motoarele pescarilor profesioniști, care-și conduceau bărcile spre larg, spre apa mai adâncă, mai rece și mai bogată în pește. Colegii mei, mai puțin norocoși, explorau noi zone, trăgând la rame. În depărtare, ca o adiere, se auzea șuieratul unei locomotive. Trenul șerpuia paralel cu șoseaua, ducând sau aducând călători veniți în vacanță pe litoral. Între timp, m-am hotărât să încerc să folosesc o voltă pentru capturarea unui eventual calcan, folosind bucăți cărnoase din fileu
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]
-
dragi în grija TA, Ține-i Tu mai într-o parte de ce-i rău și i-ar tenta! Numai gândul și simțirea, Tu păstrează-le curate, Lasă-n viața lor iubirea, pentru Tine și-au de Toate! Vor simți o adiere, mâna Ta pe creștet, lin, Le va duce-o mângâiere înspre seară când mă-nchin, Șoptind: Doamne-n orice clipă să fii lângă puii mei, Când li-i greu, simt vreo durere, TE ROG, VINO LÂNGĂ EI! P.S. Ai plecat
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
dragi în grija TA,Ține-i Tu mai într-o parte de ce-i rău și i-ar tenta! Numai gândul și simțirea, Tu păstrează-le curate,Lasă-n viața lor iubirea, pentru Tine și-au de Toate!Vor simți o adiere, mâna Ta pe creștet, lin, Le va duce-o mângâiere înspre seară când mă-nchin,Șoptind: Doamne-n orice clipă să fii lângă puii mei,Când li-i greu, simt vreo durere, TE ROG, VINO LÂNGĂ EI!P.S.Ai plecat
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
a durut ? și ce a vrut ? pentru sine dorind să ne pună în a lui palidă strună a COM-UNIUNII dincolo de nor mai presus de dor Poate e o umbră de pană de vultur rămasă țintuită pe portative de stele o adiere de vânt sideral lumânare ardendă vivace columnă ca o baghetă sceptru titanic un Gănd sonor distilat din paleta nespuselor culori a MARELUI MEȘTER Cel ce sculptează tainic prin oameni Muzica Magna Melosul Universal doar Lui închinat Celui a.dor.at
POEM HIERATIC XXXVII SIMF.EONICA(SIMFONIA ÎNTRU DEVENIRE) de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377792_a_379121]
-
însă aici ea nu este prezentă, ci doar stelele. Damian are impresia că pătrunde într-o peșteră, care are aceeași simbolistica a labirintului, totul se schimbă: „Uneori mi se părea că, deasupra noastră, zăresc sclipind stelele. Iar alteori simțeam o adiere de vânt și parcă pereții începeau să tremure de sus în jos, ca faldurile unei perdele”. În acest cadru halucinant, sugerat de pereții care parcă tremurau, Damian este „istovit“, ceea ce se întâmplă îl copleșește, obosindu-l. Damian adoarme, ratând inițierea
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
naziste cu Ungaria horthistă. NAȚIUNEA: DE LA COMPETIȚIE LA CATHARSIS Proiectul comunist bate pasul pe loc: industrializarea epuizează omul nou care întîrzie să apară. Națiunea istorie și folclor oferă siguranță, dar și alienează. Deceniul șapte presupune mai mult și pentru că nici o adiere nu vine dinspre Estul cenușiu, în timp ce vîntul suflă dinspre Vest, elitele conducătoare românești vor inventa un triumfalism nu lipsit de resentiment. A existat un Octombrie roșu, va fi existînd și gestul sublimat al României ca stat al muncitorilor. Acest gest
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
confiază cu multă discrețiune secretul său: "Regele Midas are urechi de asin! Această confesiune ușurează pentru câtva timp pe nefericitul parvenit; dar în curând ploile umplu groapa cu apă, se formează o mlaștină, unde cresc trestii de baltă cari la adierea vântului repetă mereu: "Regele Midas are urechi de asin! - Și astfel ajunge ca toată lumea să cunoască acest secret și toți să recunoască, sub strălucirea coroanii, figura vulgară a parvenitului. - De câte ori în societate întîlnim figura lui Midas, fără de a ni aminti
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
pulbere amorfă (konis); viața e goală de sens, fără țel, absurdă (alogos); viața nu e nimic decât neant (to medem) care începe și se sfârșește în nimic; oamenii sunt plăpânde instrumente (organa) dintr-o materie precară (praful) însuflețită de o adiere. Petru Creția 37 face o interesantă intervenție pe această temă: "ruinele sunt, în lumea priveliștilor, singura prezență a trecutului învins și încheiat. Din trecutul artefactului rămâne, în prezent, o imagine intactă (sau chiar ameliorată), care există în fantezia mnemonică, și
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Beula, Cum se-odihneau din vastul groaznic seceriș universal, 385 Luváh cel Nevăzut în nouri lucitori plutea peste al Valei cap, Și-astfél străvechea lor vîrstă de aur325 reînnoitu-s-a; căci Lúvah spuse Cu glas molcom din Noru-i daurit peste a dimineții adiere. "Vino nainte, O Vala, din iarbă și din tăcută roua, Înalță-te din rourile morții, căci Înviat-a Omul Veșnic". 390 Ea se înalță printre flori și ochii și-i îndreaptă spre luminișul de la Răsărit Și úmblă, da, aleargă chiar
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cîntec îmi răspundeți; mă veselesc, și voi vă bucurați. Urmați-mă, O turme ale mele; acum vom coborî în vale. O ce gustoși sînt strugurii, care-nfloresc sub soare! Ce limpede șipotul stîncii, gonind printre nisipurile daurite! Ce reci linele adieri ale văiugii, si brațele rămuroșilor copaci! 450 Ferește-ne de soare; veniți și hai să stăm la umbră. Luvah al meu aici m-a așezat într-un tărîm încîntător și dulce, Și fructe datu-mi-a și ape-ncîntătoare, si dealuri
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mari înmuguresc 357. De aur stînci se nalta din întinsul vast ... Și-acestfel glasul ei se auzi: "Slavă, plăcere și dulce bucurie născută Blîndei Veșnicii, închisă într-un chip ce-i întreit încîntător, Spre-a rătăci-n singurătate dulce, de fiecare adiere fermecata." Să te-ascund cu puterea-mi și ... 15 Și-acum te-ntuneci în prezența-mi; nicicînd de sub privirea-mi ... ¶6 Mielul Domnului statu în fața lui Urizen 358 În Entuthon Benithon, în umbre de cazna și durere Pe înălțimile-Amalecului, găsind
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
linii” valorice, de repere autentice și stabile, de ocazii pentru edificare și iluminare. Umanitatea din noi Își dovedește insuficiența atunci când nu este racordată la chemările valorice superioare ale transcendenței. Fără credință suntem incompleți, ne bate vântul, ne risipim la orice adiere ce se abate asupra noastră. Autonomia se dobândește prin cunoașterea și aderarea liberă la valorile ce caracterizează comunitatea din care facem parte. A fi excluși de la această comuniune axiologică reprezintă un atentat la integritatea noastră. 9.4. Reflecții asupra importanței
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
vremurile, să mă pliez cum vor ceilalți și parcă nu Încap În carapacea care mi se prescrie. Vreau să fiu un „model”, dar acesta nu se nimerește cu ceea ce pot eu. Știu că, de undeva, de sus, Îmi vin alte adieri, alte chemări ce par să fie pe gustul meu. Pământul din mine mă trage Încă În jos, dar vreau totuși să gust din aerul curat pe care-l ghicesc deasupra mea. Plutesc Între un „sus” și un „jos”, abisul Îmi
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
ireal, didahiile, respirând aerul pur al „Cărții cărților”, pleacă de la litera ei, însă dezvoltă, se poate spune creator, premisele pe care străvechile istorii, ca niște basme doldora de tâlcuri, le oferă. Accentuate cu mistică fervoare, unduindu-se ca sub line adieri sau înăsprindu-se și congestionându-se în mânii viforoase, aceste cuvântări ar putea fi luate drept o emanație spontană a inspirației unui arhiereu cu improvizația fecundă. Aproape nimic rigid și trudnic în discursul viu, cu suavități curate și descărcări fulminante
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
și-și. Nu ne va mira așadar dacă În paginile ce urmează se Întâlnesc fără a se Înfrunta dandy-i neoclasici cu cei ai avangardei, neoromanticii cu expresioniștii, autori și personaje deopotrivă, aflați uneori, ca niște giruete, În bătaia tuturor adierilor sau furtunilor. Țara nimănui: Între neoclasicism și avangardă tc "Țara nimănui \: Între neoclasicism și avangardă " „După esteți și decadenți, n-a mai rămas nici un termen care să-i caracterizeze pe dandy printr-un criteriu de generație. Și aceasta se Întâmplă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mai ales datorit... introducerii, cu titlu experimental, a unor elemente specifice economiei de piaț..., populațiile suport... tot mai greu ap...sarea dominației sovietice. Venirea lui Gorbaciov În fruntea URSS-ului, În 1985, și politica lui reformist... reprezint... un fel de adiere de vînt peste jarul niciodat... stins care sînt din 1939-1940 cele trei state. Adierea de vînt a perestroik...i Pentru a Înțelege speranța pe care a trezit-o „perestroika” În ț...rile baltice, trebuie s... cunoaștem bine starea de disperare
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
populațiile suport... tot mai greu ap...sarea dominației sovietice. Venirea lui Gorbaciov În fruntea URSS-ului, În 1985, și politica lui reformist... reprezint... un fel de adiere de vînt peste jarul niciodat... stins care sînt din 1939-1940 cele trei state. Adierea de vînt a perestroik...i Pentru a Înțelege speranța pe care a trezit-o „perestroika” În ț...rile baltice, trebuie s... cunoaștem bine starea de disperare În care au fost aruncate cele trei republici baltice de c...tre politică predecesorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
amintirii " " leș doigts du souvenir " (Leagănul/Le berceau) (Miclău, 1978 : 215) ; " valurile zilei " " leș vagues du jour " (Gândurile unui mort/Leș pensées d'un mort) (Miclău, 1978 : 219) ; " sânii materiei " " leș seins de la matière " (Lucrătorul/L'ouvrier) (Miclău, 1978 : 301) ; " adiere de om " " brise humaine " (Semne/Signes) (Miclău, 1978 : 305) ; " senteur humaine " (Leș signes) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 169) ; " lumea e o cantare " " le monde est une chanson " (Biografie/Biographie) (Miclău, 1978 : 313) ; " păduri de somn " " forêts de sommeil " (Peisaj transcendent/Paysage transcendant
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
în anul 1999. Între timp a ocupat postul de consilier în Ministerul Culturii. Poezia lui C. este un amestec subtil de spontan și cerebral, de incantație și reflexivitate. Fiu al Bărăganului, poetul se manifestă ca un vitalist. Primul său volum, Adierea tărâmului (1972), e alcătuit dintr-o suită de versuri, fără virgulă, fără punct, uneori fără titlu, doar semnul de întrebare marcând grafic cenzurarea efluviilor lirice. Interogația ontologică e de sorginte livrescă, poate reminiscență a lecturilor din Blaga. Mai târziu, poetul
COSTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286448_a_287777]
-
poeții semnificativi ai generației ’70, ce s-a impus fără zgomot, cultivând eclectismul estetic, cu o propensiune irezistibilă spre înnoire. A mai scris versuri pentru copii: Călătoriile lui Bogdan Năzdrăvan (1978), Cine l-a văzut pe Zdreanță (1991) ș.a. SCRIERI: Adierea tărâmului, București, 1972; Ramura de veșnicie, București, 1974; Numărătoare de aștri, București, 1977; Călătoriile lui Bogdan Năzdrăvan, București, 1978; Totdeauna, iubirea, București, 1979; Marele semn al mirării, București, 1980; Cum se dau nume copiilor, București, 1983; Imperiul de corali, București
COSTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286448_a_287777]
-
apropiat de maniera lui Panait Cerna, cu deosebire prin tenta meditativă. O neașteptată obsesie a tânărului licean devine și spațiu de tensiune lirică: trecerea, timpul și dispersarea în cosmos. Eolianul este prezent în mai toate versurile, sub forme variate (furtună, adiere, viscol, zbor), spre a sublinia „agonia” lumii și risipirea vieții. Peisajul citadin este, ca la mai toți simboliștii, sumbru. Poetul trăiește în „orașul morții”, acoperit de giulgiul zăpezii; lumina moare în culori întunecate, răsfrântă în oglinzi care o irizează funebru
BASCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285666_a_286995]
-
ciclului, ce îi dă un aer ilustrativ, chiar tezist. Volumele Frunze, Poeme noi, Cadențe, Silabe, Ritmuri și Noaptea marchează întoarcerea la o poezie a eului, dominată de motivul timpului. În atmosfera crepusculară a senectuții, teme vechi se reiau într-o adiere, atotcuprinzătoare, de tristețe. Sub prăbușirea „timpului întreg” se naște un fior al viețuirii într-un limb al solitudinii totale, între viață și neviață. Poezia de dragoste, acum poezie a regretului și amintirii, e de o mare puritate. Se continuă „dialogul
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
cu un „hohot clocotitor”. Cel mai adesea, însă, cadrul e stăpânit de o „tristețe mută”. Prin pudoarea indicibilă a simțămintelor, prin complicațiile sufletești, inhibitorii, ale personajului narator, nuvela După douăzeci de ani consună cu Adela, romanul lui G. Ibrăileanu. O adiere de lirism nostalgic învăluie evocarea unei iubiri eterice. O „viață pierdută” este și aceea a romanțioasei Bibița Garoflide, care se ofilește în orășelul-port unde numai pentru dânsa nu se întâmplă nimic. În pătimirile ei, declanșate de farsa crudă a unor
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]