3,667 matches
-
emisiunile culturale TV realizate de Horia Roman Patapievici, Eugenia Vodă, Cristian Tabără, Cătălin Ștefănescu, Marina Constantinescu, Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu? (Știu că s-a început câte ceva la Humanitas, dar suntem la nivelul broscuței privind en raccourci elefantul.) De ce întârzie admirabila energie radiofonică pe nume Teodora Stanciu - omul care a dialogat îndelung cu cele mai substanțiale personalități ale culturii române din ultimele decenii - să-și transcrie interviurile de la Radio România Cultural într-o suită editorială menită să devină rival citibil pentru
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
întors în mașină, parazi tându-i 7 + 11 ore - căci am greșit drumul, bașca micii de la Dedulești - vorbindu-le nonstop de i-am extenuat, cred, pe viață de logoreica-mi persoană), Andrei Manolescu și galeșa-i soție, Adina Popescu (ai cărei admirabili părinți m-au covârșit), Ana Maria Sandu, Luiza Popovici, Matei Martin, Adina Dragomir, Patricia Mihail... Mirare. Cum de-au ajuns ditamai Primăria și Consiliul Județean Alba (care a lansat cu această ocazie și un extrem de util Ghid turistic al județului
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
carte pe care mult regret că nu am comentat-o la vremea ei: Povești cu statui și fântâni din București, de Victoria Dragu Dimitriu, apărută în 2010 la Editura Vremea, pereche perfectă celei de mai sus. După vreo cinci volume admirabile (și de succes) cu poveștile unor doamne și domni din vechii București, Victoria Dragu Dimitriu însumează câteva zeci de cazuri de statui, busturi, monumente și fântâni din parcuri, curți de biserici, muzee și spitale, mari piețe ale orașului, de la Cișmigiu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cu sincronizări bruște, aiuritoare pentru elite, dezarmante pentru cei mulți. Amețitoare salturi civilizatorii, sfidând rădăcinile, forțând racordări neavenite, cumpănindu ne sadic între franco, germano, ruso și (mai rar) anglofilie. Patru: pe fondul ăsta belaliu, vezi bine că - la o țărănie admirabilă, de sublimă noblețe, aristocratică în esență, dar desculță-n aparență - am avut o boierie preponderent alogenă, autosuficientă, narcisiacă, lacom-egoistă, pleziristă, mai totul fiind încropit, ezitant și ambiguu în evoluția ei, în flagrant sau nonșalant dezinteres față de ființa națională. Știu, știu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
I de la Câmpulung Muscel unde am urmat cursuri pedagogice de vară pentru pregătirea învățătorilor suplinitori în vederea titularizării. Cursurile au ținut două luni. Erau cursanți din toată ța ra, oameni în toată firea dar și tineri sub 20 de ani. Cursuri admirabil pregătite. Directorul școlii era profesorul Ghe. Marinescu, un om ursuz, nu rău, dar foarte bun organizator. N-am să-l uit pe Ilie Patraulea, profesorul de pedagogie.Când vorbea despre copii, când ne arăta ce așteaptă ei de la noi, cât
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
școlii ne cunoștea bine dar a rămas impresionată de curățenia, frumusețea și lumina din ochii copiilor.Erau și elevi din alte comune. Prima teză la română apoi matematica. Oralul a doua zi. În fața comisiei copiii din Marineanca s-au comportat admirabil, la terminarea oralului, cei șapte ieșind din sală cântând “Pe-al nostru steag”. La ora 16 listele erau afișate. Prima parte a listei era ocupată de dragii noștri elevi, începând cu Catană și Tcacenco: un moldovean și o ucrainiancă. Bucuroși
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
cadă în adânc. În tabără am găsit pe colegul și foarte bunul prieten Neculai Dragomir, de loc din acelaș sat cu mareșalul Averescu, eroul de la Oituz. Tot aici era și Manolache Constantin, un învățător mai tânăr ca noi, care cânta admirabil la vioară. Fiecare avea ceva de făcut și, ca semn de prețuire, mie mi s-a dat economatul. Șef ca șef dar mai mare șef era directorul de meniuri, tușa Pașa. Spre norocul meu, în Volcioc am dat peste fata
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
seninătatea clasică", ați elogiat "nobila simplitate" a statuilor grecești și ați citat, cu vădită satisfacție, afirmația grăbită a lui Goethe după care tot ce e clasic e "sănătos", iar tot ce e romantic e "bolnav". Ați zis că "măsura" e admirabilă și că "excesul" e dubios, bătând atâta monedă pe tema "limpezimii" grecești încît ați reușit ca umanitatea clasică să ne apară uneori inumană. De fapt, nu numai la Delfi se vede, dacă nu ai prejudecăți, că mult lăudata de dumneavoastră
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
alegem între Acropole și Golgota? Ele nu se exclud. Dimpotrivă, se completează. Grecii ne-au dezvăluit frumusețea trupului și "posibilul". Creștinismul, rănile sufletului și împărăția de apoi. Patetismul unui trup de martir nu anulează armonia unui efeb grec, cu mușchii admirabil sculptați. Viața însăși e sacră și nu cred că poate fi un păcat recunoștința unui trup întins la soare. Cum nu cred că e o insolență să spun: e omenește să ne agravăm păcatul originar. Mi se poate reproșa că
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
timp să dau, împreună cu Ion Mureșan, o raită pe la muzeul național de arheologie. Din păcate, am ajuns la o stare de intoxicație estetică și merg prin săli fără prea mare folos. Mă opresc mai îndelung la niște vase enorme, brune, admirabil desenate. Pe unul dintre ele, o scenă de o savuroasă ironie. Ulise pe insula nimfei Calypso. E clar că Ulise s-a săturat de nimfă. Vagabondul are dor de ducă. E de șapte ani în insula Ogygia. Prea mult pentru
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
milă, încolo "afacerile sunt afaceri", dar "străinul" din mine ațipește. Sunt mulțumit că e soare, că un necunoscut mi-a zis hi, că nu sunt opresat de nimic, chiar dacă și aici, în ciuda ospitalității lui Nick și a soției sale, gazde admirabile, care se străduiesc cu simpatie să-mi facă șederea agreabilă, am senzația că mă aflu într-o "sală de așteptare". Mergem la vecernie la biserică, zice doamna Silvia Lungociu. Când ieșim din casă, vedem că, între timp, a început să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
fabulând pe seama apariției ei și a numelui, dar și a rolului jucat în biografia franceză. O vreme, legenda s-a împletit cu istoria, aproape confundându-se. O altă vreme, legenda a luat locul istoriei. Oricum, amândouă compun, într-o armonie admirabilă, o cultură a cărei însemnătate este cunoscută și recunoscută în întreaga lume. Prima legendă a fluviului Sena Era prin cel de al șaselea secol de la nașterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. în acel timp, teritoriul Franței de astăzi era împărțit în
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
în minte și capul numai mă doare, încît, dac-ai fi aci, n-ai ști ce să-mi faci ca s-adorm. Se vede că durerea asta e o urmare a concertului al doilea al lui Sarasate, care a fost admirabil, ca și cel dentîi. Apropos! D-nul în cestiune aud că, după cererea sa proprie, va fi permutat la Curtea de Argeș în aceeași calitate în care e la Neamț. Această cerere a făcut-o de acum opt sau zece zile la
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
îl înțelegeam mai bine pe acel prieten care-și pusese în gând să nu mai fumeze și care izbutise până la urmă să se lase de fumat. Într-o dimineață, deschizând ziarul și citind despre explozia primei bombe H și despre admirabilele ei efecte, a intrat fără să mai stea pe gânduri într-o tutungerie. Uneori, fără îndoială mă prefăceam că iau viața în serios. Curând însă îmi devenea evidentă lipsa de seriozitate a seriozității însăși și din acea clipă mă mulțumeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
pasul sacadat al chimmy-ului. Fața negricioasă și ochii aprinși nu arătau, după nopți nedormite, nici o oboseală. Acum, mâinile slabe, negre, cu inele mari, printre care acel safir uriaș, pe care Lică își oprise ochii, țineau hățurile ferm. Prințesa Maxențiu conducea admirabil. Strunit, murgul își reluă pasul lung, elegant. - Să schimbi un astfel de cal! pufni Ada. Te-ai putea schimba pe dumneata . . . arăți rău! Ar trebui să vezi un doctor. Poate ai gălbinare. își aduse aminte de privirea de compătimire a
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nu credea societatea destul de deprinsă cu noul său rang; de nu înlătura figurantul de pe înălțimea unor echipagii de formă excentrică, era fiindcă, automobilul fiind banalizat, nu se putea face remarcată. își alesese pasiunea mai rară a cailor de rasă. Călărea admirabil, dar nu putea obliga la cavalcade prea dese pe Maxențiu, bolnăvicios, de aceea prefera să conducă. Proiecta să organizeze un grajd de curse. Era marea ei ambiție. Niciodată însă dorința asta nu-i păru mai vie ca în ziua aceea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
că ar fi tfost mai fericit cu cealaltă. Dar era măgulit că Ada îl cumpărase cu bani mulți și că acea Elenă îl iubise, măgulit în ambiția lui anemică. El avea o situație solidă cu făinăreasa, Elena Drăgănescu o situație admirabilă. Totuși era bine, dar nu vrea să o mai întîlnească. Acum Elena sau Ada, femeile îi erau dușmane. Mai mult chiar decât zilele de toamnă, vecinătatea lor îl obosea. Conversația Adei îi aduse aminte de fetița aceea pervers^, sora fostei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
făcea o propagandă activă pentru concertul Elenei. Pe oricine-1 întîlnea, îl întîmpina cu vestea audiției din Bach: - Eu nu ies nicăieri în iarna asta, spunea; am pe bărbatul meu bolnav, dar ce minunată inițiativă! Ideta de a lărgi coreul e admirabilă. Sunt partizana fanatică a lui Bach! Și Ada, cu ajutorul primului dicționar muzical, vorbea cu competență despre Bach. Nici chiar Elena nu lucra mai mult la răs-pîndirea evenimentului artistic ca prințesa Ada. Dacă doamna Elena Drăgănescu ar fi știut de acea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
acum. Prin astfel de mărturisiri, Marcian era convins că există raporturi cordiale intre cele două familii și întrevedea putința de a lua el însuși contact cu acel adăpost de seamă al muzicei. Marcian era deci sufletește pregătit. Cu toate că Ada așezase admirabil pionii jocului ei, rămânea de dat o lovitură anevoioasă și decisivă. In ziua când Marcian va consimți formal, cum avea Ada să-1 introducă în casa Drăgăneștilor și pe ea deodată cu el? Era încă nesigură. Prințesa lucra astfel harnic pentru
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
locul lor: - Nu mai știi de fie-ta. Mă lași ăstora . Te-ai dat cu prințesele! Să știi că am să mă iubesc cu moșul! Ca să n-o plesnească în stradă, într-o zi de derby, Lică, cu o stăpânire admirabilă, șuierase între dinți: "Moașă-ta!" deși modica Mari nu avea nici o vină. Totul lucra pentru idealul lui Rim! Doctorul Rim era pe cale să-și ajungă idealul! Sia înțelesese bine adevărul; adevărul, adică pe Ada, cum și tot ce o lovea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și, cu acel imperativ al lui, azvârlise nemilos acuzările în dreapta și în stânga. Elena, cre-zîndu-1 foarte necăjit, era încremenită. Se însenină abia când îl văzu strângând mâini în dreapta și în stânga. îl întrebă aproape cu gingășie: Ce crede? . . . Ce-a fost? ... Mergea admirabil! Observațiile erau de la "bine" înainte spre perfecție. încîntată, ar fi vroit să-i spună cuvinte de recunoștință, dar îi apăreau banale, nepotrivite. Primise și trebuia parcă să dea mai mult decât atât. Din acele cuvinte începute și întrerupte și din
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
des de haine negre. Unele din fete recunoșteau câte un "tip": - Vezi ăla de colo, înalt cu păr negru? E cutare! Se ține după mine pe stradă! ... La stânga, al doilea, unul bine de tot, îl cunosc . Pictorul Greg, care purta admirabil sortie-ul pe umeri, avea succes mare. Lumea acum se îndesa și se simțea un freamăt ușor de oameni ce stau coastă în coastă. Uneori, freamătul era străbătut de o unduire de parfum violent al zambilelor dintr-o jerbă sau de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
în camera convulsionată de un același spasm, în trupul unic al celor ce erau vii acolo în biserică . Corul tăcuse și ecoul lui venea încă. Nory apăsă mâinile pe urechi ca să și le desfacă din tremurul rezonanțelor. - Ieri! . . . murmură Elena. - Admirabil! îi răspunse prințesa Ada. Elena se uită surprinsă de prezența ei, acolo unde ea se simțea așa de singură, si de sigură cu gândul ei, de altfel necunoscut Adei. în ajun coralul din Bach emoționase po Elena până la intimidare și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU Închin acest volum admirabilului prieten și om de știință Gil Crăescu. Pentru toți bârlădenii, și nu sunt puțini, care-l cunoșteau, Constantin T. Crăescu (Gil) era „Parizianul” de referință, reperul nostru de valoare consacrată „în afară”, reper de nimeni contestat și ținut, de fiecare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
locală, dar și personală. Știam că îl putem revedea cel puțin o dată pe an, Gil revenind la Bârlad chiar și mai des de atât, să-și revadă mama - cât s-a mai putut - casa, școala dar, mai ales, prietenii: semne admirabile de fidelitate a amintirii și de păstrare a sentimentului rădăcinilor, asumate sobru și discret, niciodată exhibate public. „Academia Bârlădeană” a fost onorată să-l aibă pe Gil Crăescu în rândurile sale, și s-a bucurat de a-l avea ca
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]