11,001 matches
-
iar ca neam "îndărătnic", lângă huni, sabiri și hunuguri, la Iordanes, în Getica. Același istoric îi amintește pe bulgari și pe vremea lui Justinian (527-565), ca un contingent în confederația avară. Paul Diaconul îi menționează pe bulgari și în Italia, aduși acolo de longobarzi. Sub împăratul Mauriciu, bulgarii năvălesc întâi în Tracia, și în același timp, o parte a lor ("9000") trec la bavarezi, conduși de regele Dagobert, dar aceștia sunt măcelăriți de franci. Kubrat, căpetenia hunogundurilor, este botezat de împăratul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
triburile de unguri se aflau acei "kende" sau "gyula", care dețineau o poziție privilrgiată. Confederația tribală ungară era divizată în șapte triburi: Nyek, Magyar, Kurt-Gyarmat, Tarjan, Jeno, Ker, Keszi. Ei venerau diverse spirite, aveau practici arhaice, precum jertfe de animale, aduse zeităților lor-un rol important îl aveau ceremonialurile șamanice. Ungurii practicau înhumarea în morminte plane.21 Cât timp s-au aflat sub dominația chazarilor, ungurilor li s-a impus o serie de îndatoriri militare și de altă natură. Dar ei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
disprețuită sau ignorată, ea fiind împărtășită și de savanți români de bună credință și avem datoria s-o examinăm cu atenție. Prin urmare, în lucrarea sa, Roesler a căutat să dovedească că românii nu sunt urmașii dacilor romanizați de coloniștii aduși aici, deoarece aceștia, toți sau cea mai mare parte a lor, au fost evacuați de împăratul Aurelian, în 275 d. H., odată cu armata și administrația imperială. După închegarea ca popor, în sudul Dunării, unde se află patria lor originară, românii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dominației bulgare asupra slavilor sud-dunăreni, la sfârșitul secolului al VII-lea (679-681), nu a reușit să-i pună capăt-după Simion Logotetul, la începutul secolului al IX-lea, Krum mai înființa încă o "Macedonie" în Valahia dunăreană (Muntenia), cu o populație adusă aici din sudul Dunării-emigranții aceștia romani s-au întors în sud, prin 837-838, sub domnia lui Teofil. În politica Imperiului, deplasările masive de populație reprezentau o practică curentă, în sudul Dunării, migrările au avut întotdeauna un caracter dublu.23 Jirecek
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
secolul al VI-lea, treptat, daco-romanii au devenit mai numeroși, mai ales după 602, când o bună parte a slavilor au trecut Dunărea și s-au instalat în sud. Pe de altă parte, numărul daco-romanilor a crescut prin prizonierii (robii) aduși de slavi din sud și prin migrația spre nord a unei părți a populației romanice, care se refugia din regiunile balcanice ocupate de slavi spre nordul Dunării (vezi Viața Sf. Dimitrie de Tesalonic). În timp, s-a adăugat și sporul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
să fi fost sub jurisdicția Constantinopolului, după desființarea Bulgariei sub Vasile II, Vidinul era stăpânit de bizantini din 1004. Mai târziu, în Morisena, transformat în Cianadina (de-aici Cenad), se înființează o episcopie catolică, fiind chemat călugărul venețian Gerard și aduși 12 călugări de rit latin. Este posibil ca înainte de cucerirea ungurească, Morisena să fi fost centru episcopal ortodox. Episcopia de Dibiscos După reorganizarea Arhiepiscopiei de Ohrida, în anii 1019-1020, imediat după cucerirea Bulgariei apusene, este menționată și episcopia de Branitza
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al XIII-lea, iar românii din regiune aveau o cetate la Breaza. 47 În paralel cu autonomiile teritoriale ale nobilimii ungare din Transilvania, constituite în comitate, grupate în "universitas nobilium" și reprezentate în congregația voievodatului, s-au dezvoltat autonomiile coloniștilor aduși aici, sași și secui. Începuturile autonomiei săsești datează încă din a doua jumătate a secolului al XII-lea, la scurt timp după colonizarea lor pe scară largă în sudul și răsăritul Transilvaniei. Evoluția sașilor spre autonomie s-a manifestat în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
regele Andrei II-cruciat, mergând până în Egipt, el a văzut la Locurile Sfinte pe călugării ostași germani (teutoni) și a crezut că în țara sa, străvechi teritoriu de cruciată, ei pot duce mai bine lupta contra păgânilor (cumanilor) decât în orient. Aduși aici în 1211, teutonii aveau rol de avangardă a cruciatei, nu apărători de hotar-în acest fel, Transilvania de sud-est ajunge în mâna teutonilor. Lor li se datorește colonizarea intensă a Secuimii, unde cultul Sfintei Marii, în Marienburgul de la Feldioara, poartă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și a suzeranității ungurești. Acțiunile românilor din Moldova erau sprijinite de fruntașii politici din Maramureș, nemulțumiți de politica regilor angevini ce viza desființarea autonomiei lor și introducerea comitatului. Dragoș s-a întors în Maramureș, unde regele i-a răsplătit serviciile aduse, în timp ce împotrivirea populației locale (est-carpatice) față de "provincialii unguri" și oamenii susținuți de ei-feudalii maramureșenia crescut. Adevărata întemeiere a Moldovei a început de la voievodatul de pe valea Izei, cu centrul la Cuhea, unde se afla un domeniu întins, cel mai apropiat de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
române de la origini până în prezent de G. Călinescu, căreia i se dedică aproape un capitol întreg de note, semnate A.P. [Al. Piru], cu titluri precum Campanii în vid, Ofensiva anonimă inofensivă, Un Dr. Etc..., reacționând polemic, uneori vehement, la criticile aduse cărții în diverse publicații. C.i. își afirmă poziția partizană, procălinesciană, intervenind și în polemica deschisă de E. Lovinescu și Vladimir Streinu cu privire la Istoria literaturii române... și acordând o rubrică anchetei asupra cărții lui Călinescu inițiată de revista „Curentul literar
CURIER IESEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286591_a_287920]
-
codirectori erau C., pe atunci în vârstă de douăzeci și trei de ani, și Camil Baltazar) își va defini o atitudine clară față de tradiționalism și îndeosebi față de excesele recent constituitului grup al „Crinului alb”, reprobând „înșiruirea de înjurături și acuzații aduse generației precedente”. Punctul său de vedere va fi formulat limpede în paginile „Caietelor semestriale de sinteză națională în cadrul secolului XX”, cum se subintitula revista „Acțiune și reacțiune”, editată în 1929-1930; caietele, se spunea pe copertă, erau „scrise de Petru Comarnescu
COMARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286341_a_287670]
-
are nimic cu fosta lui patrie”), azvârlite cu o anume amărăciune, căci, declară Șeicaru, „Nu ne este, desigur, indiferentă atitudinea unui român care, izbutind să-și creeze un prestigiu literar, să obțină audiența elitei intelectuale franceze, accentuează renegarea prin insulte aduse neamului căruia, fatalitate biologică, aparține totuși”, De „cazurile” vieții literare se ocupă în paginile revistei și St. Georgescu Olenin. Sosirea în Franța, după extraordinara carieră literară românească, a lui Petru Dumitriu (Păstârnacul reperist, 186/1960) sau apariția cărților lui Constantin
COURRIER ROUMAIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286456_a_287785]
-
intitulate Părți alese din istoria Transilvaniei pre două sute de ani din urmă (1889-1891) reprezintă cea mai importantă contribuție ardeleană la istoriografia română din secolul al XIX-lea. Autorul utilizează modalitatea biografiilor și monografiilor, premergătoare unei istorii sistematice, de sinteză. Informațiile aduse, remarcabile, au un sigiliu aparte, dat de calitatea de martor al multora dintre evenimente. B. evocă desfășurarea lor, instrumentând minuțios, precis fiecare detaliu. În cronica anului 1848 și a perioadei ce a urmat își au locul narațiuni, portrete, meditații și
BARIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
cultura indiană. În 1977 se stabilește definitiv în România. Este distinsă în 1972 cu un Premiu al Uniunii Scriitorilor pentru traducerea în limba bengali a poeziilor lui Eminescu, iar în 1977 i se decernează, în semn de recunoaștere a serviciilor aduse culturii române, medalia comemorativă emisă cu prilejul centenarului independenței de stat a României. B. este autoarea unor manuale și dicționare de limbă bengali și a mai multor volume de traduceri în limba română din folclorul și literatura bengaleză. În cadrul ediției
BHOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285717_a_287046]
-
când în când, recenzii. O dovadă că literatura e înțeleasă ca fenomen viu și dinamic o constituie expresivele portrete făcute de Tudor Arghezi unor personalități ca Urmuz, C. Argetoianu, N. D. Cocea, C. Stere, Gala Galaction, alături de repetatele sale elogii aduse poeților tineri și, în general, poeziei, care „garantează culturii o împrospătare continuă și omului, locuitor al unui mare miracol, zilnic mai întins, facultatea de a-l simți”. Cu toate că spațiul redus a împiedicat revista să aibă un sumar foarte divers, s-
BILETE DE PAPAGAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285739_a_287068]
-
mare de impozite și taxe centrale și locale, niciodată cunoscut cu exactitate, sugerează în fapt lipsa de coerență a politicii fiscale, de natură să-i pună în pericol propria sustenabilitate. Efectele aplicării unei astfel de politici fiscale, cu toate îmbunătățirile aduse, dar niciodată în lumina unui nou concept cuprinzător și răspunzând provocărilor și riscurilor integrării europene și globalizării planetare, sunt multiple: colectare cronică, insuficientă de venituri ale statului, costul ridicat al colectării, voluntariat scăzut în plata taxelor și impozitelor, evaziunea fiscală
Identificarea politicilor macroeconomice sustenabile şi de tip anticriză. In: Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Mihail Dimitriu, Diana Viorica Lupu, Romulus Cătălin Dămăceanu, Cristina Gradea, Alexandru Trifu, Mioara Borza, Alexandru Burtea, Alina Răileanu, Alin Brădescu, Laura Diaconu, Marinela Geamănu, Viorica Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2355]
-
eludate în modelul dezvoltării sustenabile. “Puțin altceva este necesar pentru a purta un stat la gradul cel mai înalt de opulență din barbarismul cel mai de jos decât pace, impozite mici și o administrare tolerabilă a justiției; toate celelalte fiind aduse prin cursul natural al lucrurilor”, scria cu peste 2 secole în urma, Adam Smith. CAPITOLUL 2 CAPITALUL UMAN ÎN MATRICEA FACTORILOR DEZVOLTĂRII ECONOMICE Introducere Probabil, cele mai multe controverse în literatura de specialitate și dezbaterile politice au fost suscitate de factorii dezvoltării economice
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
valoare suficientă pentru a compensa munca și cheltuiala de a-l produce”. Comerțul exterior permite atât o utilizare mai eficientă a resurselor, a muncii în mod special, cât și o extindere a industriilor care au economii de dimensiune. În pofida criticilor aduse teoriei lui Smith a comerțului internațional, unele întemeiate datorită formulării inadecvate a factorilor și avantajelor, viziunea economistului britanic este pertinentă și durabilă. Contribuția comerțului exterior la dezvoltarea economică, prin extinderea industriilor cu randamente crescătoare la scară, este un aspect al
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
în care se refugiase o parte a urmăritei suite împărătești împreună cu sultanul Azatin, și puse condiția de căpetenie că să i se estradeze acest prinț; căci la din contra amenința orașul cu pieire, pe locuitorii lui cu nimicirea. Visteria împărătească, adusă asemenea acolo și păzită cu multă grijă, fu ascunsă în pământ după porunca unui demnitar competent și apoi orașul hotărî, cedând forței majore și lipsit de orice speranță de dispresurare, să predeie pe sultan în mînile regelui româno-bulgar. Un jurământ
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
coprinsul întrupat prin sunet; prin el se arată unitatea ideală dintre fond și formă în espresiunea tonului. Adică abia prin mijlocul lui transpare și domină sufletul asupra corpului celui frumos a sunetului. Undulațiunea ritmică ridică în fine intuițiunea (Anschau) poetică adusă la simțul intern prin accent, o ridică în imperiul mișcărei spirituale, de unde sună la ureche ca un întreg artistic și, ca un asemenea, se alătură (schmiegt) simțului spiritual. Căci prin mediul ritmului artistic pătrunde (coprinsul) fondul spiritual în simțul nostru
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vecine, sprijinirea din străinătate a unor grupuri dizidente; * în plan religios existența unor manifestări deviante care încurajează violența sau alte forme de confruntare. Indicii de amenințare locală: * dezacorduri pe motive sociale, politice sau etnice ori rezultate dintr-o anumită învinuire adusă autorităților centrale sau locale; * formarea de grupuri radicale, naționaliste sau subversive ori a unor societăți secrete; * agitații antiguvernamentale sau antinaționale și identificarea structurilor de putere ca sursă a problemelor locale; * apariția unor noi purtători de cuvânt ai cauzei poporului și
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
lui Noe conținea numele câte unui profet, iar trei scânduri care lipseau au fost aduse de gigantul Og din Egipt ; cf. Standard Dictionary of Folklore, Mythology and Legend, Maria Leach, New York, 1972, p. 73. 119. Din secolul al XII-lea, adusă probabil de cruciați, legenda despre „lemnul crucii” a circulat și în Europa Occidentală (cf. N. Cartojan, Cărțile populare..., vol. I, ed. cit., p. 156). Probabil că tot ea a stat la baza unei stranii și confuze povestiri ale cărei fragmente
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
puneau semințe de mac (17, p. 142 ; 18, p. 54 ; 114, pp. 165-166 ; 281). În societățile arhaice și tra- diționale, astfel de compoziții (făină, miere, lapte și un anume narcotic) sunt tipice pentru „prăjitura morților”, pentru libațiile și ofrandele rituale aduse unui „spirit gardian” al lumii de dincolo (142, p. 35 ; 143, pp. 407 și 623). în basmul Harap Alb, de pildă, Sf. Duminică adoarme ursul - păzitor al grădinii de dincolo, cu salate mirifice - administrându-i o fiertură de lapte dulce
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
la fața locului cazul d-lui G. Alexescu din Teleorman. Nu punem la îndoială caracterul magistratului delegat, dar ne vine a ne îndoi, pentru multe cuvinte, de eficacitatea deplină a misiunii sale. Deși ministrul de interne e convins că acuzarea adusă d-lui Alexescu e o mișelie a d-lui Kirițescu, prefectul fără scrupule și fără rușine a județului Teleorman, totuși [î]l mănține în funcție, Acuzarea nu e făcută decât cu scopul de-a masca mâncătoriile unui arendaș al statului
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
părerea de rău de-a ne îndoi. Cată să relevăm însă un pasaj din acea adresă, care merită oarecare cenzură: În martie 1871 colonia germană din București se adună pentru a serba înfrîngerea Franței. Studenții din București, indignați de insulta adusă doliului nostru național, căci inimile tuturor românilor sângerau de nenorocirile Franței, împresoară sala banchetului, pătrund în ea și aruncă pe fereștri pe toți germanii, mai întîi pe consulul lor. 258 {EminescuOpXIII 259} Acestea sunt - fie cu iertare - lucruri cu totul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]