7,836 matches
-
personale. Grupul de copii se așează în cerc. Educatoarea va arunca ghemul fară a face vreun pas. În același timp spune ceva frumos persoanei careia i-a dat ghemul și tot așa mai departe. 14. PLEC ÎN CĂLĂTORIE Scop favorizarea afirmării și unificarea grupului. Copiii se așează și formează un cerc. Un copil începe spunând: „Plec în călătorie și iau cu mine un....( de ex.: Pupic) și îl dă colegului. Acesta reia fraza și completează cu (de ex.: Pișcătură) pe care
Micii năzdrăvani, conflictul şi jocul by Alina Nicoleta Bursuc () [Corola-publishinghouse/Science/1683_a_3100]
-
Jucăria = element material valorificat/valorificabil în joacă și în joc, ,,înzestrat" de copil cu anumite funcții (care pot fi diferite de la o situație la alta). Caracteristici și repere aplicative ( Jocul are ca ,,obiective naturale", după Jean Chateau 205, preexercițiul și afirmarea eului, iar ca ,,obiective artificiale" a cunoaște și a forma copilul. ( Jocul reflectă, în viziunea lui Huizinga 206, posibilitatea de ieșire (limitată în timp și spațiu) din realul propriu-zis (copilul știe că ,,nu este de-adevărat"), ieșire repetabilă, plasabilă în
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
de exemplu, gânguritul, încercările de a merge ale bebelușului etc.; jocuri hedoniste când bebelușul caută un rezultat deosebit, inedit, al acțiunilor sale; jocuri de explorare în căutarea noului; jocuri de manipulare activitatea funcțională este acum orientată către obiecte), jocuri de afirmare inferioară a sinelui (jocuri de distrugere noul este căutat acum prin distrugerea a ceea ce există; jocuri de dezordine tip bătaie, tachinare); jocuri cu reguli: jocuri de grup segmentar (3-9 ani jocuri desfășurate individual, dar în prezența altor copii; jocuri de
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
de individualizare a spațiilor); sistemul/pedagogia ,,Freinet"250 caracterizat(ă) prin tendința individualizării și personalizării demersului instructiv-educativ, propunând ca învățarea să se realizeze prin ,,tatonare 251 experimentală"252, munca reprezentând nucleul activității; sistemul/pedagogia ,,Montessori"253 centrat(ă) pe ideea afirmării libertății individuale a copilului, ale cărei baze se pun în copilăria timpurie, când copilul învață cum să învețe; educatorul trebuie să mențină copiii în clasă, să pregătească mediul respectiv și să observe copiii; mediul educațional trebuie să ,,ofere materiale educative
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
implică doar conținuturile propriu-zise (de specialitate, prevăzute în programă); comunicarea didactică presupune, în funcție de intenția comunicativă a cadrului didactic considerat emițător inițial, într-o primă abordare , mesaje de diferite tipuri: de orientare și comunicare (transmitere, respectiv solicitare de informații); de evaluare (afirmare a propriei opinii sau solicitare a opiniilor copiilor); de influență (oferire sau solicitare de sugestii); de decizie (exprimare a acordului/dezacordului); de exprimare a climatului emoțional (potențare sau diminuare a tensiunii comunicative); de integrare (exprimare a solidarității/opoziției) după Ioan
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
Anglia semnează în martie Pacea de la Amiens cu Franța. ¶ Apare Geniul creștinismului de Chateaubriand. ¶ Apar (postum) Heinrich von Ofterdingen și Die Lehrlinge zu Saïs de Novalis. ¶ Apare lucrarea Illustrations of the Huttonian Theory of the Earth de John Playfair, prima afirmare într-un limbaj clar și convingător a teoriei Pămîntului lansată de James Hutton în 1785 și publicată în 1795. ¶ Apare lucrarea Despre fosilele din împrejurimile Parisului de Lamarck (completată în 1806). ¶ Apare Despre teoria luminii și culorii de Thomas Young
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
1979. BCH G.E. Bentley Jr., William Blake: The Critical Heritage, London, Routlege & Kegan Paul, 1975. ANEXE -[Eternii] -[Plenitudine] -[Energie-Spirit] -[lege nedeterministică] -[libertate spirituală: Ierusalim] -[Ființă edenica androginică plenară♂☼♀] (Ființă♂-Ființă emanata♀)............................ Spectru sexualitate....................................non-sexualitate polaritate.....................................anti-polaritate semi-plenitudine............................ anti-plenitudine materie.......................................antimaterie afirmare...................................... negare lege........................................... antilege (Tharmas♂-Enion♀)................................... Spectrul lui Luvah (Urizen♂-Ahania♀)....................................Spectrul lui Urizen libertate materială (America)......................... libertate spectrala lege deterministică.....................................antilege deterministică Fig. 2 Dinamică plenitudine-absență reflectată în dialectica (Ființă♂-Ființă emanata♀)-[Ființă plenară androginică♂☼♀]-Spectru, echivalentă cu dinamică materie-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cea care pune limite fizice trupului uman. Tirța cu Surorile ei întocmesc țesuturile trupului material: creează, limitînd, formă fizică, țes "Trupul Natural" (Natural Body) opus "Trupului Spiritual" (Spiritual Body). Poemul "To Tirzah" ("Către Tirța") din Songs of Experience este o afirmare fermă a individualității, a independenței față de mama și sistemul material de valori reprezentat de aceasta. Astfel, abandonînd-o pe Tirța (ea este "mama părții mele Muritoare" "Mother of my Mortal part"), poetul Cîntecelor experienței invocă de două ori prima parte dintr-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
o parte a sa cunoașterea metafizică "ne-științifică", adică paradoxală; iar condiția morală a omului se preface într-o limită prea strâmtă, ce trebuie depășită, dar care, odată negată, aneantizează ființa rațională. Ontologia umanului este o reconstrucție a omului prin afirmarea modului-uman-de-a-fi raportat nu la alte ființări ca în cazul antropologiei filosofice -, ci la lume ca totalitate. Kant concepe omul ca mod-de-a-fi în legătură cu un prim înțeles al metafizicii: aceasta îi apare ca o dispoziție naturală a sufletului omenesc. Altfel, interesul lui
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Avem de-a face, acum, nu cu o "specificare" a omului printr-un atribut (de esență), ci cu dezvăluirea deosebirii sale "ființiale" (nu specifice) față de lume ca tot. Operațiile care structurează demersul acestui model de reconstrucție a umanului sunt: a) afirmarea unității modului-uman-de-a-fi și, în urmare, reconstrucția ființei omului în raport cu unitatea lumii (care capătă semnificație numai în acest orizont al "ființei omului"); b) "determinarea" universală a insului (participarea acestuia la universal, înțeles ca ființa-proprie-umanului) și explicarea ordinii umane prin raportare la
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
umană; o reflexivitate nu numai în modul apofantic, lipsit de accent interogativ, ci, poate în aceeași măsură, în modul aporetic, exemplar pentru un model ontologic, mai ales pentru unul de ontologie a umanului. Cele două componente ale modelului ontologiei umanului afirmarea unității modului-uman-de-a-fi și, în urmare, reconstrucția ființei omului în raport cu unitatea lumii (care capătă semnificație numai în acest orizont al "ființei omului"); "determinarea" universală a insului (participarea acestuia la universal, înțeles ca ființa-proprie-umanului) și explicarea ordinii umane prin raportare la "ordinea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
rațiunii pure). Astfel, structura formală a finalității mijlocește determinarea unui conținut adecvat principiului moralității, posibil și necesar numai într-un univers al scopurilor. Ea cuprinde două operații legate de cele două condiții ale posibilității sale "logice", formulate mai sus: a) afirmarea identității de sine a umanului (pe temeiul ideii potrivit căreia omul este scop final al existenței lumii; de aici legătura structurii formale a conceptului kantian al finalității cu antropologia; b) negarea specificului "esențial" al omului, respecificarea lui prin extinderea asupra
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
al omului, respecificarea lui prin extinderea asupra naturii a unui principiu (finalitatea) care-i determină atributul său esențial: faptul de a fi scop final al existenței lumii; de aici legătura structurii formale a conceptului kantian al finalității cu teleologia. Momentul afirmării are un accent negativ: omul, ca scop final, neagă valabilitatea nelimitată a cauzalității (în imperiul scopurilor, ea nu mai este operațională) dominantă în lumea fenomenală datorită prezenței sale printre formele a priori ale intelectului. Momentul negativ are un accent afirmativ
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ca un nomad aflat la o margine de univers; ca o "ființare" copleșită de măreția universului, parafrazând o vorbă a lui Pascal. Al doilea registru este cel care poate fi gândit dacă luăm în seamă ipoteza energetistă doar în sensul afirmării personalității energetice ca unitate de echilibru a celor două niveluri ale ființei umane: fizic (natural, energetic) și cultural; adică atunci când completăm ipoteza, cum spune Rădulescu-Motru, cu noțiunea personalității, ea nemaifiind acum "energetistă", pur și simplu, ci "personalist energetică". Prin duplicitatea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
potrivit structurii sale formale, întâi putem gândi o negare a valabilității nelimitate a cauzalității (a cauzei eficiente), finalitatea (cauza finală) fiind de-limitată "existențial" prin investirea ei cu funcția de ordine proprie per-sonalizării; apoi, pe acest temei, putem gândi o afirmare a valabilității finalității și dincolo de limitele inițiale date de fenomenul personalizății, întreaga evoluție a existenței-ca-energie (energia-ca-natură și energia personalizată) supunându-se "regulii" finalității. Însăși formularea ideii după care natura își servește propria finalitate prin apariția omului esențială pentru ipoteza personalismului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
lectură paralelă" a personalismului energetic și a fenomenologiei antropologice a lui P. Teilhard de Chardin: "Presupoziția unui finalism spiritualist la Rădulescu-Motru este falsă, divinitatea nefiind făcută să determine ceva"152.) Pe temeiul celor arătate până acum, am putea socoti că afirmarea ordinii de finalitate pentru existența-ca-energie (pornind de la ideea omului ca "scop final" al existenței sau de la cea a personalității ca "scop final" al evoluției energiei) nu devine prin sine argument al unui finalism. Numai dacă intenția, în legătură cu scopul final, ar
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sub care poate fi gândită finalitatea kantiană, anume ideea omului ca scop final al existenței lumii și cea a extinderii finalității asupra naturii. Prin urmare, vom regăsi și cele două operații logice din structura formală a conceptului kantian al finalității: afirmarea specificului modului existențial uman (omul fiind scop final al lumii, al existenței-ca-energie) și negarea valabilității nelimitate a relației cauzale, afirmarea unității lumii pe temeiul finalității. Tocmai aceste operații, împreună cu condițiile care le fac posibile în conceptul determinismului prin finalitate, vor
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
finalității asupra naturii. Prin urmare, vom regăsi și cele două operații logice din structura formală a conceptului kantian al finalității: afirmarea specificului modului existențial uman (omul fiind scop final al lumii, al existenței-ca-energie) și negarea valabilității nelimitate a relației cauzale, afirmarea unității lumii pe temeiul finalității. Tocmai aceste operații, împreună cu condițiile care le fac posibile în conceptul determinismului prin finalitate, vor fi urmărite mai departe, în prezentarea justificării formale, a întemeierii "materiale" (de conținut) și a confirmării depline a conceptului determinismului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
valabil decât pentru periodicitatea naturală, pentru spațiul omogenității naturii și pentru serii de fenomene desprinse din evoluția totală a existenței-ca-energie. Prima operație prin care putem gândi determinismul prin finalitate este negarea valabilității absolute a determinismului prin cauzalitate. A doua este afirmarea unității lumii întemeiată pe principiul evoluției existenței-ca-energie către producerea corelației energetice finale a personalității. Fiind dat conform primei operații doar prin ceea ce nu este, conceptul determinismului prin finalitate circumscrie un spațiu semantic vag. Forma aceasta negativă este reprezentată în teoria
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
dau justificarea formală (conceptele de timp și destin); 2) prin extinderea sa dincolo de unitatea vieții sufletești (de exemplu, orice organism, nu numai cel uman, are ca lege individuală destinul său, adică finalitatea intrinsecă); lărgirea legiferării sale în întreg spațiul existenței-ca-energie, afirmarea sensului personalist al evoluției acesteia. Potrivit primei operații din structura "intelectuală" a determinismului prin finalitate (negarea valabilității universale a cauzalității ...), diferența dintre energia-ca-natură și energia personalizată (diferența dintre natură și cultură) este totală. Potrivit celei de-a doua operații (afirmarea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
afirmarea sensului personalist al evoluției acesteia. Potrivit primei operații din structura "intelectuală" a determinismului prin finalitate (negarea valabilității universale a cauzalității ...), diferența dintre energia-ca-natură și energia personalizată (diferența dintre natură și cultură) este totală. Potrivit celei de-a doua operații (afirmarea unității lumii ...), continuitatea între acestea este un fapt firesc. În cele ce urmează, întemeierea "materială" prin formele istorice ale personalității și confirmarea prin vocație a determinismului prin finalitate vor fi urmărite dinspre ambele operații, pentru că numai amândouă epuizează conținutul conceptului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
timpul și destinul măsoară aceeași realitate, dar prin unități de măsură diferite și din perspective discernabile. Destinul singur este concept exemplar pentru operația de negare a valabilității nelimitate a determinismului prin cauzalitate; iar împreună cu timpul formează un temei suficient pentru afirmarea ordinii pe care determinismul prin finalitate o propune. Întregul discurs din Timp și destin apare, privit din unghiul modelului de reconstrucție a umanului din personalismul energetic, ca necesar pentru justificarea formală a conceptului său fundamental, determinismul prin finalitate, și pentru
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Pentru că problema pe care o avem în vedere este aceea a relației dintre finalitate, pe de o parte, și timp și destin, pe de alta, vom urmări și sensurile negării prin destin a valabilității absolute a determinismului cauzal și ale afirmării determinismului prin finalitate ca ordine a lumii; dar numai în spațiul de semnificație a acestor factori. Primul factor al intuiției destinului este afirmarea valorii omului și a grupului social. Acesta are rolul de a delimita o zonă a universului, un
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de alta, vom urmări și sensurile negării prin destin a valabilității absolute a determinismului cauzal și ale afirmării determinismului prin finalitate ca ordine a lumii; dar numai în spațiul de semnificație a acestor factori. Primul factor al intuiției destinului este afirmarea valorii omului și a grupului social. Acesta are rolul de a delimita o zonă a universului, un orizont, care cuprinde o existență specifică, supraordonată valoric celorlalte ființări (datorită reconfigurării culturale a spațiului natural); este vorba despre orizontul istoriei. Prin intuiția
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
o va diferenția pe aceasta de ordinea naturii, caracterizată și prin repetabilitatea fenomenelor. Cauzalitatea, aparținând ordinii naturale, poate întoarce cursul acesteia către ceea ce s-a produs deja. Dimpotrivă, finalitatea aduce neîncetat un plus de adaptare. Acest factor se propune ca afirmare directă a determinismului prin finalitate, căci el semnifică deschiderea ordinii umane către ceea ce a pregătit-o, către natură. Cursul fenomenelor omenești nu revine asupra a ceea ce s-a produs, pentru că el propune, în orice moment, tendințe anticipatoare asupra viitorului. Odată
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]