6,178 matches
-
societate, obiecte - într-un cuvînt, la lume. Vom da argumente suplimentare după o scurtă digresiune. în anul 1735, naturalistul Charles Linné propunea o tipologie a speciei umane compusă din șase tipuri: omul sălbatic, omul american, omul asiatic, omul european, omul african și teratologia, care îi cuprindea pe monștri și pe devianți, unde intrau pigmeii, oamenii-lup și oamenii cu coadă. Am invocat acest exemplu pentru a ilustra cît de ridicol poate deveni un demers științific prin trecerea timpului. într-o astfel de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Africii ori în Mesopotamia. Teoria mesopotamiană este însă vulnerabilă, întrucât este greu de admis că un popor ar putea trece de la stadiul de agricultor pe malurile unui fluviu, la cel de nomad, contrar legilor sociologice privind etapele istorice, iar teza africană mai mult naște întrebări decât oferă răspunsuri 90. Acceptarea Arabiei (Nejd sau Yemen) ca leagăn și sursă a migrației popoarelor semite nu exclude posibilitatea ca acestea să fi constituit undeva în estul Africii, într-o perioadă mult anterioară, un singur
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
mai mare capitală din lumea arabă este Cairo, capitala Egiptului, cu o aglomerație urbană ce numără 16 milioane de locuitori, dintre care 8 milioane în orașul propriu-zis, dimensiuni ce îi conferă și statutul de cea mai mare capitală de pe continentul african. Cea mai mică capitală arabă este Manama, capitala Regatului Bahrain, cu 150.000 locuitori, dacă facem abstracție de orașul El Aiun (100.000 locuitori), reședința teritoriului Saharei Occidentale. Pentru capitalele statelor arabe, factorii de localizare au constituit, alături de condițiile istorico-politice
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
Masqat), pe coasta mediteraneeană (Beirut, Tripoli, Tunis, Alger), pe coasta atlantică (Rabat, Nouakchott, El Aiun). Alte cinci capitale sunt poziționate pe văile marilor fluvii. Pe valea Nilului se găsesc trei capitale arabe, respectiv Cairo - cea mai mare capitală arabă și africană, așezată pe malul drept al fluviului și pe insulele Gezira și Roda; Khartoum (capitala executivă a Sudanului)și Omdurman (capitala legislativă a Sudanului). Pe valeaTigrului se găsește Bagdadul, separat de fluviu în două părți: Kharkh și Risafa. Pe valea fluviului
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
80 ’90), în Eritrea a fost organizat sub autoritatea O.N.U. referendumul din 23 24.04.1993 privind independența țării, iar în Sahara Occidentală se încearcă, începând din anii ’90, organizarea unui referendum sub tutela O.N.U. și Uniunii Africane cu privire la viitorul acestui teritoriu. c. Orașele libere au reprezentat entități cu statut politic special ce au funcționat în perioada anterioară dobândirii independenței statelor în care se află. În lumea arabă au existat două asemenea entități situate în regiuni cu trecut
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
patulaă, luminița (iarba-asinului, Oenothera biennisă, părăluțele (Bellis perennisă, macul de California (Eschscholzia californicaă, panseluța, perilla, brebenocul (Catharanthus roseusă, petunia, floarea albinelor (Phacelia tanacetifoliaă, brumăreaua (Phlox drummondiă, Delphinium ceratophorum, sângele-voinicului (Lathyrus odoratusă, portulaca, Tanacetum cinerariifolium, ochiul-boului (Callistephus chinensisă, rododendronul, ricinul, crăițele africane (Tagetes erectaă, nalba de pădure roșie (Alcea roseaă, Echinacea, salpiglossis, salvia, Scabiosa atropurpurea, Scaevola sericea, Silene latifolia, gălbeneaua, Limonium sinuatum, păstăioara (Thlaspi perfoliatumă, Thunbergia alata, floarea-soarelui, Brugmansia sanguinea, lipicioasa (turița, Viscaria vulgarisă, ipomea grandiflora, cârciumăreasa (Zinnia elegansă. Florile comestibile La
ABC-ul grădinăritului. Peste 600 de sfaturi şi sugestii pentru grădinarii amatori by Etienne Blouin () [Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]
-
așază în poziție de împerechere. Cel care l-a învins are satisfacția de a mima penetrarea cuiva inferior, umilindu-l. În vechime, mulți prizonieri de război erau supuși umilințelor sexuale din partea învin gătorilor. Pentru a-și sfida dușmanii, un trib african a sculptat o serie de statui care scoteau limba și își arătau sexul în erecție în direcția acestora. Iată doar câteva situații în care umilirea sexuală a altuia tranșează relația ta cu acea persoană. Umilința ca inițiere Ca să poți trece
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
le structurează, îi dă intelectualului și cititorului european ceea ce dorește să guste, astfel că se asigura continuitatea între orizontul anterior de așteptări și cel nou, printr-un discurs "mundonovista" 39, care explică realitatea magică a latinoamericanilor în funcție de aporturile indigene și africane în formarea culturii sale, dar care, fidelă rădăcinilor antioccidentale, omite să facă cea mai mica aluzie la o veche sursă istorică a sa: bogată tradiție de miracole promovate de catolicismul popular european și mai ales spaniol (andaluz). În ziua de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
dans, pe ritmul unui acordeon, pe care creolul îl mânuia cu dibăcie. Se dansa în pereche, însă nu că în dansurile înaltei societăți, unde partenerii își țineau la distanță corpurile, ci strâns lipiți: "dânsul predilect era "la danza", de origine africană și din Antile, pe care francezii îl adoptaseră pentru dulcea lui senzualitate, în contrast cu lejeritatea furioasă a cancanului"122. Tangoul apare ca fenomen de sine stătător prin anii 1880-1900 și este o alchimie particulară care are ca rezultat crearea unei noi
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
populare locale (zamacueca, habanera, milonga) respinse de burghezia argentiniana, inca fidelă formelor de dans prerevoluționar, ca menuetul și contradansul. Tangoul poartă în el folclor latino-american (candombé), dansuri din Caraibe (calenda), europene (tangoul spaniol, o formă a flamenco-ului), dar și africane. Din acest amestec s-a nascut universul tangoului, format din muzică, dans și o literatura nouă, produs complex de creație populară. Apariția bandoneonului (el bandoneón) a însemnat actul de identitate al acestei creații inconștiente și multitudinare, tangoul ajungând să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
creolului afro-portughez din Sân Tomé și ajuns în Spania, după un periplu prin Cuba. În 1899, "Real Academia Espanola" inserează acest cuvânt ca reprezentând dans și muzica de dans. Sociologul uruguayan Daniel Vidart crede că acest cuvânt vine de la cuvântul african tambo (tambur), sau de la tocar (a cânta la un instrument, dar și a atinge), iar "tango" și "tambur" ar fi onomatopee: "Tango trimite la tambur, adică la tam-tam sau la "candombé" de la sărbătorile negrilor, un instrument lung de percuție. Dansatorul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
dacă pe animal nu îl apasă cuvintele este pentru că el le dă sensul cel mai larg. Dragostea lui de cuvinte este una ludică, esențialmente fonetică. * * * La sfârșitul lunii iulie, ne luarăm zborul spre un alt cer. În câteva ore, papagalul african cenușiu avea să schimbe continentul, rasa, cultura, limba, să treacă de la dialectele săltărețe, gâlgâind de vocale amețitoare, la o limbă care și-a pierdut de mult valoarea imitativă, o limbă spoită cu o sintaxă construită acum vreo două mii de ani
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
direcțiile de acțiune și obiectivele relativ diferite ale acestora la scară mondială și regională. Caracteristica generală este dată de faptul că pentru toate statele domeniului arabofon aria țintă majoritară de desfășurare a raporturilor politico-diplomatice o constituie spațiile european, asiatic și african, ca urmare a legăturilor istorice tradiționale cu aceste regiuni, consecință a poziției de contact spațial a arealului arabofon între cele trei continente din proximitate. Spațiile continentelor american și oceano-australian reprezintă o componentă mai redusă în plaja de relaționare bilaterală a
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
o formă mai atenuată, această dominanță a relațiilor bilaterale cu Europa, precum Iordania, Liban și Siria, în timp ce Arabia Saudită și Egipt au păstrat dominanța coordonatei europene de relaționare până în anii ’70-’80, după care ponderea relațiilor bilaterale cu statele asiatice și africane a depășit-o ușor pe cea cu statele din Europa. Acest fenomen a fost cauzat pe de o parte de sporirea numărului statelor africane și asiatice într-un ritm mult mai mare decât al statelor din Europa, iar pe de
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
europene de relaționare până în anii ’70-’80, după care ponderea relațiilor bilaterale cu statele asiatice și africane a depășit-o ușor pe cea cu statele din Europa. Acest fenomen a fost cauzat pe de o parte de sporirea numărului statelor africane și asiatice într-un ritm mult mai mare decât al statelor din Europa, iar pe de altă parte reflectă situația teritorială de interfață de contact între Asia și Africa a țărilor arabe specificate: Arabia Saudită (29% din relațiile externe se derulează
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
într-un ritm mult mai mare decât al statelor din Europa, iar pe de altă parte reflectă situația teritorială de interfață de contact între Asia și Africa a țărilor arabe specificate: Arabia Saudită (29% din relațiile externe se derulează cu state africane, 28,2% cu state asiatice și doar 23,2% cu state europene); Egiptul în schimb, manifestă o apetență mai mare spre statutul de interfață între Africa și Europa sub acest aspect (30,9% din relațiile sale politico diplomatice vizează state
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
28,2% cu state asiatice și doar 23,2% cu state europene); Egiptul în schimb, manifestă o apetență mai mare spre statutul de interfață între Africa și Europa sub acest aspect (30,9% din relațiile sale politico diplomatice vizează state africane, 25,5% cu state europene), deși procentul de peste o cincime (21,8%) a legăturilor bilaterale cu statele asiatice, îndreptățește republica egipteană să aspire la un statut triplu-valent de interfață euro-africano-asiatică. De altfel, fiecare stat arabofon și-a dezvoltat în ultimele
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
mare a relațiilor politico-diplomatice în Europa și Africa sunt localizate aproape în totalitate în Africa arabofonă (Egipt, Libia, Algeria, Tunisia, Maroc, Sudan, Ciad, Mauritania, Djibouti, Eritrea). Sunt state al căror cadru relațional extern este dominat de raporturile politico-diplomatice cu statele africane și europene, aspect care schițează una din componentele ce definesc valențele lor de periferie de contact între cele două continente. O situație particulară înregistrează Egiptul, Marocul și Tunisia, care, în ciuda preponderenței relațiilor bilaterale cu state europene și africane, au stabilit
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
cu statele africane și europene, aspect care schițează una din componentele ce definesc valențele lor de periferie de contact între cele două continente. O situație particulară înregistrează Egiptul, Marocul și Tunisia, care, în ciuda preponderenței relațiilor bilaterale cu state europene și africane, au stabilit relații într-o proporție însemnată și cu țări din Asia (21,8% - Egipt, 21,9% - Maroc, 24,1% - Tunisia) și din America (17% - Egipt, 17,5% - Maroc, 16,5% - Tunisia), cele trei state caracterizându-se astfel prin cea
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
5% - Maroc, 16,5% - Tunisia), cele trei state caracterizându-se astfel prin cea mai largă paletă relațională în plan extern din lumea arabă. De asemenea, Irakul a întreținut în ultimii ani relații externe preponderent cu state europene (29,2%) și africane (27,7%), situație determinată de suspendarea raporturilor diplomatice cu o parte din statele arabe, ca urmare a politicii agresive duse de regimul Saddam Hussein. b. Statele cu ponderea cea mai mare a relațiilor politico-diplomatice în Asia și Africa sunt situate
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
b. Statele cu ponderea cea mai mare a relațiilor politico-diplomatice în Asia și Africa sunt situate în principal în Asia de sud-vest (Arabia Saudită, Bahrain, Oman, Yemen, Somalia), poziție care le conferă tendința naturală către relaționarea preferențială cu statele asiatice și africane, aflate pe axele continentale în ale căror noduri de întretăiere se situează. În acest mod, relaționarea predominantă cu țări din Asia și Africa, dau măsura statutului de dublu fronton de intersecție - pericontinental și intercontinental, pe care și-l asumă cele
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
înscris ca o periferie din ce în ce mai depărtată, în care exercitarea puterii autorităților turce s-a realizat cu o intensitate invers proporțională cu creșterea distanței față de nucleul anatolian central. Așa se explică apartenența pur formală la statul otoman a teritoriilor arabe nord africane, în care revoltele triburilor berbero arabe locale, combinate cu capacitatea scăzută a autorităților otomane de exercitare a controlului la distanțe atât de mari, au făcut posibilă afirmarea unor entități politico teritoriale cvasiautonome în Africa mediteraneeană: Algeria începând din 1711, Tunisia
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
de cercurile puterii de la Madrid, drept arie naturală de expansiune a statului spaniol. Prin aplicarea teoriei lui Friedrich Ratzel privind spațiul vital de dezvoltare al unui stat, guvernele spaniole de până în 1975 au considerat arealul maghrebian ca pe o Iberie africană, o prelungire a Mesetei hispanice peste Gibraltar. Prin urmare și atitudinea de forță a autorităților spaniole s-a manifestat pe măsură în teritoriile marocane ocupate în 1912 (regiunea Rif, teritoriul Ifni). Mișcarea de eliberare din aceste teritorii s-a derulat
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
95,3% se găsește în Africa (20,6% din domeniul arabofon). Așadar, cu excepția rebeliunii armate din Yemen care a dus la constituirea R.D.P. a Yemenului (Yemenul de Sud) în 1967, toate celelalte războaie de eliberare s-au desfășurat pe continentul african. Din punct de vedere areal-geografic se remarcă existența a două arii ce au concentrat de-a lungul timpului acest tip de stări conflictuale, situate la extremitățile lumii arabe (fig. 69): regiunea maghrebiană (Algeria, Maroc, Sahara Occidentală), poziționată în extremitatea vestică a
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
între 1985 - 1990 (suprapusă peste perioada finală a războiului rece)s-au cronicizatși intensificat conflictele interne din Liban, Sudan și Ciad, precum și lanțul nesfârșitelor lovituri de stat din Insulele Comore. Al doilea maxim dintre 1997 - 2000 a fost unul exclusiv african, cu manifestări interne mai virulente în arealul Sudan - Ciad - Somalia - Djibouti și în Algeria. Cauzele multor conflicte interne din spațiul arab au o determinare dată de localizarea componentelor uman-geografice și politico geografice (repartiția comunităților etno confesionale, traseele frontierelor), ceea ce face
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]