1,979 matches
-
Dacă o persoană nu se odihnește suficient, energia are tendința să scadă până ce se instalează epuizarea. Somnul obținut În acest moment, deși are beneficiile sale, nu ne mai aduce la un nivel optim de odihnă. Atunci când ciclul se reia, ne afundăm și mai mult, deoarece nu pornim cu un „rezervor plin”. În timp ce povestea se repetă, resursele noastre de somn se epuizează până În momentul În care se instalează oboseala cronică. O știu din proprie experiență. Precum mulți alți oameni de afaceri, mă
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
profundă a poetului față de împărat și instituția imperială. După cum am spus deja, nu este vorba de o ostilitate contingentă, ocazională, datorată exilului la care a fost constrâns poetul de către Augustus, ci de o ostilitate, aș spune, de principii, care-și afundă rădăcinile în convingerile politico-metafizice ale lui Ovidiu și, prin urmare există chiar dacă în stare latentă, din perioada anterioară relegării la Tomis. Am făcut trimitere la unele dintre aceste rădăcini la începutul lucrării, când vorbeam despre crimen carminis: sunt premizele "metafizico-religioase
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
deschide volborînd”, din nou „vîrteje de fum”, apoi: „tremură-n turbare”, „bubuiesc”, „lung urlă și răsurlă, vendictă, răzbunare”, „la ceruri greu hulesc” etc. Dinamismul căderii este exprimat mai ales plastic: „universul plesnește”, „abisul se despică”. Tartarul deschizîndu-se, Îngerii rebeli se afundă Într-un ocean de foc, Satan mai Întîi, fiind mai greu. Imaginea este remarcabilă: munți de foc se Înalță, plesnesc, vîrteje de fum se rotesc În jurul unei inimi de foc negru, iar dracii, desfigurați, Înoată Într-un „noroi de flăcări
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cînd se văd semnele acestei mărginiri. În Valul lui Traian (ciclul Pasteluri) brazda ce trece prin cîmpia dunăreană pune capăt pustietății, limitează fuga orizontului. Spiritul se simte acum În siguranță: „Pe cîmpia dunăreană care fuge-n depărtare, Unde ochii se afundă dintr-o zare-n altă zare Ca pe sînul fără margini și pustiu de ocean, Unind două orizonturi, iată valul lui Traian! Pe colnicul rotund, verde, la al vînturilor șuier, CÎntă-n umbra lui Murgilă un păstor din al său fluier
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
chinurile mai adînci. Liniștea, dacă există, paralizează talentul stihuitorului. Sporul la scris Îi vine cînd se deschide În fața lui priveliștea durerii. Și dacă este o mulțumire, o Împăcare a spiritului, acestea nu pot fi decît În scrierea care eliberează și afundă, totodată, sufletul, seduce obiectul și Înlănțuie și mai rău subiectul. În relația poezie - eros, un alt poet de Început, Barbu Paris Mumuleanu introduce (În prefața la volumul Rost de poezie adecă stihuri, 1820) un element nou: fantezia („acel năluc al
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
unei imaginații fidele. Acum, În exil, poetul este În căutarea unui peisaj asemănător. „Caut cerc peste tot locul vrun pustiu, vro adîncime”, spune exilatul sentimental, „oțărit” de bucuriile lumii, Îngrețoșat de tot. Caută vreo „grozăvie, vreun loc Întunecat să se afunde În durere... și nu află. Fuga nu rezolvă nimic dacă „amurezata” nu-i aproape. Este limpede că exilul nu c o soluție de salvare pentru omul Îndrăgostit. d) Obiectele, peisajul exilului amoros mai vin o dată În niște poeme de tonalitate
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mătăsuri ale dragostei lui romantice"). Într-un peisaj selenar, rezemat cu coatele pe bârnele podului de la Râpa Galbenă, în locul "de unde obișnuia odinioară să privească spre dealurile din față al Socolei, al Cetățuiei, până departe spre Repedea și Bârnova", Eminescu se afundă tot mai mult în trecut, luând aminte la "toate neamurile poposite aici", pentru ca de pe înălțimea altui "pod" ("de raze"), "aruncat de lună și de fantezia lui", să poată contempla în voie "cetatea adormită în faldurile istoriei". Fiind vorba de "poetul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
roagă pe nefericitul amorez să se abțină, umblând "cu sânii aproape goi sub nările lui", și plânge pentru că nu-l poate face fericit. La rândul său, poetul ("ca un copil") își lasă capul "pe sânul moale al femeii" și "își afundă fața în rochia ei, în poziția ce-l împăca mai mult". Exemplele sunt, cred, elocvente și relevă un comportament erotic caracteristic, determinat, printre altele, de "complexul oedipian". Explicația e însă prea simplistă, mai ales că nu toate femeile care-l
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Lutăriei de pe apa Moldovei. Aici, în această secvență mitologică, dealul camuflează prezența Îngerului. Din preexistența sa htonică, cosmică, mesagerul Cerului își face intrarea în lumea noastră. Brusc, cei cinci Meșteri (întru cele spirituale), recunoscându-l, își "lăsară genunchii să se afunde în lut" (p. 132). În sfârșit, mai există și Dealul lui Manole. Este un loc bântuit de tristețe și singurătate. Este dealul cu case părăsite, fără suflet, fără stăpân. E un deal exterior, singur și sterp, excrescență abnormă în Timp
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
decît economică, Napoleon, prin decretele de la Berlin (noiembrie 1806) și de la Milano (decembrie 1807), închidea coastele europene mărfurilor engleze. Dar mai trebuia ca această "Blocadă continentală" să fie reală. Și mai ales pentru a o impune în Spania, Împăratul se afundă într-un război de gherilă în care începe să-și uzeze forțele (document 2, p. 276). Declinul. Cu Anglia, este deci război de uzură și anii 1811-1812 îl găsesc cu sorți nesiguri. Dar, Napoleon, neliniștit de alianța incertă cu țarul
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
autodistrugere.) Mai mult, în interiorul fiec]rei tradiții pot fi observate aceleași curente oscilatoare: exist] perioade în care accentul este pus pe îndeplinirea datoriilor, a obligațiilor sau a rolurilor convenționale; apoi vă ap]rea un mare reformator, susținând c] ne-am afundat într-atât în obedienta fâț] de reguli, atât de convenționali în modurile noastre de a gândi și de a acționa, încât am uitat valorile superioare prin care trebuie justificate înseși convențiile morale. Astfel, Buddha a accentuat renunțarea la sine, măi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aerul unui expert. Îi iau pensonul și reiau lucrul. Ai salutări de la Tudose, zice. Cioc, cioc: Hatmanu. Emoționat, îl invit cu o reverență din ultimele lui tablouri cu șambelani. Mă conduce la șevalet și mă-ndeasă în scaun: continuă! continuă! M-afund în lucru. Văzîndu-mă atît de mut, zice: ai salutări de la Surdu. Și mustăcioara lui celebră se lungește. Zîmbesc și eu și spun: merci, maître. Cioc, cioc, cioc, apăsat și imperativ. Mă șterg pe mîini, îi dau pensonul lui Vitcu și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în cînd, cîte-un impuls. E ora cinci jumătate. Vorbește Clinton. 21 iulie Mai ies o dată pe la unsprezece jumătate. Luna bate razant pe cupola Fundației și totul alunecă-n somn. N-aș putea adormi. O iau pe lîngă Voievozi și m-afund în cărarea ce duce-n Gane. În fundac, mă opresc. El, cu păr lung, în coadă, o ține îmbrățișat pe la spate. Ce îmbrățișat! O gîtuie. O fi doar joc, înscenarea unei nebunii adolescentine. Da' de unde: fata începe să se zbată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ce? îi observ... unghiile de la picioare: sidefat-ojate. Trezire din scurtul vis al micului exod. Înapoi, în istoria asta scurtă, de la o zi la alta, eon blestemat! 4 noiembrie Vestea a șocat marea lume literară: excepționala Iris Murdoch, romanciera, s-a afundat în smîrcurile fără speranță ale bolii Alzheimer. Mintea asta care produsese atîta frumusețe și inteligență a coborît subit în beznă. Ce mai rămăsese din ea? Soțul ilustrei nefericite, spirit la fel de dotat, coleg, la Oxford, întru filosofie al celei de lîngă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a ne afla, din nou, în poziția asta... decăzută. Tot exagerat, și el, mi-l citează iarăși pe Terențiu: Homo sum: humani nil a me alienum puto (sînt om: nimic din ce e omenesc nu-mi e străin). Și ne-afundăm în galerie. Preferînd să văd de-aproape "drama" jocului, mă strecor adesea înșelînd prin impertinență paza chiar pe gazon, în spatele porții. Nemaifăcînd-o de mult, o fac acum. Cu oarecare trac în păcălirea oamenilor de ordine. Plimbîndu-mă cam stingher pe fîșia
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și buzele-mi alcătuiesc sudalma clasică a șoferului. Oprește și-l aud mirîndu-se: care-i problema? Îi arăt cu arătătorul propria-i căpățînă rasă la tîmple (cu cerceluș în stînga) și urlu: Nuca ta de cocos, asta-i problema! Ne-afundăm din ce în ce într-o lume tot mai răstită, iar hecatomba din 11 septembrie trecut nu e decît începutul unei istorii imprevizibile, cu un singur vector: agresivitatea. În ce ne privește, dacă dictatura comunistă ea însăși agresivă a reușit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-i alung. Nimic. Doar mînzul se sperie, trece pe sub burta iepei și se ascunde după ceilalți. Dintr-odată, ridică toți capetele și privesc neclintiți, cu urechile ciulite: din jos, dinspre bălți, vine zgomot de osii. Cîteva secunde, apoi boturile se afundă iarăși în iarbă. Ce liniște! Îmi aprind o țigară și mă descalț. Pe spinarea celui alb, pătat, s-a așezat un cioroi. Ciugulește. Bătrînul cal nu mai paște, stă cu ochii aproape închiși, îi place ciuguleala cioroiului. Din cînd în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ofilită în mâinile acelora care o închid. Cartea, prietenă fidelă, învățător supus, sfetnic înțelept, hrană a sufletului și a minții, lume a visurilor și a minunilor. Pătrunzând în minunata împărăție a cărților, simți cum treptat-treptat părăsești lumea realului și te afunzi tot mai mult în lumea imaginarului. Simți pănă-n adâncul sufletului cum cuvintele ei curg lin ca apa cea neobosită, îngână șoaptele vântului și fâlfâitul mătăsoaselor aripi și ai plăcerea călătoriilor imaginare. Am avut un vis sălbatic. Eram în Împărăția Cărților
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
o cameră fără cărți este ca un trup fără suflet. Cărțile din bibliotecă reprezintă o potecă presărată cu pietre scumpe care duce spre Paradisul cunoașterii, spre lumea visurilor și a minunilor. Citind o carte, părăsești treptat lumea realului și te afunzi în cea a imaginarului. Cartea, în inimile noastre este ca o piramidă păstrătoare a cunoștinșelor, gândurilor și a simțirii umane. Noi, copiii, ne imaginăm cartea ca un univers plin de farmec, de care ne este greu să ne dezlipim, pentru că
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
coexiste și chiar să prospere, Într-o lume cu atâtea loialități divizate? În măsura În care culturile locale se simt amenințate de forțele naționale, transnaționale și globale mai puternice, este probabil că Își vor vedea culturile ca pe niște „proprietăți care trebuie apărate” afundându-se În felul acesta și mai adânc În vechea mentalitate a lui „al meu versus al tău”. Pe de altă parte, În măsura În care ei văd europenizarea și globalizarea ca pe modalități de a se elibera de vechiul jug al statului-națiune și
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
etc., să (se) coclească, să (se) înverzească, să orbească, să paralizeze. 3.3.2.2. Configurație spațială: ● reflexive: a se afla, a se alege 31, a se apleca (primare); a se acoperi, a se adânci, a se aduna, a se afunda, a se agrega, a se alungi, a se amalgama, a se angrena, a se arcui, a se ascuți, a se astupa, a se bifurca, a se bloca, a se cufunda, a se curba, a se decanta, a se depărta, a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și Rappaport Hovav (2005: 73) observă că, de obicei, verbele de schimbare de stare sau de localizare prezintă alternanța cauzativă. Unii membri ai acestor clase semantice nu acceptă alternanța (murder 'a omorî', assassinate 'a asasina', stow 'a aranja', immerse 'a afunda, a îngropa'). Probabil că aceste verbe au aceeași structură ca dry 'a se uda' sau break 'a se rupe', dar natura rădăcinii lor împiedică detranzitivizarea. Reinhart (1996: 6) observă că problema alternanței cauzative se pune pentru verbele inacuzative și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
se adâncește în fiecare an tranz.: Apa/Ion adâncește groapa part. adâncit, -ă nom. adâncirea, adâncitul A SE ADUNA Apa se adună în gropi tranz.: Ion adună apă de ploaie în găleată part. adunat, -ă nom. adunarea, adunatul A SE AFUNDA Clădirea reactorului se afundă în pământ tranz.: Un avion CIA afundă România într-un mare scandal part. afundat, -ă nom. afundarea, afundatul A SE AGREGA Componentele celulare se agregă natural tranz.: Substanța agregă componentele celulare part. agregat, -ă nom. agregarea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
an tranz.: Apa/Ion adâncește groapa part. adâncit, -ă nom. adâncirea, adâncitul A SE ADUNA Apa se adună în gropi tranz.: Ion adună apă de ploaie în găleată part. adunat, -ă nom. adunarea, adunatul A SE AFUNDA Clădirea reactorului se afundă în pământ tranz.: Un avion CIA afundă România într-un mare scandal part. afundat, -ă nom. afundarea, afundatul A SE AGREGA Componentele celulare se agregă natural tranz.: Substanța agregă componentele celulare part. agregat, -ă nom. agregarea, agregatul A SE ALUNGI
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
adâncit, -ă nom. adâncirea, adâncitul A SE ADUNA Apa se adună în gropi tranz.: Ion adună apă de ploaie în găleată part. adunat, -ă nom. adunarea, adunatul A SE AFUNDA Clădirea reactorului se afundă în pământ tranz.: Un avion CIA afundă România într-un mare scandal part. afundat, -ă nom. afundarea, afundatul A SE AGREGA Componentele celulare se agregă natural tranz.: Substanța agregă componentele celulare part. agregat, -ă nom. agregarea, agregatul A SE ALUNGI Genele se alungesc tranz.: Rimelul alungește genele
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]