6,798 matches
-
și întâlnire pe deasupra. - Hm, o fi și el cazat poate în hotel de ne știa că am venit astăzi și că ne pândește de când am venit. - Nu o avea altă ocupație. Cine știe, o fi vreun pierde vară aflat la agățat turiste sosite la mare. - Lasă-l încolo, nu-mi mai aminti de el. Nu vezi că a dispărut? Tu ce-ai mai făcut cu tipul visat? Tot acolo este? - Da, a intrat în apă, apoi nu l-am mai văzut
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
parapet pe altul, spun artiștii circului că nu și-ar fi luat elanul necesar, iar ea a țipat la el, ca să îl prevină și să îi dea curaj. Probabil, stresat de țipăt, leul s-a răsucit în timpul saltului și a agățat cu ghearele jugulara dresoarei. Sub ochii spectatorilor, artista de circ, Elena Țipa a fost răpusă, pierzând până la ultima picătură, tot sângele, prin artera străpunsă. Leul se spune că a vegheat lângă trupul neînsuflețit, parcă umanizându-se și parcă plângând, îndurerat
FRAŢII TARZAN. CORIFEI ÎN ARENA CIRCULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347614_a_348943]
-
cu alte pahare pline. Fetele preferau mai mult răcoritoarele și cocktail-urile. Atmosfera începu să se mai anime. Vedeai cum dispărea câte o pereche sau două pe ușa ce ducea în salonul de dans, de unde DJ - ul cu nelipsitele căști agățate de gât, frământa cu sârguința platanele să mixeze muzica ce se asculta în acea vreme. Numărul invitaților tineri prezenți în sala de protocol începu să se micșoreze, aceștia trecând perechi, perechi prin ușa de legătură între cele două saloane, optând
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347636_a_348965]
-
au întâmpinat la venire, din simplul motiv că satul era prea mic și nu avea nici preot și nici primar. Iată-l ajuns în dreptul unei clădiri ceva mai arătoase, din mijlocul satului, puțin dărăpănată, dar spațioasă, pe fațada căreia era agățată o tablă pe care scria “Școala generală Clasele I-VIII“. Primul obiectiv din acea zi a fost atins: a găsit școala. Poate aici, la școală, va găsi pe cineva care să-i propună o gazdă. Avu noroc, deși era cam
SUFLET DE PROFESOR de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347688_a_349017]
-
de culori amestecate cu urzici... Într-o lume umbroasă, limitată și cam amară, De nedigerabilă inima și viscerele o scot afară, Și nu s-ar face ea singură mai frumoasă-n ață De nu cumva de vreun vreasc interior se agață. A fi romantic este opțiunea de a dezice limite, Citind eroic semne dintr-o adunare între liniuțe, Din suflete împânzite-n lume prin mii de feluri, Dintre carențe în obijnuințe lipsite de bune țeluri... https://www.youtube.com/watch?v
A FI ROMANTIC? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347742_a_349071]
-
umblă la mintea tinerilor, si nu produce mare lucru. Am mai văzut tinere cunt-ărețe cu un unic talent, miji-karea cărnurilor din dotare. Nu ne mai surprinde când vedem niște fomei dansând în curul gol. Textul (1)e trist, formula de agățat picioare de câine, lăbuțe de pisică flamanda. Muzică românească a produs texte geniale, ca "vând fan, sunt un jupan", sau "fața mea este model". Dar, să stai în stație la Lizeanu și să cetești ziarul, și să și mai vezi
LA LIZEANU ÎN STAȚIE ISIS DEZVĂLUITĂ. KHULMEA KHULTURII! de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350021_a_351350]
-
îți vin gânduri violente la privirea picturii lui Botticelli. Blondă lu' Drăghici ridică un picior la verticală. O vezi, cedezi nervos, te arunci în videoclipulu a la porno, și s-o făcut mare act de cultură . Așaaa, vrei s-o agăți pe blondina, dar nu ai nimic în plasă. Nu tu un cartaboș, nu tu un carnate da 2 lei kilu', nici un amărât de parizer. Ce să faci? Cânți a pagubă. Băăi, ați dilit? Cum ma, să cânți un text de
LA LIZEANU ÎN STAȚIE ISIS DEZVĂLUITĂ. KHULMEA KHULTURII! de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350021_a_351350]
-
universului. Glasul lui i-a îngropat egoismul într-o matematică a rosturilor. Dublul învinsese singularitatea viselor. S-a plecat cuplului văratic cu prietenia răsuflărilor. I-a apărut în calea inimii cu o îmbrățișare pe marginea șoselei întunecate. I s-a agățat de glezna amintirii.I s-a cățărat pe suflet și a purtat-o între coaste, între tâmple ca pe o mărturie de creștere. A întors-o pe toate părțile până ce brațele i-au devenit aripi,până ce picioarele au deprins altă
POVESTEA UNEI ÎMBRĂȚIȘĂRI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350027_a_351356]
-
Popa Publicat în: Ediția nr. 1527 din 07 martie 2015 Toate Articolele Autorului Iubirea ta mă ține noaptea trează Și-mi învelește trupul cu fiori Dar vraja-n zori de zi, se disipează Și-mi șterge anotimpul de culori. M-agăț de zmeie ce-mi înclină gândul Înspre-ntomnări și temeri ruginii... Când altor mări de dor le vine rândul Să se reverse-n valuri argintii Peste cuprinsul ne-mblânzit de sete Alunec pe pojghițe de cuvânt Ce vor în orice pas să
DOR, DOR, DOR de AURA POPA în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350064_a_351393]
-
aripi de ger. Mă-ndrept spre-un spațiu nedefinit, Păstrând, candidă, capul smerit. Încovoiată de frig și ploi, Mă cern prin sita cu vechi nevoi. Din viață nu pot să evadez! Pe țărmul morții să eșuez Nu-s pregătită! M-agăț frivol De clipa-ncinsă în vitriol. Nu-i mai văd umbra de piază-rea, M-avânt în marea de tinichea Și lupt cu valuri reci de grafit, În cursa aspră către sfârșit... Referință Bibliografică: Țărmul morții / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN
ȚĂRMUL MORȚII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350053_a_351382]
-
guști. Păpădie: Eu sunt o părere, o umbră, o pasăre cu aripile frânte, o iarbă agățătoare ce se ascunde în spatele fiecărui copac. Sfinx: Eu sunt copacul ce stă neclintit în fața furtunii. Eu sunt o stâncă de care încearcă să se agațe un fir de iarbă, dar când îmi simte ascuțișul își pleacă ochii spre alte colțuri de teamă să nu se frângă. Păpădie: Tu ești leul înaripat din mitologia greacă, pentru că-i porți numele. Sfinx: Era leoaică. Păpădie: Și cerea drumeților
LUMINA UITATĂ DIN STÂNCĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350035_a_351364]
-
tine. Nu încercau să pătrundă dincolo de esența lucrurilor. Se mulțumeau să trăiască asemenea gâzelor ce se lăfăie o clipă în lumina diurnă. Păpădie: Și leul elimina pe cei care nu erau puternici. Sfinx: Se eliminau singuri. Păpădie: Încercând să se agațe de alte colțuri. Piatră: De alte adâncuri. Sfinx: Adâncurile sunt greu de pătruns, sunt pentru aceia care cunosc răspunsul. Păpădie: Eu sunt bine în lumea mea. Sfinx: O să-ți pară rău că ai trăit degeaba. Păpădie: Nu trăiesc degeaba. Mă
LUMINA UITATĂ DIN STÂNCĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350035_a_351364]
-
Pornim împreună. Păpădie: Renunțați! (Piatră și Sfinx încep să escaladeze muntele. Ploaia îi izbește în față. E atât de deasă, încât nu se mai zăresc unul pe altul. Din când în când câte un fulger le luminează calea. Alunecă. Se agață din nou.) Păpădie (din adăpost): Nu-i mai văd. Nu știu ce s-a întâmplat cu ei. Sunt încăpățânați. Nu m-au ascultat deloc. (Încearcă să facă câțiva pași, dar se întoarce în adăpost.) Este imposibil. (De pe muntele stâncos se aude un
LUMINA UITATĂ DIN STÂNCĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350035_a_351364]
-
în adăpost.) Este imposibil. (De pe muntele stâncos se aude un glas.) Piatră: Sfinx! (din nou) Sfinx! (după o clipă de liniște) Nu mă aude. Ce s-a întâmplat cu el? Și ploaia nu mai încetează. Am rămas suspendat. M-a agățat o piatră și nu pot să mă mai desprind din brațele ei. (din nou) Sfinx! Păpădie: E prăpăd. Ce s-o fi ales de ei? Piatră: Sfinx! (La un moment dat se face liniște. Un timp se aude zbuciumul furtunii
LUMINA UITATĂ DIN STÂNCĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350035_a_351364]
-
natura, pe urmă se luminează.) Păpădie (ieșind din adăpost) E liniște. Furtuna a trecut. Parcă nici nu a fost vreodată. Nu știu nimic de Piatră și Sfinx. Piatră: (pe la mijlocul muntelui) S-a luminat! Acum pot observa roca ce m-a agățat. E o piatră cu reflexe albăstrui. (Gândește.) E piatra lunii, da, ea este. O piatră semiprețioasă m-a agățat. Am găsit ce căutam. Sunt mulțumit. De fapt nici nu am știut ce caut, această piatră mi-a deschis ochii. (se
LUMINA UITATĂ DIN STÂNCĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350035_a_351364]
-
vreodată. Nu știu nimic de Piatră și Sfinx. Piatră: (pe la mijlocul muntelui) S-a luminat! Acum pot observa roca ce m-a agățat. E o piatră cu reflexe albăstrui. (Gândește.) E piatra lunii, da, ea este. O piatră semiprețioasă m-a agățat. Am găsit ce căutam. Sunt mulțumit. De fapt nici nu am știut ce caut, această piatră mi-a deschis ochii. (se dezleagă de piatra ce-l ținea ancorat. Mă întorc la câmpie cu o comoară culeasă de pe munte. (Piatră ajunge
LUMINA UITATĂ DIN STÂNCĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350035_a_351364]
-
nu poți fi posac, Ba chiar nu ai voie să fi nici de nevoie, Că numai c-o vorbă bună intri ei în voie! I-am arătat:-Tu ești ca o apă curată, Inima-mi numai de ține tare se agață, Spera tic-tac că bate cu tine odat', Tic-tac, cică sensul acum l-a aflat... Tu ești așa doar ca o apă lină, Inima-mi doar de tine se anină, Și că-ți pasă de ea crede stingher, Ba că de
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350049_a_351378]
-
doar mie, Poate că m-ar și lua la ochi ca răzvrătit, Și mi-ar pune și mai multe notițe de plătit. - Posibil, dar tu ști că există și o speranță, Nu-ți zic că de ea existența a-ți agăța, Ci doar încercăm și vedem ce primim, Zise comentând tot prietenul lui Alin. Profesorul nou de muzica are influență, Parcă directorului din strună îl încântă, Îl schimbă și-l manevrează cum dorește, El îi spuse că nouă un bal ne
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350049_a_351378]
-
să dea agitată din mâini în dorința de a-l vrăji: - Nu-mi execuți porunca, moșneag nenorocit? Te voi preface-n stâncă, sau într-un bloc de gheață. Statuie cu vârtelniță, cu sclave la picioare! În vârf de munte te agăț! Te fac sperietoare! Dar vraja nu se împlini. Turbată, începu să dea cu biciușca în moșneag fără să observe că în realitate Moș Vreme era o umbră prin care biciul trecea ca prin aer fără să-l atingă. Cele două
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]
-
mers pe șosea, în față li se deschise o întindere de apă verzuie și tulbure. Florin urcă mașina pe bacul care aștepta la mal și îi făcu semn să iasă pentru a-și dezmorți picioarele. Pentru prima dată, Mona se agăță de brațul soțului ei. Putea simți până în inima oaselor fiorul apei lovite de fundul plat din lemn. Încercă să aproximeze distanța până la celălalt mal și închise ochii, hotărâtă să nu îi deschidă până nu trebuiau să coboare. Zgomotul făcut de
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
pe ce iPhone au navigat, ce gagică au cucerit (ca să nu zicem altfel), la ce petrecere au băut semenii săi bărbați și, respectiv, ce pantofi și-au cumpărat, ce friptură au gătit, pe ce smartphone au navigat, ce gagiu au agățat și la ce party au fumat semenii săi femei. În proporție de cam 80%. Atunci, pentru a socializa cât de cât, e limpede că îi mai rămân 20%, care mai au și preocupări artistice/spirituale. Din acești 20%, un procent
DON QUIJOTE DIN BERCENI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350166_a_351495]
-
pled de nourași albi și din două coșuri începu să arunce peste noi cu beteală. Râdea cu hohote dolofana și arunca cu beteală, încât toți pomii, florile și viețuitoarele sclipeau sub încărcătura de fire lucitoare. Ba câteva fire ne-au agățat unul de altul încât, atunci când se scărpina vițelul între cornițe, cădeam buluc peste el și nu ne reveneam până nu ciulea urechile iepurașul. Si râdeau în hohote cu toții, iar dolofana arunca mereu cu beteală. Mai apăru și domnul Leo cu
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
sită prin care cernea peste tot o pulbere argintie. Se uitau mirați oamenii și credeau că aceasta cerne pulbere fină de diamante, pentru că în scurt timp copacii se îmbrăcară în straie sclipitoare, iar acoperișurile caselor scânteiau. Pe la streșini, enigmatica prințesă agăța țurțuri de cristal, iar la ferestre filigran cu flori și frunze din argint. Oamenii o priveau mirați și speriați, dar erau încântați de minunățiile ei strălucitoare și alergau veseli să prindă diamantele spulberate de ea. În curând, în urma prințesei apărură
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
de la preotul care vine cu botezul prin gospodării, câte o crenguță de busuioc pe care și-o pun noaptea sub pernă, pentru a-și visa ursitul. În noaptea către Bobotează, fetele înfășurau firul de busuioc cu beteală argintie și-l agățau într-un pom fructifer-măr.Dacă busuiocul din pom era împodobit, a doua zi, cu chiciură, însemna că ursitul va fi bogat, dacă nu, va fi sărac. Se zice, că în această zi, o dată cu sfințirea apei (aghiazma mare),sunt sfințite toate
BOBOTEAZA -6 IANUARIE ÎN PURANI, JUD. TELEORMAN de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361849_a_363178]
-
dumneata... rău de tot... Ptițâi deschise valiza, și așteptă, cu mâna în aer, să iasă din birou Iapileski. Dădu Domnul și acesta ieși, chemat la un telefon. Cu mâna udă de apă de baltă, Ptițâi scoase doi pești și îi agăță, mai ferit, în cuierul directorului general... Acesta îl privi, îl bătu pe umăr, și îi spuse: Ești un superdotat, dragul meu... un adevărat erou al învățământului... te rog, mai vino pe la noi... Dar, știți... se rugă Ptițâi... Știu, dragul meu
NIMENI NU ŞTIE NIMIC ÎN MINISTER de JIANU LIVIU în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361844_a_363173]