17,219 matches
-
-mi iau picioarele la spinare, rosti omulețul, Înapoia lui. Da, o să-ncerc. Ce părere aveți, domnule? — Dă fuga! Dă fuga! Îi răspunse Hilfe, tăios. — SÎnteți, deci, de aceeași părere. Da, poate că aveți dreptate. Se auziră pașii precipitați ai omulețului alergînd pe scară. Apoi se făcu din nou liniște. — Acum, aș putea, firește, să te omor, spuse Hilfe. Dar ce rost ar avea? În fond, ți-aș face un bine! Și după aceea aș Încăpea pe mîinile oamenilor dumitale. O, cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
podului rutier de la aeroport după prima repetiție a propriei sale morți. Un șofer de taxi ajutase două stewardese înspăimîntate să iasă dintr-o mașină mică de care se lovise Vaughan când țâșnise din gura unui drum de acces ascuns vederii. Alergând spre el, l-am văzut prin parbrizul spart al decapotabilei albe pe care o luase din parcarea Terminalului Oceanic. Față lui istovită, cu gura plină de cicatrice, era luminată de curcubee răsfrânte. Am smuls din cadru portiera îndoită a pasagerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în spatele Lincolnului lui Vaughan în vreme ce un Seagrave zdruncinat era ajutat să traverseze parcarea. Reconstituirea accidentului fusese un fiasco - lovită de camionul în derapaj, mașina lui Seagrave se blocase în barele de protecție descoperite ca un toreador miop care ar fi alergat drept în coarnele taurului. Camionul, după ce-l târâse în jur de cincizeci de metri, îl izbise de una dintre berlinele care veneau din sens opus. Violența neașteptată a coliziunii ridicase toată mulțimea în picioare, inclusiv pe mine și pe Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
se oprește în mod necesar la aspectul prezent al speciei umane tot așa cum sub credința bolșevicilor în lupta de clasă ca expresie a legii istoriei se află concepția lui Marx despre societate ca produs al unei gigantice mișcări istorice care aleargă potrivit propriei sale legi a mișcării către sfârșitul timpurilor istorice, când se va aboli de la sine. Mișcările totalitare sunt posibile oriunde se găsesc mase care, dintr-un motiv sau altul, au căpătat gustul de organizare politică. Masele nu sunt menținute
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
privește la câmp, unde nu mai este nimeni. Fata o ia la fugă pe câmp, plângând, și strigând: „Răzvan! Răzvan!“. Fuge ca o disperată, scaieții și ciulinii o zgârie pe picioare, este desculță, și îl tot strigă pe Răzvan. Și aleargă și aleargă până ajunge la o râpă, unde câmpul se termină brusc. Fata privește la râpă, cade în genunchi plângând, și urlă cu vocea înecată de lacrimi: „Răzvaaaaaaaaaaaaan!“. Din râpă își ia zborul o pasăre, care se pierde în depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
câmp, unde nu mai este nimeni. Fata o ia la fugă pe câmp, plângând, și strigând: „Răzvan! Răzvan!“. Fuge ca o disperată, scaieții și ciulinii o zgârie pe picioare, este desculță, și îl tot strigă pe Răzvan. Și aleargă și aleargă până ajunge la o râpă, unde câmpul se termină brusc. Fata privește la râpă, cade în genunchi plângând, și urlă cu vocea înecată de lacrimi: „Răzvaaaaaaaaaaaaan!“. Din râpă își ia zborul o pasăre, care se pierde în depărtare. Sfârșit. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
merge alături de o femeie. Cei doi se opresc și se sărută, după care femeia îngenunchează și începe să-i sugă penisul bărbatului. Fata din tren trage semnalul de alarmă, trenul se oprește, roțile scârțâie îngrozitor. Fata coboară din tren și aleargă pe câmp, dar bărbatul și femeia nu mai sunt acolo. Fata plânge și o ia la fugă pe câmp, desculță, strigând: „Matei! Matei!“. Fuge ca o disperată, ciulinii și scaieții îi zgârie picioarele, dar ea tot fuge mai departe. Brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
bătrânii, tot soiul de oameni, goi și ei. Suki era și ea pe-acolo, în apă, îmbrăcată într-o rochie de mireasă. Shuoke găsi un baston și începu să deseneze cu el cercuri în nisip. Cercurile deveneau din ce în ce mai mari, Shuoke alerga cu bastonul în mână, sărind peste cearșafuri, călcând oamenii în picioare, făcând un cerc interminabil. Apoi bastonul începu să frigă, iar Shuoke intră cu el în apă. Observa pe mal o ruină care semăna cu Acropolisul. Shuoke i-o arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
absolute - în care să te miști urmând o traiectorie exactă, încordată; dar când ți se pare că reușești, îți dai seama că stai pe loc, blocat, constrâns să repeți totul de la capăt A doua zi, de cum ai un moment liber, alergi la librărie, intri în prăvălie întinzând cartea deschisă și arătând cu degetul o pagină, de parcă asta ar fi de-ajuns să scoată în evidență nepotrivirea totală. - Știți ce mi-ați vândut?... Priviți... Tocmai când era cel mai pasionant... Librarul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
același timp soliditatea relației mele cu casa din Kudgiwa și restul pierderii ei, ba mai mult: și - poate nu ți-ai dat încă seama, dar dacă te gândești, vezi că e chiar așa - impulsul să mă desprind de ea, să alerg spre necunoscut, să întorc pagina, departe de mirosul acid de schoëblintsjia, pentru a începe un nou capitol, cu noi întâlniri, în apusurile interminabile din Aagd, în duminicile la Petkwo, în petrecerile de la Palatul Sidro. Chipul unei fete cu păr negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
stăpânesc forțele universului și să descopăr o oarecare ordine în el. Duminică. Dis-de-dimineață, m-am dus la observatorul meteorologic, m-am urcat pe scăriță și am rămas acolo, în picioare, ascultând ticăitul instrumentelor de înregistrare, ca muzica sferelor cerești. Vântul alerga pe cerul dimineții, transportând nori pufoși; norii se așezau în ghirlande: cirus, apoi cumulus. Către orele nouă și jumătate, s-a pornit un ropot de ploaie, dar pluviometrul a înregistrat doar câțiva centilitri; a urmat un curcubeu parțial, de scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
coloane militare de transport traversează piața și pagina, despărțindu-ne, femeile la coadă în fața magazinelor, șirurile de muncitori cu pancarte. Irina e departe acum, pălăria cu trandafir plutește peste o mare de berete gri, de căști, de basmale; încerc să alerg după ea, dar ea nu se uită înapoi. Urmează câteva paragrafe pline de nume de generali și deputați, în legătură cu bombardamente și retrageri de pe front, cu sciziuni și unificări ale partidelor reprezentate în Consiliu, întrerupte de observații climaterice: averse, brumă, mersul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de fiecare dată amân din cauza unei obligații importante pe care trebuie s-o îndeplinesc. Și când te gândești că eu par să mă bucur de o libertate neobișnuită pentru un militar în serviciu activ: obligațiile mele nu sunt foarte clare; alerg între diferitele sedii ale Statelor Majore; rareori mă aflu la cazarmă, de parcă n-aș face parte din nici o schemă a nici unui departament, și nici nu stau lipit de un birou. Spre deosebire de Valeriano, care nu se mișcă de la biroul lui. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
turneul bacșișurilor, casă cu casă, cu felicitarea cu urări pentru Anul Nou, căci spune că bacșișurile din decembrie sunt luate de colegii lui, iar el nu se alege cu nici un ban. Dar poate fi și din trecuturi mai îndepărtate, ce aleargă după bătrânul Ruedi și dau de urma portiței din acest Impasse: contrabandiști din Valais, mercenari din Katanga, crupieri de la cazinoul din Varadero, de pe vremea lui Fulgencio Batista... Bernadette nu avea nimic de-a face cu nici unul din trecuturile mele: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
da să citești imediat Într-o rețea de linii ce se leagă de pseudo(sau autenticul?) Flannery, care ar putea fi chiar același lucru cu Privește în jos unde umbrele se îndesesc al autenticului (sau pseudo?) Vandervelde. Abia aștepți să alergi la cafenea, unde ai întâlnire cu Ludmila, ca să-i povestești rezultatele confuze ale anchetei tale și ca să te convingi, văzând-o, că nu poate avea nimic în comun cu cititoarele întâlnite în lumea traducătorului mitoman. Ultimele două dorințe sunt ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
siguranță chiar în clipa aceea sună îndelung în camerele pustii, și din nou sunt sfâșiat între nevoia și imposibilitatea de a răspunde. În fiecare dimineață, înainte de ora de curs, fac jogging timp de un ceas, adică îmi pun treningul și alerg, căci simt nevoia să mă mișc: doctorii mi-au recomandat mișcare ca să combat obezitatea care mă chinuie, și ca să-mi descarc nervii. Aici, în timpul zilei, dacă nu te duci în campus, la bibliotecă, să asculți cursurile colegilor, sau la cafeneaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe cărările foșnind de frunze și uneori ne salutăm: „Hi!“, alteori nu, căci trebuie să ne economisim suflul. Alt avantaj al alergatului față de alte sporturi: fiecare e singur și nu trebuie să dea socoteală altora. Întreaga colină e locuită și, alergând, trec pe lângă case de lemn cu două etaje, cu grădină, diferite și totuși la fel; din când în când aud sunând un telefon. Asta mă enervează; involuntar încetinesc pasul; ciulesc urechea să aud dacă cineva răspunde și-mi pierd răbdarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de lemn cu două etaje, cu grădină, diferite și totuși la fel; din când în când aud sunând un telefon. Asta mă enervează; involuntar încetinesc pasul; ciulesc urechea să aud dacă cineva răspunde și-mi pierd răbdarea dacă țârâitul continuă. Alergând mai departe trec prin fața altei case în care sună un telefon și mă gândesc: „E un apel care mă urmărește, cineva caută în cartea de telefon toate numerele din Chestnut Lane și cheamă o casă după alta, să vadă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mă gândesc: „E un apel care mă urmărește, cineva caută în cartea de telefon toate numerele din Chestnut Lane și cheamă o casă după alta, să vadă dacă mă găsește.“ Uneori, toate casele sunt tăcute și pustii, pe trunchiurile copacilor aleargă veverițele, coțofenele coboară să ciugulească grăunțele puse pentru ele în vase de lemn. Alergând, simt o vagă senzație de alarmă, și, chiar înainte de a capta sunetul în ureche, mintea înregistrează posibilitatea țârâitului, aproape îl cheamă, îl aspiră din propria absență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
toate numerele din Chestnut Lane și cheamă o casă după alta, să vadă dacă mă găsește.“ Uneori, toate casele sunt tăcute și pustii, pe trunchiurile copacilor aleargă veverițele, coțofenele coboară să ciugulească grăunțele puse pentru ele în vase de lemn. Alergând, simt o vagă senzație de alarmă, și, chiar înainte de a capta sunetul în ureche, mintea înregistrează posibilitatea țârâitului, aproape îl cheamă, îl aspiră din propria absență, iar în acea clipă, dintr-o casă ajunge, mai întâi atenuat, apoi mereu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fuseseră culese deja de o antenă din străfundurile ființei mele, înainte ca auzul să le fi perceput, și iată că mă cuprinde o frenezie absurdă; sunt prizonier într-un cerc în centrul căruia e telefonul care sună în casa aceea, alerg fără să mă îndepărtez, zăbovesc fără să-mi reduc ritmul alergării. „Dacă nimeni n-a răspuns până acum înseamnă că nu e nimeni acasă... Dar atunci de ce continuă să sune? Ce speră? Poate acolo locuiește un surd și cine sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
semnalul „câine care latră“ e mai puternic decât cel de „telefon care țârâie“ și asta ajunge ca să-mi deschidă o portiță din cercul care mă ținea prizonier: reiau alergatul pe lângă copacii de pe drum, lăsând țârâitul în urmă, mereu mai atenuat. Alerg până unde nu mai sunt case. Mă opresc într-o poiană să-mi trag sufletul. Fac genuflexiuni, aplecări, îmi masez mușchii de la picioare ca să nu se răcească. Mă uit la ceas. Sunt în întârziere, trebuie să mă întorc dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
îmi masez mușchii de la picioare ca să nu se răcească. Mă uit la ceas. Sunt în întârziere, trebuie să mă întorc dacă nu vreau să-i fac pe studenți să mă aștepte. Asta ar mai lipsi, să se răspândească vorba că alerg prin pădure la ora când trebuie să-mi țin cursul... O iau la goană înapoi fără să mai bag nimic în seamă, nici n-o să mai recunosc casa aceea, o voi depăși fără să-mi dau seama. De altfel, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
depăși fără să-mi dau seama. De altfel, e o casă la fel cu toate celelalte, iar unicul mod de a o distinge ar fi dacă telefonul ar suna din nou, lucru imposibil... Cu cât învârt gândurile astea în minte, alergând pe pantă în jos, cu atât mi se pare că aud din nou țârâitul acela, mereu mai clar și distinct; sunt din nou în apropierea casei și telefonul tot sună. Intru în grădină, dau ocol casei, alerg la fereastră. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
astea în minte, alergând pe pantă în jos, cu atât mi se pare că aud din nou țârâitul acela, mereu mai clar și distinct; sunt din nou în apropierea casei și telefonul tot sună. Intru în grădină, dau ocol casei, alerg la fereastră. E de ajuns să întind mâna și să ridic receptorul. Spun gâfâind: - Aici nu e... - și din receptor o voce, un pic nerăbdătoare, dar numai un pic, căci ce izbește mai mult în vocea asta e răceala, calmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]