2,082 matches
-
perechea cauzativă. Matsuzaki (2001: 2) arată că perechile ergative sunt caracterizate printr-o schimbare în structura argumentală, numită alternanță ergativă, iar, la alți autori, alternanță cauzativă (Haspelmath 1993100, Levin și Rappaport Hovav 1995), alternanță de tranzitivitate (Hale și Keyser 1987101), alternanță inacuzativă (Kiparsky 1998). Levin și Rappaport Hovav (2005: 2) arată că fenomenul numit alternanța cauzativă, anticauzativ sau alternanța cauzativă/incoativă este un subiect dezbătut în teoria realizării argumentelor, unul dintre scopurile acestei teorii fiind să identifice componentele semantice relevante pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în structura argumentală, numită alternanță ergativă, iar, la alți autori, alternanță cauzativă (Haspelmath 1993100, Levin și Rappaport Hovav 1995), alternanță de tranzitivitate (Hale și Keyser 1987101), alternanță inacuzativă (Kiparsky 1998). Levin și Rappaport Hovav (2005: 2) arată că fenomenul numit alternanța cauzativă, anticauzativ sau alternanța cauzativă/incoativă este un subiect dezbătut în teoria realizării argumentelor, unul dintre scopurile acestei teorii fiind să identifice componentele semantice relevante pentru sintaxă și să explice relația dintre acestea și posibilitățile de realizare argumentală. În ceea ce privește perechile
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
alternanță ergativă, iar, la alți autori, alternanță cauzativă (Haspelmath 1993100, Levin și Rappaport Hovav 1995), alternanță de tranzitivitate (Hale și Keyser 1987101), alternanță inacuzativă (Kiparsky 1998). Levin și Rappaport Hovav (2005: 2) arată că fenomenul numit alternanța cauzativă, anticauzativ sau alternanța cauzativă/incoativă este un subiect dezbătut în teoria realizării argumentelor, unul dintre scopurile acestei teorii fiind să identifice componentele semantice relevante pentru sintaxă și să explice relația dintre acestea și posibilitățile de realizare argumentală. În ceea ce privește perechile de verbe implicate în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cauzativă/incoativă este un subiect dezbătut în teoria realizării argumentelor, unul dintre scopurile acestei teorii fiind să identifice componentele semantice relevante pentru sintaxă și să explice relația dintre acestea și posibilitățile de realizare argumentală. În ceea ce privește perechile de verbe implicate în alternanță, se vorbește despre structuri mediopasive sau anticauzative (Zubizarreta 1985: 259102), cu referire la exemple de tipul The door opened ' Ușa s-a deschis', The lecture began ' Cursul a început', verbe incoative (Manoliu-Manea 1993: 74 arată că incoativitatea se referă la
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
extins și la evenimente în cazul cărora schimbarea e dusă la capăt de factori externi, fizici, care acționează fără voință), anticauzative (Alboiu, Barrie, Frigeni 2004: 14, cu referire la inacuzativele derivate). Levin și Rappaport Hovav (1995: 31, 79) observă că alternanța cauzativă este un diagnostic valid pentru inacuzativitate 103, așa cum au arătat Burzio (1986), Rosen (1981), și că în anumite limbi, alternanța cauzativă este asociată cu diferențe morfologice. Relația semantică dintre cele două variante este următoarea: subiectul variantei inacuzative și obiectul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Alboiu, Barrie, Frigeni 2004: 14, cu referire la inacuzativele derivate). Levin și Rappaport Hovav (1995: 31, 79) observă că alternanța cauzativă este un diagnostic valid pentru inacuzativitate 103, așa cum au arătat Burzio (1986), Rosen (1981), și că în anumite limbi, alternanța cauzativă este asociată cu diferențe morfologice. Relația semantică dintre cele două variante este următoarea: subiectul variantei inacuzative și obiectul variantei tranzitive poartă același rol. Autoarele (Levin și Rappaport Hovav 1995: 80) observă că multe verbe citate ca inacuzative prototipice (break
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
tranzitive poartă același rol. Autoarele (Levin și Rappaport Hovav 1995: 80) observă că multe verbe citate ca inacuzative prototipice (break 'a se rupe', dry 'a se usca', open 'a se deschide'), în special cele de schimbare de stare, participă la alternanța cauzativă. Levin și Rappaport Hovav (2005: 73) observă că, de obicei, verbele de schimbare de stare sau de localizare prezintă alternanța cauzativă. Unii membri ai acestor clase semantice nu acceptă alternanța (murder 'a omorî', assassinate 'a asasina', stow 'a aranja
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
se rupe', dry 'a se usca', open 'a se deschide'), în special cele de schimbare de stare, participă la alternanța cauzativă. Levin și Rappaport Hovav (2005: 73) observă că, de obicei, verbele de schimbare de stare sau de localizare prezintă alternanța cauzativă. Unii membri ai acestor clase semantice nu acceptă alternanța (murder 'a omorî', assassinate 'a asasina', stow 'a aranja', immerse 'a afunda, a îngropa'). Probabil că aceste verbe au aceeași structură ca dry 'a se uda' sau break 'a se
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în special cele de schimbare de stare, participă la alternanța cauzativă. Levin și Rappaport Hovav (2005: 73) observă că, de obicei, verbele de schimbare de stare sau de localizare prezintă alternanța cauzativă. Unii membri ai acestor clase semantice nu acceptă alternanța (murder 'a omorî', assassinate 'a asasina', stow 'a aranja', immerse 'a afunda, a îngropa'). Probabil că aceste verbe au aceeași structură ca dry 'a se uda' sau break 'a se rupe', dar natura rădăcinii lor împiedică detranzitivizarea. Reinhart (1996: 6
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
assassinate 'a asasina', stow 'a aranja', immerse 'a afunda, a îngropa'). Probabil că aceste verbe au aceeași structură ca dry 'a se uda' sau break 'a se rupe', dar natura rădăcinii lor împiedică detranzitivizarea. Reinhart (1996: 6) observă că problema alternanței cauzative se pune pentru verbele inacuzative și pentru cele cu Experimentator, care apar în structuri de tipul: The ball rolled/Someone or something rolled the ball 'Mingea s-a rostogolit'/'Cineva sau ceva a rostogolit mingea' Max worries/Something worries
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
afectarea entității de către evenimentul cauzator; (c) legate de cauză: acțiunea directă sau indirectă a cauzei, intenția (rezultat accidental sau intenționat), eveniment natural sau care presupune efort, implicarea cauzatorului în activitate. 5.2.2. Proprietățile semantice ale verbului relevante pentru producerea alternanței, asemănătoare în diferite limbi, sunt inventariate de Matsuzaki (2001: 59−82): (a) schimbarea de stare este, potrivit lui Haspelmath (1993: 92−93), componentul semantic esențial pentru producerea alternanței; această observație explică numai parțial situația din limba română, în care alternanța afectează
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cauzatorului în activitate. 5.2.2. Proprietățile semantice ale verbului relevante pentru producerea alternanței, asemănătoare în diferite limbi, sunt inventariate de Matsuzaki (2001: 59−82): (a) schimbarea de stare este, potrivit lui Haspelmath (1993: 92−93), componentul semantic esențial pentru producerea alternanței; această observație explică numai parțial situația din limba română, în care alternanța afectează toate subclasele semantice de verbe inacuzative, și nu numai pe cele de schimbare de stare; (b) trăsătura [+ Creație] explică de ce verbe ca make 'a face', produce 'a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
producerea alternanței, asemănătoare în diferite limbi, sunt inventariate de Matsuzaki (2001: 59−82): (a) schimbarea de stare este, potrivit lui Haspelmath (1993: 92−93), componentul semantic esențial pentru producerea alternanței; această observație explică numai parțial situația din limba română, în care alternanța afectează toate subclasele semantice de verbe inacuzative, și nu numai pe cele de schimbare de stare; (b) trăsătura [+ Creație] explică de ce verbe ca make 'a face', produce 'a produce', build 'a construi', assemble 'a asambla' nu participă la alternanță; diferența
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
care alternanța afectează toate subclasele semantice de verbe inacuzative, și nu numai pe cele de schimbare de stare; (b) trăsătura [+ Creație] explică de ce verbe ca make 'a face', produce 'a produce', build 'a construi', assemble 'a asambla' nu participă la alternanță; diferența dintre The potatoes baked ' Cartofii s-au copt' și *The cake baked 'Prăjitura s-a copt' se explică prin faptul că cel de-al doilea exemplu implică, în afară de schimbarea de stare, comună celor două exemple, un proces de creație
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
au copt' și *The cake baked 'Prăjitura s-a copt' se explică prin faptul că cel de-al doilea exemplu implică, în afară de schimbarea de stare, comună celor două exemple, un proces de creație; (c) trăsătura agentivitate este foarte importantă pentru alternanță, dar nu poate explica toate situațiile în care aceasta se produce; Matsuzaki (2001: 73) arată că verbele de schimbare de stare care acceptă alternanța ergativă sunt nespecificate lexical pentru agentivitate, ceea ce explică diferența dintre kill 'a omorî, a ucide' (subiect
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
stare, comună celor două exemple, un proces de creație; (c) trăsătura agentivitate este foarte importantă pentru alternanță, dar nu poate explica toate situațiile în care aceasta se produce; Matsuzaki (2001: 73) arată că verbele de schimbare de stare care acceptă alternanța ergativă sunt nespecificate lexical pentru agentivitate, ceea ce explică diferența dintre kill 'a omorî, a ucide' (subiect nonagentiv, forță naturală) și assassinate/murder/slaughter 'a assasina/a sacrifica' (imposibil de construit cu subiect nonuman); (d) gradul de schimbare de stare explică
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
gradul de schimbare de stare explică, potrivit lui Levin (1993)105, de ce verbele care denotă o schimbare totală, de tipul destroy 'a distruge', nu pot alterna și de ce un verb ca break 'a rupe', care nu presupune o distrugere totală, acceptă alternanța; (e) tipul de cauză este o altă trăsătură relevantă: spre deosebire de agentivitate, cauza accentuează legătura dintre agent/cauză și evenimentul cauzat. Criteriul (e) a determinat numeroase interpretări. Smith (1970, apud Matsuzaki 2001: 78) arată că există două trăsături semantice asociate cu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
o altă trăsătură relevantă: spre deosebire de agentivitate, cauza accentuează legătura dintre agent/cauză și evenimentul cauzat. Criteriul (e) a determinat numeroase interpretări. Smith (1970, apud Matsuzaki 2001: 78) arată că există două trăsături semantice asociate cu verbele ergative care participă la alternanță: activitate independentă și control extern. Nu participă la alternanța ergativă nici verbe ca destroy 'a distruge' și build 'a construi', care descriu numai activități controlabile de către un agent extern, dar nici verbe ca shudder 'a tremura' și laugh 'a râde
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
dintre agent/cauză și evenimentul cauzat. Criteriul (e) a determinat numeroase interpretări. Smith (1970, apud Matsuzaki 2001: 78) arată că există două trăsături semantice asociate cu verbele ergative care participă la alternanță: activitate independentă și control extern. Nu participă la alternanța ergativă nici verbe ca destroy 'a distruge' și build 'a construi', care descriu numai activități controlabile de către un agent extern, dar nici verbe ca shudder 'a tremura' și laugh 'a râde', în cazul cărora agentul extern nu poate controla activitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
finalizarea evenimentului. 5.2.3. În interpretarea propusă de Levin și Rappaport Hovav (1995), un verb poate avea mai multe sensuri diferite între ele exact prin aspectele relevante sintactic. Levin și Rappaport Hovav (1995: 182) arată că sensurile multiple explică alternanța inacuzativ/inergativ. Levin și Rappaport Hovav (1995: 81) reanalizează ideea formulată în studii anterioare, conform căreia informația semantică relevantă pentru participarea la alternanța cauzativă este legată de schimbarea de stare și de agentivitate și propun, în locul acesteia, distincția eventualitate cauzată
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ele exact prin aspectele relevante sintactic. Levin și Rappaport Hovav (1995: 182) arată că sensurile multiple explică alternanța inacuzativ/inergativ. Levin și Rappaport Hovav (1995: 81) reanalizează ideea formulată în studii anterioare, conform căreia informația semantică relevantă pentru participarea la alternanța cauzativă este legată de schimbarea de stare și de agentivitate și propun, în locul acesteia, distincția eventualitate cauzată intern vs extern. Levin și Rappaport Hovav (1995: 91−92) menționează că noțiunea cauzare internă exclude agentivitatea. Verbele de tip cauzare externă implică
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
predicate monadice, iar verbele cu cauză externă sunt predicate diadice, care au drept argumente participantul pasiv și cauza externă. Autoarele arată că nu există cauză externă fără variație de tranzitivitate. În engleză, multe verbe de schimbare de stare care acceptă alternanța sunt deadjectivale (pentru că multe adjective descriu stări). Proprietățile permanente, spre deosebire de cele temporare, nu pot fi cauzate extern. Levin și Rappaport Hovav (1995: 98) observă că distincția între verbele cu cauză internă și cele cu cauză externă corespunde aproximativ distincției între
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sufixele -ize și -ify nu se pot detranzitiviza, chiar dacă aceste afixe au fost caracterizate ca fiind cauzative, pentru că descriu eventualități care nu pot fi îndeplinite în absența Agentului (Levin și Rappaport Hovav 1995: 102−105). Autoarele observă că verbele cu alternanță nu exercită, de obicei, restricții semantice asupra argumentelor − Cauză Externă, Agent, Instrument, Circumstanțial, Forță Naturală. Clasa de verbe cu alternanță este caracterizată de lipsa completă de specificare a evenimentului cauzator (de unde și posibilitatea diverselor tipuri de subiect). Pornind de la această
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
care nu pot fi îndeplinite în absența Agentului (Levin și Rappaport Hovav 1995: 102−105). Autoarele observă că verbele cu alternanță nu exercită, de obicei, restricții semantice asupra argumentelor − Cauză Externă, Agent, Instrument, Circumstanțial, Forță Naturală. Clasa de verbe cu alternanță este caracterizată de lipsa completă de specificare a evenimentului cauzator (de unde și posibilitatea diverselor tipuri de subiect). Pornind de la această constatare, autoarele (Levin și Rappaport Hovav 1995: 107) formulează condiția de detranzitivizare: un verb care denotă un eveniment având cauză
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
complet nespecificată. Levin și Rappaport Hovav (1995: 110) arată că, în engleză, există perechi verbale identice morfologic − un verb intranzitiv cu cauză internă și un verb cauzativ −, pe care autoarele le numesc perechi cauzative (diferite de cele care participă la alternanța cauzativă, care caracterizează numai verbele inacuzative): The soldiers marched to the tents ' Soldații au mărșăluit până la cort' The general marched the soldiers to the tents ' Generalul i-a făcut pe soldați să mărșăluiască până la cort'. Această variație caracterizează verbe agentive
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]