5,281 matches
-
10). M. este între primii noștri prozatori citadini, peisagist urban, evocator al Bucureștilor. Preferințele sale se îndreaptă spre colțurile cu o viață tihnită, copleșite de invazii florale (Bucureștii lalelelor și ai trandafirilor). În descriere introduce ordinea artificialului prin comparații savante, aluzii mitologice, ornamente stilistice. Viziunea asupra naturii este cea a estetului și a citadinului obosit. M. este și autorul unor pagini de umor negru (Între cotețe) și de explorare a himericului și a patologicului (Nicu Dereanu). Cu Thalassa el impune romanul
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
al cărei produs era și care era amenințată de barbarii ce îi înconjuraseră din toate părțile pe romanii din Galia. Sidonius se consideră ultima verigă a unei tradiții care urcă până la marii poeți din epoca lui Octavian Augustus și face aluzie la aceștia, comparându-se pe sine cu ei și pe protectorii săi cu Augustus și Mecena, prin toate trucurile retorice posibile, chiar dacă rezultatul e uneori plictisitor și grotesc. Oricum, atitudinea sa nu aduce nimic nou. Și ca scriitor, în ultima
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Cristos care face sacrificiul absolut (XI-XIII). Preceptele privind puritatea trebuie legate de absența păcatului care trebuie să fie marca distinctivă a credincioșilor, purificați de Cristos (XIV-XVI). Cartea XVII e consacrată semnificației sărbătorilor, în special Paștelui. Opera, din care lipsește orice aluzie la polemica antinestoriană, a fost scrisă cu siguranță înainte de 429. E cunoscută și o traducere siriană din secolul al șaselea, inedită. Ca o continuare și o completare a operei precedente, Chiril a compus, cu siguranță, la puțin timp, Glaphyra (aproximativ
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
traducere siriană cuprinzând 156 de omilii, destul de servilă, efectuată în secolul al șaselea sau al șaptelea. Polemica explicită cu Nestorios impune anul 429 ca terminus post quem; poate chiar 430 dacă, așa cum a propus A. Rücker, omilia 63 conține o aluzie la cele 12 anatematisme ale lui Chiril. Totodată, în manuscrisele ce conțin serii de fragmente, se pot găsi secvențe de comentariu la Epistola către Romani, la prima și a doua către Corinteni, la Epistola către Evrei. Referitoare la ultima epistolă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la Constantinopol la începuturile secolului al VI-lea, în cercuri de orientare calcedoniană însă legate de tradiția cristologică antiohiană cum era mănăstirea Acemetilor. Invers, L. Scipioni, deși recunoaște că cele două scrieri sunt, la origine, independente, neagă faptul că unica aluzie din dialog la o singură ipostază ar fi neapărat calcedoniană și propune ca ambele scrieri să fie atribuite lui Nestorios; acesta, după ce a fost nevoit să părăsească Antiohia și să plece în Egipt, ar fi vrut să compună un dialog
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la Alexandria) sunt atenianul Teofrast, alexandrinul Egipt și sirianul Euxiteu. Egipt nu face altceva decât să deschidă dialogul; Teofrast reprezintă neoplatonismul, iar Euxiteu creștinismul care, la sfârșit, este acceptat și de Teofrast. E un dialog bogat în citate și în aluzii la literatura clasică; autorul apără aici doctrina Facerii lumii, combate concepția platonică și neoplatonică a preexistenței și a transmigrației sufletelor, susține teza nemuririi sufletului, a sfârșitului lumii și învierea trupurilor. Deși atacă doctrinele platonice fundamentale, Enea se inspiră chiar din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Dacă raportăm această concepție la doctrina ierarhiei, rezultă că gradele superioare ale ierarhiei conțin, prin definiție, mai puțin rău decât cele inferioare. Autorul menționează de mai multe ori alte opere scrise de el care ar trebui plasate, judecând după jocul aluziilor, în parte înaintea tuturor tratatelor care s-au păstrat, iar în parte între ele (însă datele nu sunt întotdeuna clare). Primele ar fi: Mici lucrări teologice (Theologikai hypotypôseis); Despre proprietățile și ordinele îngerilor; Despre suflet; Despre dreapta judecată a lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Dumnezeu. Între Numele divine și Teologia mistică s-ar situa Teologia simbolică; între Teologia mistică și Ierarhia cerească, Imnurile divine, între Ierarhia cerească și Ierarhia bisericească, tratatul Despre cele inteligibile și cele sensibile. Trimiterile la aceste scrieri conțin și aluzii la conținutul acestora. Părerile cercetătorilor nu concordă în această privință, dar e greu să ne închipuim că acest important grup de tratate s-a pierdut în întregime în timp ce operele celelalte constituie o tradiție unitară, transmisă dintotdeuna ca un corpus compact
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și anumite elemente din caracterizarea pe care i-o face lui Hieroteos corespund cu trăsăturile lui Proclus, așa cum le știm din biografia compusă de discipolul său Marinos. Se pare că autorul, descriindu-l pe Hieroteos, a vrut să facă o aluzie chiar la Proclus, ceea ce ar fi de înțeles dacă ar fi fost într-adevăr elev al acestuia la Atena. Totodată, trebuie să fi fost de origine siriană, pentru că hirotonisirea episcopală descrisă de el e apropiată de liturghia siriană. Cunoaștem numele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pentru școala sa de Drept; studiaseră aici și retori ca Zaharia scolasticului sau Sever din Antiohia. Viața lui Sever, scrisă chiar de prietenul lui Sever, Zaharia, ne prezintă intensa activitate intelectuală din Berit, centrată pe cultura păgână și ascetismul creștin. Aluzii polemice la cultura păgână mai surprindem încă în opera lui Roman. Roman a fost predicator și s-a servit de inspirația poetică pentru a da formă cuvântului său, dar aceasta nu înseamnă că această inspirație ar fi fost deficiență, chiar dacă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Într-adevăr, atunci când a fost prezentată împăratului însoțită de dedicație, opera se întindea până în anul 439, pentru că în acel an a fost scrisă dedicația, în timp ce în versiunea ajunsă până la noi, istoria se oprește în 414, cu toate că în cursul povestirii apar aluzii la evenimente ulterioare acelui an, cum sunt urcarea pe tron a lui Valentinian al III-lea, împăratul din Occident, în 425, și aducerea unor relicve la Constantinopol în vremea patriarhului Proclus, adică între 434 și 446. Apoi, de două ori
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pentru unii critici lirica lui „e de o limpezime de cristal, fără încifrări insolite” (Zaharia Sângeorzan), pentru alții (Nicolae Manolescu) poetul „cultivă stările tulburi, anxioase, vagul sufletesc și și-a pus la punct un stil interogativ din care nu lipsesc aluziile livrești (Iov, Robinson, Clitemnestra, Hamlet, Pandora).” Sigur este faptul că scriitorul își cenzurează drastic orice fior emoțional, afectivitatea fiind sancționată de reflexivitate. Dacă nu e neapărat un cerebral, H. este în orice caz un sentimental bine temperat care, cultivând o
HURJUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287467_a_288796]
-
se aflaseră În fața dilemei de a condamna trecutul său de a menține o anumita unitate În continuitate. Asta explică de ce noțiunea de «utopie» a fost revalorizata, cu tot ceea ce implică ea În materie de romantism revoluționar, deosebit de „socialismul știițific»anterior. Aluzie la foarte controversatele schimbări ale numelor unor străzi din Berlinul de Est după 1990. Asupra opoziției dintre «inteligenți» și «imbecili» În interiorul aparatului de partid, interviul cu G.Sch. este edificator pentru antiintelectualismul din rîndurile ȘED. Se exprimă Într-un mod
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
străzi din Berlinul de Est după 1990. Asupra opoziției dintre «inteligenți» și «imbecili» În interiorul aparatului de partid, interviul cu G.Sch. este edificator pentru antiintelectualismul din rîndurile ȘED. Se exprimă Într-un mod ambigu, facîndu-ne să ne gîndim că făcea aluzie la propria lui colaborare cu Stasi. Cel care se Întoarce după cum bate vîntul. „Offenbar war die Führung der ȘED der Meinung, daß der erfolgreiche Besuch einer Parteischule Ausweis einer tiefen politischen und weltanschaulichen Überzeugung șei. Das förderte einerseits Schönrednerei, Doppelzügingkeit
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
referință de obicei În mod puțin diferențiat la persoanele care și-au manifestat, Într-o formă sau alta, opoziția față de regim, chiar dacă mulți dintre cei În cauză nu se recunosc ei Înșiși sub această denumire. Cuvînt de origine religioasă, făcînd aluzie la Partidul-Biserică și la opozanții săi din interior, adesea ei Înșiși militanți - credincioși practicanți. Disidenții sovietici au fost primii care s-au făcut cunoscuți sub acest nume, În dezacord cu ortodoxia partidului comunist și În opoziție cu intelectualii comuniști loiali
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
mai degrabă legată de proiecte estetice și nu politice. Revista România Mare, organul partidului naționalist radical cu același nume, are pe frontispiciu, alături de stema princiara, deviza „Vom fi din nou ce am fost și mai mult decît atît”. Deși face aluzie la renașterea națională, o asemenea deviza rezumă simbolic programul celor care se consideră „perdanți” ai schimbărilor politice din 1989. Pentru o analiză exemplara a literaturii „conspiraționiste” din România, vezi George Voicu, 2000, precum și Mihai Dinu Gheorghiu, 2001. ∗ Par référence au
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
nuanțelor lexicale deopotrivă din limba engleză și din cea română. Dar L. a demonstrat - de pildă în traducerea Călătoriilor lui Gulliver sau a Poveștii unui poloboc ale lui Jonathan Swift - un umor rafinat, ce provine din respectarea formei și sensului aluziilor și insinuărilor, adesea greu de sesizat, care individualizează originalul. Studii shakespeariene (1976) dau măsura erudiției anglistului, a cunoașterii în adâncime atât a operei marelui dramaturg, cât și a posibilelor ei izvoare și influențe. Se susține, cu argumente filologice și de
LEVIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287793_a_289122]
-
la ghișee etc.). Astfel, nu e deloc surprinzător că ajunse acasă își revarsă tensiunea acumulată. Hărțuirea sexuală are două forme distincte: folosirea directă a puterii (fizice, sociale) cu scopul de a obține rezultatul sexual dorit și crearea unui mediu ostil (aluzii și propuneri, șicane, perturbare în activitate). Dacă utilizarea puterii se poate face doar de către șefi, mediul ostil îl pot provoca și colegii. Tocmai din această cauză, în multe împrejurări este greu de separat strădania de a face curte, admirația și
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
două accepțiuni net deosebite, dar nu fără legătură între ele: 1. simptomul unui membru al familiei este o metaforă pentru ce se întâmplă în sistemul familial. Nefrecventarea școlii de către un copil poate fi interpretată ca neascultare, dar și ca o aluzie la o situație din familie, de exemplu, la faptul că tata nu merge la serviciu (indiferent dacă din lene sau că nu-și găsește ușor de lucru). În acest caz, refuzul copilului de a mai merge la școală, în ciuda insistenței
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
liniștea adâncă a nopților, când evocă și iubirea duioasă, eterată, tristețea lăsată de moartea neașteptată a logodnicei. Căutarea sensului vieții, contemplarea senină a morții, pierderea iubitei generează o stare nostalgică, o durere resemnată. Tonul coborât, melodios, hipnotic uneori, precum și desele aluzii metaforice fac să se infiltreze aproape pretutindeni sentimentul morții, transformând starea lirică într-o comunicare cu lumea umbrelor. Din trecut străbate și amintirea de vis a eroilor istoriei, cu gloriile și vitejiile lor apuse ireversibil. În umbra de gardine este
ROBEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289288_a_290617]
-
Sporadic, în paginile R.m. se poate întâlni și literatură propriu-zisă, precum „antipoemul” Libertate, libertate de Alexandru Busuioceanu, tipărit pe prima pagină în numărul ce aniversa un an de la revoluția din Ungaria, sau Fabula fabulelor de Tudor Arghezi, text cu transparente aluzii la realitățile românești, tipărit cu mențiunea „extras fără comentarii din «Viața românească», ianuarie 1955”. M.P.-C.
ROMANIA MUNCITOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289326_a_290655]
-
la care colabora, articole predominant politice, lăsând realizarea planurilor sale literare pentru vremuri mai liniștite. Câteva note mai dezvoltate dedicate etnografiei și poeziei populare îl anunță pe viitorul cercetător al folclorului, iar maniera de a scrie, cu referiri erudite, cu aluzii și perifraze, dar și cu fulgerări de ironie, pe viitorul savant și scriitor satiric. R.Z.
ROMANIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289342_a_290671]
-
mentalităților. Materia este însuflețită de umor, de surprizele și contrastele savant construite, sub aparența unui stil neutru. Venit în Moldova din Fanar, neamul Strileștilor are origini îndepărtate, în Spania secolului al XIII-lea (un Miguel de Las Estrellas), autorul făcând aluzie la originea meridională a familiei sale. În pofida avidității, Mihalache Strilea câștigă simpatia prin - paradoxal - nobilele lui însușiri de caracter, prin bravură și inteligență, prin finețea spiritului. R. mărturisește că și-a construit personajele conjugând mai multe modele reale; de aici
ROSETTI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289377_a_290706]
-
atrag expulzarea. Întors în țară, petrece un timp la moșia părintească din ținutul Neamțului, după care, relația cu familia înăsprindu-se, se stabilește la Iași. Asesor judecătoresc la Piatra Neamț (1841-1844), va fi destituit ca urmare a repetatelor absențe. Pentru unele aluzii îndrăznețe din piesa Jignicerul Vadră sau Provincialul la Teatrul Național, se vede surghiunit la schitul de la Soveja. Consemnat acolo aproape două luni (februarie-aprilie 1846), R. are șansa să descopere „cea mai frumoasă epopee păstorească din lume”, balada Miorița. În 1848
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
instrumentale ale Iluminismului european pentru a deveni cei mai profund „moderni” oameni de pe suprafața Pământului. Colosul eficienței a capturat imaginația publicului american În așa măsură Încât unii critici ai domeniului social nu s-au putut stăpâni să nu facă câteva aluzii răutăcioase. H.L. Mencken a cugetat că Întreaga țară era dintr-odată populată cu ingineri. Fabricanții de saltele deveniseră „ingineri de dormit”, frizerii deveniseră „ingineri În domeniul Înfățișării”, iar gunoierii erau numiți acum „ingineri sanitari”52. Nu e surprinzător că inginerul
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]