2,101 matches
-
nou pustiu, moartea mă cam lasă fără replică, aproape-mi vine să cred că relațiile dintre oameni sînt doar de compătimire, aproape-mi vine să cred că atunci cînd strîngem femei în brațe e ca și cum am spune: "hai să ne amăgim, condamnate sînteți și voi; o, rahatul n-a fost niciodată pasăre... dii, dii..."! Mi-a murit încă un mare prieten. Puști fiind am avut, cred, cinci mari prieteni. Trei dintre ei au murit deja. Unul, de curînd, pe aeroportul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
refuzat lansarea la P.N. și oriunde! Nu-mi plac lucrurile de acest fel. Dar deja s-au cam vîndut cele 800 de exemplare aduse la P. Neamț. Sper să nu rămîn fără cărți. Nu-s prea-n apele mele! Mă amăgesc cu scrisorile pe care le primesc! Sper să-ți placă și ție cartea! Ți-o trimit cu toată dragostea! Și-ți doresc un sfîrșit de an bun! Și tot ce-ți dorești tu! Și poate ieși și tu cu carte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
fost și la fotbal, m-am scăldat, am citit din itinerarul italian (1927) al lui Mircea Eliade în Italia. Ieri am citit "Femeia nisipurilor". Un coșmar totuși nu de talia lui Kafka. După venirea din Maramureș, am citit doar, am amăgit căldurile, am hoinărit prin munți cu Nepotino, am fost și pe la școală. Singura poveste care mă obsedează și noaptea e cea legată de serviciu. Vreau neapărat să plec de aici, la P. Neamț. Am fost la Săceanu (Amza de la Direcția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
ochi mi-au scăpat vorbele: Dar de unde știi dumneata că fantoma s-a luat de mine? Toată seara tata și-a bătut capul cu mine, explicându-mi cum e cu fantomele. La injecție Când aveam doar câțiva anișori mama mă amăgea cu promisiunea că mergem la nanașa Măriuța, a Baraiului. Bucuroasă, mă îmbrăcam frumos, stăteam chitic la pieptănat și chiar mă spălam pe dinți. Când porneam, săream într-un picior fericită și toată lumea era cu mine. Lucrurile însă luau cu totul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
în poemele mele, sunt voci (ale mele) acum de dincolo precum în recentul text Poeți prin mâzgă: fiecare spre moartea lui..., poate unul dintre cele mai reușite ale mele, în care "râd" hâtru: "... Am un bar în suburbiile Someșului, îi amăgesc./ Acolo vin plutașii și barcagiii, vânzătorii de sare,/ acolo beau ceață și vând ceață femeile ceții..."/ "Al dracului Ochiul Orb al lui Vulturescu, râde/ Alexandru Pintescu. Să ne salvăm prin coridoarele și/ firidele lui șapte zile și șapte nopți: /prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
sunt pregătit să-l revăd încă și cu atât mai mult să-l montez! Totul mi se pare pe cât de grotesc, pe atât de aleatoriu: scenariu, distribuție, regie și, mai ales, zic eu, interpretarea personală, mult prea cabotină ca să-mi amăgească amorul propriu. În plus, mă tem că nici nu prea există amintiri, ci numai versiuni. La ce bun să ne scoatem la lumină... umbrele? A.B.Observăm cu toții polaritatea fenomenului de cultură, sufocantă. Scriitori "de dreapta" sau "de stânga"? "Pictor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Și, poate, nu modestia, ci mândria de a-mi fi cunoscut limitele. Hic rodos, hic salta! Poate că n-am fost pe cerul literelor decât un avion de hârtie ce a demonstrat din când în când volta grațioasă. N-am amăgit pasageri "în fabuloase" cargouri literare pe care să le duc la prăbușire. A.B.Sunteți originar din Băița, Hunedoara. Ce legături aveți cu locurile natale? La Băița am văzut lumina zilei, m-am ridicat copăcel și am plecat! Fără să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
care s-au dat în cadrul acțiunii violente de acolo au pus Securitatea pe drumuri. El a adăugat că inițiatorul acțiunii a greșit față de regim și că va suporta consecințele. Totuși, Munteanu, Pătrășcanu și ceilalți din 'comitet' au continuat să se amăgească, discutând între ei că Livezeanu o va încurca atunci când Nemeș va afla de la ei ce a zis. Gradul de pervertire pe care îl atinseseră este vizibil în replica lui Vasile Badale, care afirma privitor la menționarea informațiilor false: 'ce vreisă-ți
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
originile acțiunii s-ar găsi la Moscova. Rolul cel mai important în aplicarea planurilor făurite acolo l-ar avea Nicolschi, susținut de troica Pauker-Luca-Georgescu. Bordeianu are o viziune aparte referitoare la rolul lui Țurcanu, pe care îl vede o victimă amăgită de Nicolschi. De asemenea, dacă este adevărat că s-a căit înainte de executarea sa și și-a asumat vina pentru Pitești, Bordeianu îl consideră ca fiind mântuit. Dintre studenți, Dumitru Bacu îi consideră pe Eugen Țurcanu, Titus Leonida, dar și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de inteligent și devotat. Mi s-a părut chiar că întreaga atmosferă a Universității din Chicago este mai intelectuală decât cea de la Columbia. La noi, Near East Department este un institut mai degrabă practic și politic. Probabil că nu mă amăgesc prea mult, fiindcă aici am vorbit aproape despre același subiect și discuția a fost cu siguranță simpatică, dar nu atât de activă și de competentă ca la dvs. - Am fost foarte fericit să intru în contact (prea puțin, vai!) cu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și a familiei Ceaușescu, pentru că Securitatea nu a fost nimic altceva decît scutul de protecție al unui sistem ideologic și al liderilor lui politici, avînd prin lege sarcina de a-i apăra pe aceștia. Prin urmare, nimeni nu se poate amăgi spunînd că liderii comuniști români, preocupați cu strategii de politică globală, cu planificarea și organizarea economiei României astfel încît să se poată plăti într-un timp cît mai scurt toate datoriile țării, nu aveau de unde să știe sau nu erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
vorbesc de Occident și de statele americane, mai ales! -, nu mai are idealuri de felul celor pe care le aveau și le urmăreau cu pasiune generațiile trecute de tineri, cele care au făcut revoluțiile burgheze sau cele care s-au amăgit cu „visul” de a dărâma uriașul „edificiu” al capitalismului În numele unui „progres social”. Dar... istoria umanității urmează ea, oare, cum cred și au crezut foarte mulți istorici și filosofi, o spirală ascendentă, după principiul și după credința unei perfectibilizări nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
luni, ani În șir, se culcă În șanțul care Înconjoară cetatea și, simțindu-și sfîrșitul, Îl Întreabă pe străjer la ce slujea acea poartă. - Era făcută pentru tine și te aștepta pe tine! Îi răspunde acesta. Societatea și socialul ne amăgesc cu felurite destine, iar dacă Întrebi pe oricine ce Înțelege el prin soartă, Îți va răspunde cu o frază gata făcută, auzită de la alții sau care Îi vine la Îndemână: - Apoi... soarta e asta care ni s-a dat; și-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu nimic. Câștigasem lozul cel mare și cu toate astea mă simțeam sărac și nevoiaș. Așa că m-am aruncat în noua viață care mi se oferea, cu toate că - fiind un tip versat, blazat, din LA - n-ar fi trebuit să mă amăgesc. :::::::::: Romanul a fost greșit interpretat ca autobiografie (Scrisesem trei romane autobiografice - toate nepublicate - înainte de Mai puțin decât zero, astfel încât era mult mai ancorat în ficțiune și mai puțin un roman-à-clef decât majoritatea romanelor de debut), iar pasajele senzaționale (secvența sufocării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și cei moldoveni care mergeau de la Moscova la Suceava. În anii 1487-1499, Matei Corvin dăruie lui Ștefan cel Mare două feude în Ardeal: Cetatea Ciceului și Cetatea de Baltă. Regele Ungariei s-a plâns Papei că regele Poloniei l-a amăgit pe domnul Moldovei și a „sustras pe domnul Moldovei de la ascultarea sa”, dar aceasta s-a produs datorită faptului că Ștefan a sperat să obțină, prin jurământul de la Colomeea, ajutor pentru recucerirea Cetății Albe și a Chiliei. Matei vedea în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
poloni cu regele Vladislav. “De învoielile acelea, a replicat domnul, eu nu vreau să știu, pentru că ele au fost făcute fără solii mei, nici unul dintre oamenii mei nu a fost chemat pentru aceea; dar voi, după cum obișnuiți, vreți să mă amăgiți cu șireteniile voastre”. Solicitând un alt salv-conduct pentru solii poloni, care trebuiau să vină la Colacin, domnul i-a răspuns: „n-am să-ți dau un alt salv-conduct decât acela primit mai înainte”, pe care domnul îl dăruise în prezența
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
înfruntat în față. Parcă veacul ce trecu a fost mai frământat ca niciodată, mai sângeros și mai aproape de a nimici, în numele civilizației, însăși ființa umană. Secolul trecut a fost un crematoriu al omului și al spiritului. Totuși, să nu ne amăgim, războiul este de 5000 de ani verificabil istoricește și este purtat cu necruțare de sângerosul biped în căutare de faimă și teritorii. Toate imperiile mari sunt criminale prin definiție, chiar și dacă sunt, zice-se, purtătoare de civilizație. Arta a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lumea asta? Nimic. Și în cazul acesta aș fi putut fi orice. Ce sfaturi ți-ai dat, privindu-te în oglindă, pe 13 octombrie, când ai împlinit cincizeci de ani... Ce ți-ai reproșat atunci? Cu ce proiecte te-ai amăgit ca să mergi mai departe? Sfaturi nu cred că mi-am dat, și dintr-un motiv pe care nu-l pot numi, însă de privit m-am privit cu uimire, ceea ce a făcut mai mult decât un sfat. De reproșat, mi-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
prea eram singur, pe când mi-aș fi dorit să fiu cu ai mei, știind că și pe ei îi copleșește dorul acolo departe, și pe mine aici mă îngrozește absența lor atât de prelungită. Și atunci am început să mă amăgesc cu o sumă de proiecte care mă scot din singurătatea fizică și mă introduc într-o lume care îmi dă ghes, mă amenință, țipă la mine să o scot la iveală. Scriu. Am câteva romane în cap, le duc de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
emană fum, ci dă doar o căldură aromitoare, de alcov. Pun o întrebare indiscretă, la ureche, să nu audă nimeni: cât ești tu în povestea de acolo? Sau mai abrupt: Cine e Blanca, domnule Pantea? Te rog să nu ne amăgești cu vechea butadă: Blanca sunt eu! Că nu te credem...! Și mai departe: vei mai scrie proză? Că noi mai poftim ...! Adrian, dacă personajul acelei proze spune că a trăit ceea ce povestește că a trăit, n-avem motive să nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fi vrut să se spună despre tine și nu s-a spus? Îi iubesc pe criticii care mă iubesc, dar nu-i urăsc pe criticii care nu mă iubesc. De la aceștia din urmă reînvăț, de fiecare dată când mă las amăgit de laude, lecția echilibrului și a modestiei. După comunism ar fi fost normală o reevaluare a literaturii noastre... Cine crezi că ar putea face o asemenea reevaluare? Cum crezi că s-ar putea face o "dezideologizare" a literaturii noastre din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
modul cel mai neostentativ și mai discret cu putință, conștiința autorului ei. Ce sfaturi ți-ai dat, privindu-te în oglindă, pe 27 martie, când împlinești cincizeci și cinci de ani... Ce ți-ai reproșa? Cu ce proiecte te-ai amăgi ca să mergi mai departe? Viitorul a trecut deja. Și el a fost un proiect, dar uite că nu mai e. Mi-am reproșat tot ce îmi puteam reproșa, m-am amăgit cu tot ce nu puteam să nu mă amăgesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Ce ți-ai reproșa? Cu ce proiecte te-ai amăgi ca să mergi mai departe? Viitorul a trecut deja. Și el a fost un proiect, dar uite că nu mai e. Mi-am reproșat tot ce îmi puteam reproșa, m-am amăgit cu tot ce nu puteam să nu mă amăgesc, daaaaaar, vorba unui celebru magnat cu palat, am scăpat. Cel puțin până la o dată următoare. Se vorbește, în perspectiva globalizării omenirii, de un "sfârșit al istoriei". Crezi că arta (literatura) va supraviețui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
amăgi ca să mergi mai departe? Viitorul a trecut deja. Și el a fost un proiect, dar uite că nu mai e. Mi-am reproșat tot ce îmi puteam reproșa, m-am amăgit cu tot ce nu puteam să nu mă amăgesc, daaaaaar, vorba unui celebru magnat cu palat, am scăpat. Cel puțin până la o dată următoare. Se vorbește, în perspectiva globalizării omenirii, de un "sfârșit al istoriei". Crezi că arta (literatura) va supraviețui acestui "sfârșit al istoriei"? Nu crezi că arta (cultura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
revistă activă, vie, care să vă adune? Este posibilă solidaritatea între scriitori, astăzi? Te rog să vorbești despre scriitorii din România care trăiesc în Germania și de cum îi vezi tu din ceardacul casei tale din Boppard...! Ne place să ne amăgim, asta e calitatea noastră supremă, ca germani ori români. Există, într-adevăr, câteva grupușoare de simpatie care își mai scriu sau dacă locuiesc aproape, se mai vizitează. Fiecare-și are cuptorașul unde-și coace pâinițele și le trimite ba unuia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]