3,081 matches
-
aerul proaspăt al sfârșitului de noapte și plecă de la fereastră. În dreptul oglinzii se opri și se privi... Trebuia să se vadă... Își examina îndelung fața palidă ca de mort... Apoi după o clipă, murmură rar pe un ton, al cărui amărăciune, e cu neputință de redat în cuvinte. -... Nenorocită făptură e omul... tare nenorocită!... și, încet, se lăsă să alunece în pat. Se simțea ca o floare tăiată... un ram rupt dintr-o tulpină neștiută... Și, în ochi îi licări acea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
fără putere... Dă- mi putere să rezist, Doamne... Te rog!... Iorgu știa prea bine că voia Domnului nu se pune la îndoială, totuși, el se revoltă împotriva nedreptății. Neputincioasă, revolta lui se prefăcu în fiere, ce-i pătrundea cu uriașa amărăciune carnea, îi orbea mințile. Și, deodată, începu să-l apese o neagră grijă necunoscută... - Mi s-a vărsat fierea în sânge!... murmură el, înțelegând ce i se întâmplă, și gândul îl duse la Vasilica... Vroia șă-și ceară iertare... să-i
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
stare de singurătate interioară individuală. -Și, totuși cât venin, câtă otravă este în sufeință. în frământările unui om nefericit, pentru care totul se reduce la neant, și pentru care legea acestei lumi este suferința!.. Da, suferința!.. murmură bătrânul Iorgu cu amărăciune. “-Numai oamenii mediocri trăiesc la temperatura normală a vieții,ceilalți se consumă la temperaturi unde viața nu rezistă... Suferința se află în mental!” Ii șopti rar un gând. -Și, cum o scoatem de acolo?!.. se întrebă bătrânul. “-Cu gândul... cu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
neliniștilor, în acele clipe copilei care se îneca, doar Tăntica, sora geamănă a bunicii de pe mamă, a fost singura care îi întinse mâna... “-Mamaia, femeie și bărbat în casă, era până peste cap înghițită de treburile gospodărești..!” murmură ea cu amărăciune. La Tăntica găsea mereu aceiași ochi îngăduitori care să-i toarne în inimă puțin din calmul lor, iar ea îi destăinuia neliniștile nelămurite și adânci, care o stăpâneau. “-Cum e când ești fericit, Tăntică?.. o întreba Vasilica uneori. Aș vrea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
acasă unde au sărbătorit cu toții, evenimentul. George a condus-o acasă. - Sunt atât de fericită că tu ai terminat cu bine liceul! Numai eu am rămas acasă, tare aș fi vrut să fiu și eu absolventă de liceu, spuse cu amărăciune. - Lasă, Sina, promit că atunci când mă voi însura cu tine o să faci liceul pedagogic și o să fii învățătoare în sat, așa cum îți dorești. Totul o să fie bine! Au intrat în curte și au mai rămas afară, pe băncuță, de
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
din ziua În care i-ai prilejuit bucuria cunoștinței. Nu-i greu să-ți Închipui cât de mult regretă acest frate că, datorită ție, a rămas nefructificată o nouă ocazie de a te vedea. Ca și cum n-ar fi fost suficientă amărăciunea produsă de vestea că nu mai calci pe la mine, Îmi procuri și mâhnirea de a-ți auzi povața vulgară, păcătoasă și impudică privind căutarea și găsirea unei femei cu care să conviețuiesc căci altminteri glăsuiește insinuarea-ți prea străvezierisc sămi
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Franța), În mai 1980 a cerut, și i se va aproba, plecarea definitivă, Împreună cu familia, din țară. La sfârsitul lunii martie a anului 1981 se stabilește În S.U.A., la Bridgeport. Timp de 7 luni, cât trăiește În exil, constată cu amărăciune ucigătoare că America-i pentru comuniști (ca Pacepa) mumă, iar pentru naționaliști - ciumă. Era În perioada prigonirii marelui prelat și patriot Valerian Trifa. Dezolat și scârbit la culme, revine În țară la sfârșitul lunii octombrie a aceluiași an (1981). Din cauză că
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
i-ar mai fi rupt Janet urechile dacă ar fi știut ! -, Însă după mulți ani, când eu aveam să devin adolescentă, iar el avea să fie pus cu botul pe labe de viață, avea totuși să-mi răspundă, oftând, cu amărĂciunea omului care știe : „Pentru că lumea În care suntem nu e o lume perfectă“. Într-o zi, pe neașteptate, după ce m-am Întors de la școală, i-am vorbit pentru prima oară unei stafii : — DĂ-mi, te rog, imediat Înapoi stiloul ! Am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
soare pe care o găsisem. mă uitam la ea cum Îmbătrânește pe măsură ce povestea mea Înainta și până la urmă mi- am Întrerupt povestea și am Întrebat-o dacă cumva nu se simțea bine. mă simțeam vinovată că Îmi vărsasem tolba cu amărĂciune În brațele ei, dar nu anticipasem nici o clipă un asemenea efect. — Asta nu e nimic pe lângă ce am făcut eu, a Îngăimat ea. Am pus sticla de bere la loc În frigider și mi-am aprins o țigară. Era rândul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
i-ar mai fi rupt Janet urechile dacă ar fi știut ! -, însă după mulți ani, când eu aveam să devin adolescentă, iar el avea să fie pus cu botul pe labe de viață, avea totuși să-mi răspundă, oftând, cu amărăciunea omului care știe : „Pentru că lumea în care suntem nu e o lume perfectă“. Într-o zi, pe neașteptate, după ce m-am întors de la școală, i-am vorbit pentru prima oară unei stafii : — Dă-mi, te rog, imediat înapoi stiloul ! Am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
soare pe care o găsisem. Mă uitam la ea cum îmbătrânește pe măsură ce povestea mea înainta și până la urmă mi- am întrerupt povestea și am întrebat-o dacă cumva nu se simțea bine. Mă simțeam vinovată că îmi vărsasem tolba cu amărăciune în brațele ei, dar nu anticipasem nici o clipă un asemenea efect. — Asta nu e nimic pe lângă ce am făcut eu, a îngăimat ea. Am pus sticla de bere la loc în frigider și mi-am aprins o țigară. Era rândul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Parlamentul țării. Este poreclit, și de localnici, și de țara Întreagă, baron local. Însă, lui, nu Îi pasă. Bătrânul, câte o dată, stând la soare, În șezlongul din curte, și ascultând la radio, sau, vizionând programul de la televizor, mai scapă, cu amărăciune, parcă, la aducerea aminte a imaginii de Început de distrugere a fermei; mai scapă, așa, câte un oftat, Însoțit și de câteva cuvinte. Acestea ar cam fi: cât am să trăiesc, n-am să uit acea imagine, de stârv, a
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
europene ? De ce nu ne vin în minte în mod automat decît trei nume (Cioran, Ionescu, eliade) cînd ne punem întrebarea dacă am dat ceva lumii ? Iată alte întrebări care fură formulate, disecate, analizate într-o atmosferă destul de tensionată, de mare amărăciune interioară. toate aceste frămîntări românești ar fi reușit poate să atragă atenția mediilor de informare occidentale, dacă europa însăși nu ar fi fost exact în acea perioadă confruntată cu cîteva teribile probleme. s-ar spune că românii au avut din
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
că „săvârșim răul pe care nu-l dorim și că nu facem binele pe care-l dorim». «Ispita, așadar, devine puternică: este ispita de a pune capăt peregrinării noastre, de a conștientiza amplitudinea limitelor noastre și de a decide, fără amărăciune, că unele dintre acestea nu pot fi depășite doar prin puterea noastră. Nu putem nega că apelul la sfințenie este pentru toți, însă vom spune că realizarea acestuia aparține escatologiei și că, între timp, cea mai mare parte, printre care
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
este pentru toți, însă vom spune că realizarea acestuia aparține escatologiei și că, între timp, cea mai mare parte, printre care și noi, nu poate spera să depășească limitele unei mediocrități oneste. Ceea ce trebuie să evităm cu orice preț este amărăciunea sau resentimentul, care ne-ar descuraja și ne-ar conduce spre abandon. Am visat și am greșit, trebuie să o recunoaștem cu umilință; nu trebuie să mai privim la piscurile care nu ne sunt accesibile, ci trebuie să ne mulțumim
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
În ziua când orice speranță păru pierdută, Felix fu atât de mâhnit, încît uită să se mai întoarcă acasă la prânz. Îl cuprinse o frenezie nebună de a umbla singur și merse pe jos, în frig, până la Băneasa. Vibra de amărăciunea de a fi înțeles și căuta înverșunat în minte o hotărâre care să fie pentru Otilia un adio sublim. Obosit, la întoarcere se așeză pe o bancă încărcată de zăpadă, și n-auzi nici huruitul unei trăsuri, nici scârțâitul unor
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ia el sub protecția lui. Avea crize de sensibilitate și reverie. În vreme ce Otilia răscolea valurile pianului, el se plimba cu mâinile în buzunar, oprindu-se din când în când în fața oglinzii. Se privea sever, lăsând buzele în jos, într-o amărăciune patetică. Se simțea frumos. Singurătatea lui, faptul de a nu avea părinți, îl umplea de o exaltare vagă a destinului său propriu. Se întreba, inundat de frazele muzicale care veneau de jos, ce avea să devină: medic mare, savant, autor
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
chic, mai târziu a început să-mi placă ca bărbat, și pot să spun că nici el n-a făcut pe bunicul mereu. Of, cum te-ai posomorât... În sfârșit, am vrut să-ți spun că am băut tot paharul amărăciunii și m-am aruncat în râu. Și acum tu n-ai puțină răbdare, câteva luni! Nu te teme, Felix. Tanti Aglae mă iubește și ea în felul ei. Da, da. S-a obișnuit cu mine, s-a obișnuit să înțepe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de atâta vreme și nu-i scrisese un rînd! Tot ce visase împreună cu ea se spulberase, fusese numai o minciună. Visul ăsta trebuia alungat o dată pentru totdeauna. Otilia nu era poate ce spuneau ceilalți, dar nici ceea ce crezuse el. O amărăciune mare umplu sufletul lui Felix. Numai indiferență și dușmănie peste tot, nici un elan, nici o sinceritate. Îl năpădiră gânduri eremitice: să-și cumpere la majorat o casă și un loc la țară și să se dedice, pierdut din lume, agriculturii. Însă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mare umplu sufletul lui Felix. Numai indiferență și dușmănie peste tot, nici un elan, nici o sinceritate. Îl năpădiră gânduri eremitice: să-și cumpere la majorat o casă și un loc la țară și să se dedice, pierdut din lume, agriculturii. Însă amărăciunea îi era atât de adâncă, încît se prefăcu într-un fel de ură generală împotriva oamenilor. Nu, n-avea să fugă, ci să învingă. Avea să vadă Aglae și ceilalți ce energii se ascundeau în el, iar Otilia ar fi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și-l ruga să-i scrie, dîndu-i un număr oarecare pe rue de la Michodiÿre. Lucrul acesta nu l-ar fi bănuit niciodată. Ce căuta Otilia la Paris, mai ales cu cine? Fără îndoială, cu Pascalopol. Sufletul i se umplu de amărăciune. Dacă Otilia s-ar fi dus la moșie, asta ar mai fi mers. Era un gest de plictiseală care se scuza, mai ales că moșia era un loc de delectare primăvara. Dar la Paris, era altceva. Otilia petrecea, se bucura
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se vorbea tocmai de conformația femeii și autorul sublinia, cu oarecare patetism, destinul ei de pasivitate. Felix îl căută în zilele următoare pe Weissman și nu-l lăsă până nu căpătă pe Weininger. Îl citi cu pasiune, dar G. Călinescu amărăciunea acelui original sinucigaș nu-l contamină. Dimpotrivă, rămase cu convingerea și mai întipărită că femeia e o ființă slabă, victimă a fiziologiei ei, orientabilă după bărbat, care trebuie s-o ocrotească și să-i împrumute personalitatea lui. Contactul cu Weissmann
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
indispoziția Aglaei și se supără el. Tot necazul lui de a fi făcut o căsătorie săracă îl strânse de gât acum, și, cu o demnitate foarte distinsă, începu să ocolească pe Aglae, venind ostentativ numai la moș Costache. Stănică simțea amărăciunile umui romantic în fața unui lac de munte, înconjurat de piscuri înzăpezite. El, omul bun, care aducea pe Lili ca să fericească un tânăr, care se interesa de afacerile Aglaei, deși vedea că sunt "imorale", sub demnitatea lui, el, care luase pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pântecele pe caldarâmul denivelat, îmbibat cu apă și rumeguș zdrențuitor de gheață. Ține-o numai pe lucruri importante și-ai să vezi tu, până la urmă, ce-ai să pățești!... - Mă, voi înțelegeți ce vorbesc eu aici?! îi admonestă cu amărăciune Căpetenia și indigenii îi făcură semn că da, să continue, să șadă extrem de destins, că ei erau foarte atenți. Să-i dea bătaie înainte. Ei îl înțelegeau. - Fîl-fîl! murmură atunci, ca pentru sine, Căpetenia Străzii. Gospodarii, ce să priceapă întorsătura
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ce-i aia bătaie la politie. - Și cine mai era pe-acolo? - Lume bună, Stăpâne. Păi alde Gătitu, Arsene, Mula, Ilă-Plic, Vizante... - Și ce făceau? - Ce să facă? Ședeau la umbră și dădeau la pește... Starostele se gândea. Spuse cu amărăciune: - Ei, îi strânge câte unul, câte unul, se duce dracului tagma hoților! Cine o să mai spargă o casă, cine o să mai bage o gaură? Și mai sorbi un pahar, cu sete, înfricoșat puțin și de soarta lui. Privi la țigancă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]