4,800 matches
-
-se că „Acest concis roman burlesc seamănă pînă la un punct cu „Pîlnia și Stamate” și cu celelalte ale lui Urmuz” (1998, p. 221). Prin această „psihanaliză” a confuziei lui Călinescu, autorul „Contradicției lui Maiorescu” punea de fapt în evidență ambiguitatea atitudinii călinesciene față de scrierile lui Urmuz. Pe de o parte - atracție, chiar fascinație (dovadă atenția acordată în cadrul a două lucrări „canonizatoare”, dar și promptitudinea recenzării ediției din 1930). Pe de altă parte - atitudine magisterială, condescendentă în aparenta ei „generozitate”. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
grotescului”, straniile sale creaturi ajung suficiente lor înseși, primind „strania însuflețire a unor roboți dirijați de niște creieri electronici extratereștri”. Pînă la urmă, Sergiu Pavel Dan recunoaște că „fantasticul” operei pornește din însăși enigma biografiei: „De fapt, tocmai în această ambiguitate a individualității creatorului rezidă interesul fantastic al enigmaticei lui opere. Ea se citește ca un cifru”. Trăsăturile pe care le stabilește într-un tabel sintetic ca fiind specifice fantasticului absurd: „fantastic á rébours”, fără transcendent, „primatul grotescului asupra goticului”, „metamorfoza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-i o idee rea. Am putea să luăm avionul pînă pe o insulă din Marea Caraibelor și s-o facem pe plajă. — Emma Cooper! Nu-mi spune că n-ai făcut-o niciodată pe plajă, mă prefac eu șocată de ambiguitatea sensului. Emma rîde. — Sigur că am făcut-o pe plajă, dar e prea mult nisip și mai mare deranjul. Doar că n-am mai făcut asta pe o plajă și cred că este extraordinar de romantic să te căsătorești pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ușor, pregătindu-se parcă să-mi ofere o îmbrățișare de ,,Bun venit!“ Simțeam mirosul dulce al răcorii cum se apropie și avertizează gâzulițele și toate pasările că e timpul să se ducă la culcare. Și totuși, încă era lumină. O ambiguitate de culori fermecate aurii și roșiatice dansau un frumos și grațios vals pe apa lucie a lacului, hipnotizând parcă o broscuță. Pășeam încet pe nisipul umed și pe micile scoici cu o oarecare reținere ce mă amenința parcă să nu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pune mîna pe nepotul dumneavoastră, o să fie de rău, În sfîrșit, pentru puștiulache... - Da’ ce e cu nepotul meu? Jandarmul Îi povesti rapid vizita lui Nicolas din ajun, cînd seara era pe sfîrșite, și Îi spuse de amenințările lipsite de ambiguități pe care le proferase Pérec. Marie aruncă o scurtă privire spre biroul lui Lucas și se hotărî s-o șteargă. Trebuia să-l prevină pe Nicolas de primejdie cît mai iute cu putință. Îi ordonă lui Stéphane să-i ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
unor presiuni contradictorii, revistele pentru adolescente au pus la punct de urgență un compromis, ce poate fi rezumat În modelul de viață următor. Într-o primă etapă (să spunem Între doisprezece și optsprezece ani), tânăra fată iese cu numeroși băieți (ambiguitatea semantică a termenului a ieși fiind de altfel reflexul unei ambiguități comportamentale reale: ce Însemna, exact, să ieși cu un băiat? Sărutul pe gură, plăcerile mai profunde oferite de petting și deep-petting, sau relațiile sexuale propriu-zise? Poți să-i permiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
urgență un compromis, ce poate fi rezumat În modelul de viață următor. Într-o primă etapă (să spunem Între doisprezece și optsprezece ani), tânăra fată iese cu numeroși băieți (ambiguitatea semantică a termenului a ieși fiind de altfel reflexul unei ambiguități comportamentale reale: ce Însemna, exact, să ieși cu un băiat? Sărutul pe gură, plăcerile mai profunde oferite de petting și deep-petting, sau relațiile sexuale propriu-zise? Poți să-i permiți băiatului să-ți atingă sânii? Să-ți dea jos chiloții? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fost publicat În 1931, cu un an Înainte de Minunata lume nouă. Sunt sugerate aici toate ideile privind controlul genetic și ameliorarea speciilor, inclusiv a celei umane, pe care le pune În practică fratele său În roman. Totul e prezentat fără ambiguitate, ca un obiectiv de dorit, spre care trebuie să tindem. Michel se așeză din nou, Își șterse fruntea. — După război, În 1946, Julian Huxley a fost numit director general al UNESCO, recent creat. În același an, fratele său publica Reîntoarcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
eram cu nimeni. Dacă mă întrebați pe mine, sistemul are hibe majore. Ar trebui să fie mult mai clar. Oamenii ar trebui să aibă semne de ocupat, așa cum au toaletele. Luat. Liber. Ar trebui să nu existe nici un pic de ambiguitate în legătură cu lucrurile astea. Oricum, eu nu aveam nici un semn. Sau, dacă aveam, era unul greșit. Au urmat câteva săptămâni ușor penibile, în timpul cărora i-am zâmbit ca o descreierată lui Guy - iar el a părut jenat și a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mai Înaltă. Trebuia să Împiedice Maryland să se alăture Confederației Statelor Secesioniste. Firește, nevoile mele erau diferite de cele ale lui Ravelstein. În meseria mea trebuie să fii mai Îngăduitor, să faci concesii, să iei În seamă tot felul de ambiguități - să eviți judecățile categorice. Toate această reținere ar putea să semene cu naivitatea. Dar nu‑i așa. În artă te familiarizezi cu procesul vieții normale. Nu poți să anulezi pur și simplu oamenii sau să‑i trimiți la dracu’. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dar e creionat În câteva cuvinte absolut banale, care minimalizează o figură esențială a secolului trecut, memorabilă cel puțin pentru relansarea hegelianismului pe direcții diferite de marxism și de weberianism, precum și pentru Încercarea (e drept, eșuată și nu lipsită de ambiguitate ideologico‑etică) de a depăși dihotomia stânga‑dreapta. Prin Raymond Aron, prietenia polemică dintre Kojève și Strauss (astăzi documentată și prin publicarea fascinantei lor corespodențe, de către Michael S. Roth și Victor Gourevitch) s‑a transmis generației următoare: Allan Bloom a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
al lor. L-au trimis din Germania. Un colonel, doctorul ăsta. — Și-a oferit ajutorului sau doar a asistat? — N-a făcut decât să asiste la autopsie. — Cine e Urbani? — Medicul nostru patolog. — E de Încredere? — Foarte. Conștient de potențiala ambiguitate a ultimei Întrebări, Brunetti o reformulă. — E credibil? — Da. — Așadar, asta Înseamnă c-a fost Într-adevăr o supradoză? — Da, mă tem că asta Înseamnă. — Ce a mai aflat? — Urbani? — Da. — Nu era nici un semn de violență În apartament. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
care se impune cu atât mai mare urgență, cu cât mai mult se constată insuficiența instrumentelor pentru a-l elabora.” Este important să precizăm, totuși, că în pofida faptului că termenul de persoană supraviețuiește și rezistă în timp, este marcat de ambiguitate în orice aspect ar fi considerat. După concepția unora, acest lucru este evident încă de la rădăcina sa lingvistică, din limba greacă πρόσωπον cu semnificația de „ceea ce apare înaintea ochilor, deci partea anterioară a lucrurilor, în om, mai ales chipul, apoi
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
imposibilitatea de a afla, în limba latină, un corespondent potrivit termenului grec. Termenul substantia nu putea fi folosit ca traducere a termenului hypostasis, întrebuințat și pentru traducerea unui alt termen grec ousia. În acest sens este semnificativă înțelegerea situației de ambiguitate: „Dacă din exterior istoria lingvistică se adresează gamei de semnificații care se maturizează în cadrul termenului persona, nu este dificil să surprindem că ambiguitatea este ceva mai mult de o notă negativă care împiedică să se rezolve în mod univoc o
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
întrebuințat și pentru traducerea unui alt termen grec ousia. În acest sens este semnificativă înțelegerea situației de ambiguitate: „Dacă din exterior istoria lingvistică se adresează gamei de semnificații care se maturizează în cadrul termenului persona, nu este dificil să surprindem că ambiguitatea este ceva mai mult de o notă negativă care împiedică să se rezolve în mod univoc o multiplicitate de semnificații adesea contrastante. Ambiguitatea indică mai ales o capacitate originară de a se dedubla între ceea ce unul este în sine și
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
se adresează gamei de semnificații care se maturizează în cadrul termenului persona, nu este dificil să surprindem că ambiguitatea este ceva mai mult de o notă negativă care împiedică să se rezolve în mod univoc o multiplicitate de semnificații adesea contrastante. Ambiguitatea indică mai ales o capacitate originară de a se dedubla între ceea ce unul este în sine și ceea ce el este pentru sine și pentru alții, între ființă și aparență. La aceasta se adaugă ambiguitatea imanentă a aceleiași aparențe: posibilitatea pe
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
o multiplicitate de semnificații adesea contrastante. Ambiguitatea indică mai ales o capacitate originară de a se dedubla între ceea ce unul este în sine și ceea ce el este pentru sine și pentru alții, între ființă și aparență. La aceasta se adaugă ambiguitatea imanentă a aceleiași aparențe: posibilitatea pe care omul o are de a o stăpâni face în așa fel încât aparența, pe de o parte, să poată fi redusă la o pură aparență sau falsificare, pe de altă parte poate fi
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
fel încât aparența, pe de o parte, să poată fi redusă la o pură aparență sau falsificare, pe de altă parte poate fi orientată spre manifestarea a ceea ce unul este în mod real sau crede că este. În ambele cazuri ambiguitatea devine semn sau urmă pe care trebuie să o păstrăm sau să o urmăm, pentru a înțelege până unde ajunge și ce însemnătate are această capacitate de duplicare și de stăpânire responsabilă a acesteia.” 2. Evoluția conceptului de persoană: antichitatea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
fac referință și la masca folosită în contextul ritual în teatrul pre-literar, fapt din care rezultă că persona absoarbe această preistorie conceptuală. „Masca teatrală (sau chipul), care, după cum se știe, este semnificația originară a «persoanei» (prosôpon), poartă în sine o ambiguitate de fond, pe care o regăsim prezentă în conceptul juridic. Masca teatrală se pretează bine pentru a ascunde diferențele, dar în același timp caracterizează personajele, adică rolurile sociale diferite. În metafora măștii sunt deci prezente două orientări, cea de universalizare
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
că omul este o ființă culturală care „prin umanitatea lui este chemat să dezvolte din punct de vedere istoric o cultură în care să-și exprime creativitatea libertății sale”. În ce privește enciclica H.V., autorul francez afirmă că este vorba de o ambiguitate legată de conceptul de natură, deoarece utilizează un concept biologic al naturii umane ce contrazice viziunea personalistă a Conciliului Vatican II. În orice caz, el își dă seama că în conținutul aceleiași enciclici, ordinea biologică nu este impusă în mod
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
de alint Diri. „După ce a primit raportul gardienilor, ținu să ne facă o primire de pomină. Cu timpul aveam să ne obișnuim cu faimoasele «careuri» și cu discursurile urlate peste ziduri cu voce tunătoare. Destul de repede aveam să le descifrez ambiguitatea, dar atunci, la primul contact, directoarea ni s-a Înfățișat ca prototip al teroristei bolșevice și ne-a Înfiorat. Aveam În fața noastră o femeie căpitan, luptătoare din ilegalitate, care ne vorbea cu voce dură, aproape bărbătească. Cuvintele biciuitoare erau impregnate
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
și ea În popasurile intercontinentale, cu piloții ei; Ingrid avea un statut neprecizat. Nu-i era era soție, nu-i era iubită - pentru că nu era Îndrăgostit -, nici amantă, pentru că el nu avea nevastă; prietenă, mult zis; concubină, suna urît. Atîta ambiguitate nu cerea nici unuia dintre ei fidelitate absolută. Oricum, nu prea multă. Așa că Thomas ar fi putut trece fără cine știe ce remușcări pragul ușii din care i se făcea insistent semn. A pășit mai departe; nu la Ingrid s-a gîndit, renunțînd
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
stocate de Cryos? De ce să fie ascuns fiul de tată, ce a fost a fost, totul la lumină acum! - ar fi Înțeles asta și familiile crescătoare, urîtă vorbă, dar era cea potrivită, cuvintele de multe ori deformau, pe denaturări și ambiguități se sprijinea lumea, Thomas era convins, ținuse și o prelegere. Avea și pentru sine discursul potrivit. În fond, mi-am făcut datoria față de specie așa cum puțini au fost În stare. Din trupul meu am dat viață la zeci, poate chiar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
vizită n-am citit formule de genul foto/video, sau coordonator proiecte, sau pur și simplu președinte. Guy Courtois părea să se recomande ca avînd o legătură cu zona romanescă, mai precis cu începuturile de roman, păstrînd însă o totală ambiguitate în această privință. era el un specialist în începuturi de roman ? Dar în ce sens ? studia începuturile de roman din punct vedere literar, din punct de vedere psihologic, din punct de vedere comercial ? tot atît de ambiguă era și adresa
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
eu. După „Astăzi a murit mama.” urmează „Sau poate ieri.” Ce construcție uluitoare, ce complicitate între două forțe ! NOI : „Astăzi a murit mama.” EL : „Sau poate ieri”. Greu de imaginat o altă a doua frază mai plină de vinovăție și ambiguitate decît acest „Sau poate ieri.” Tonul este dat pentru o întreagă construcție, cu un indice de incertitudine extrem de înalt... Da, merita să-l evoc pe Camus. Tocmai am aflat că Michel Onfray a scris o carte în care demonstrează că
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]