16,511 matches
-
a intrat cu propria sa mașină într-un pom. Transportat cu altă mașină la spitalul din Fondi, medicii l-au trimis la o clinică din capitală, singura specializată pentru intervenția chirurgicală de care avea nevoie. La câțiva kilometri de clinică, ambulanța care îl transporta s-a ciocnit cu un alt vehicul. Urcat într-o altă mașină pentru a fi transportat la spital, aceasta s-a ciocnit cu un automobil care venea din sens invers. Ultima ciocnire a provocat moartea lui Crescenzio
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Oftă: Toate astea nu par deloc motive de sinucidere. ― Absurd! repetă Matei. Contestați însăși evidența! ― Evidența, surâse Cristescu, sau poate numai aparențele. Azimioară îl aștepta pe un scaun în fața scrinului. ― Ați isprăvit? se interesă maiorul. ― Da. În câteva minute sosește ambulanța să ridice cadavrul. Materialele sânt deja la laborator. ― Perfect! Își privi ceasul: în maximum 20 de minute termin și eu. Ce-a zis medicul legist? Locotenentul ridică din umeri: ― Cianură. Autopsia va fi o simplă formalitate. Maiorul privi în gol
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de a trebuit să fie internat la spital. După aceea am stat o noapte întreagă în closet, urlând, bătând cu pumnii în ușă și vomând. Dimineața au venit de la un spital de psihiatrie, m-au suit cu forța într-o ambulanță și m-au dus acolo. Am încercat să le explic doctorilor ce se întîmplase, dar ei nici n-au vrut să mă asculte. Noi știm mai bine ca tine", mi-au zis iritați, închizîndu-mi gura și trimițîndu-mă într-o cămăruță
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de corp. Nevasta lui ședea pe marginea patului, cu mâinile pe cuvertură și ținea cu blândețe picioarele bolnavului, îl privea pe Rieux. ― Ascultați, spune acesta, trebuie izolat și încercat un tratament special. Telefonez la spital și o să-l transportăm cu ambulanța. Două ore mai târziu, în ambulanță, doctorul și femeia stăteau aplecați asupra bolnavului. Din gura lui plină cu tot felul de excrescențe ieșeau frânturi de cuvinte: "șobolanii!" spunea el. Cadaveric, cu buzele ca de ceară, pleoapele grele și livide, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
marginea patului, cu mâinile pe cuvertură și ținea cu blândețe picioarele bolnavului, îl privea pe Rieux. ― Ascultați, spune acesta, trebuie izolat și încercat un tratament special. Telefonez la spital și o să-l transportăm cu ambulanța. Două ore mai târziu, în ambulanță, doctorul și femeia stăteau aplecați asupra bolnavului. Din gura lui plină cu tot felul de excrescențe ieșeau frânturi de cuvinte: "șobolanii!" spunea el. Cadaveric, cu buzele ca de ceară, pleoapele grele și livide, cu răsuflarea întretăiată și scurtă, sfâșiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
din urmă decât vindecat sau mort. "Fie-vă milă, domnule doctor!" zicea doamna Loret, mama cameristei care lucra în hotelul lui Tarrou. Ce însemna asta ? Bineînțeles că îi era milă. Dar asta nu folosea nimănui. Trebuia telefonat. Curând răsuna clopoțelul ambulanței. Vecinii, la început, deschideau ferestrele și se uitau. Mai târziu se grăbeau să le închidă. Atunci începeau zvârcolelile, lacrimile, efortul să-i convingi, într-un cuvânt, abstracția. În aceste apartamente supraîncălzite de febră și spaimă se desfășurau scene de nebunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
abstracția. În aceste apartamente supraîncălzite de febră și spaimă se desfășurau scene de nebunie. Dar bolnavul era luat și dus. Rieux putea să plece. În primele dăți se mărginise să telefoneze și să alerge la alți bolnavi, fără să aștepte ambulanța. Dar rudele încuiau atunci ușa, preferând tovărășia ciumei unei despărțiri al cărei sfârșit îl cunoșteau acum. Strigăte, somații, intervenții ale poliției și, mai târziu, ale forței armate, bolnavul era luat cu forța. În timpul primelor săptămâni, Rieux fusese obligat să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
încuiau atunci ușa, preferând tovărășia ciumei unei despărțiri al cărei sfârșit îl cunoșteau acum. Strigăte, somații, intervenții ale poliției și, mai târziu, ale forței armate, bolnavul era luat cu forța. În timpul primelor săptămâni, Rieux fusese obligat să rămână până la sosirea ambulanței. Apoi, când fiecare medic era însoțit în vizitele lui de către un inspector voluntar, Rieux a putut să alerge din bolnav în bolnav. Dar, în primele zile de ciumă, toate serile au fost ca aceea când intrase la doamna Loret, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
serile mame ca aceasta urlau astfel, cu un aer abstract, în fața unor pântece descoperite, purtând toate semnele morții, în toate serile brațe se agățau de brațele lui Rieux, cuvinte inutile, promisiuni și plânsete se amestecau iute, în toate serile clopoțelul ambulanței dezlănțuia crize la fel de zadarnice ca orice durere. Și la capătul acestor lungi vizite, în seri mereu asemănătoare, Rieux nu putea să spere nimic altceva decât un șir nesfârșit de scene de același gen, reînnoite la infinit. Da, ciuma, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
întreabă acesta. Răspunsul a venit din întuneric, adus de aceeași voce liniștită : \ Da. CÂND AU IEȘIT ÎN STRADĂ, AU VĂZUT CĂ ERA DESTUL DE TÂRZIU, POATE ORA UNSPREZECE. ORAȘUL ERA MUT, POPULAT DOAR DE FOȘNETE UȘOARE. FOARTE DEPARTE, RĂSUNA CLOPOȚELUL UNEI AMBULANȚE. S-AU URCAT ÎN MAȘINĂ ȘI RIEUX A DAT DRUMUL LA MOTOR. ― Va trebui, spune el, să vii mâine la spital pentru vaccinul preventiv. Dar, ca să încheiem, și înainte de a intra în această poveste, gândește-te că ai o șansă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
SPRE HOTEL, CĂUTÂND ZADARNIC ÎN MINTE UN MIJLOC DE A DA DE GONZALES, A CĂRUI ADRESĂ N-O AVEA, ȘI SIMȚIND UN GOL ÎN INIMĂ LA GÂNDUL TUTUROR DEMERSURILOR CARE TREBUIAU REÎNCEPUTE. Acesta a fost momentul, în noaptea spintecată de ambulanțe fugitive, în care și-a dat seama, cum avea să-i spună doctorului Rieux, că în tot acest timp își uitase într-un fel soția pentru a se concentra în întregime în căutarea unei spărturi în zidurile care îl despărțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
e ăsta ? întreabă Tarrou. Îl cunosc. RAMBERT RĂSPUNDE CĂ ERA SAINT JAMES INFIRMARY. La mijlocul discului, s-au auzit pocnind în depărtare două împușcături. \ UN CÂINE SAU O EVADARE, SPUNE TARROU. Un moment mai târziu, placa se isprăvise și apelul unei ambulanțe devenise limpede, crescuse, trecuse pe sub geamurile odăii de hotel, scăzuse și în fine se stinsese. \ Placa asta nu e veselă, spune Rambert. Nu mai spun că e cel puțin a zecea oară c-o aud astăzi. Vă place atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în cartierele de afaceri. Locuitorii învinuiau vântul că transportă germenii infecției. "încurcă lucrurile vântul ăsta", spunea directorul hotelului. Dar oricum, cartierele din centru știau că le venise rândul, auzind cum vibrează în noapte foarte aproape de ele și din ce în ce mai des sirenele ambulanțelor care făceau să răsune sub geamurile lor chemarea posomorită și fără pasiune a ciumei. S-a născut ideea ca în interiorul orașului însuși să fie izolate anumite cartiere deosebit de încercate și să nu fie autorizați să le părăsească decât oamenii ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
familia găsea un singur sicriu gata închis. Se trecea de îndată la ceea ce era mai important, adică i se dădea capului familiei hârtiile la semnat. Trupul era apoi încărcat într-o mașină care era ori un adevărat furgon, ori o ambulanță mare transformată. Rudele se urcau într-unul din taxiurile care mai erau încă autorizate să circule, și cu toată viteza mașinile ajungeau pe străzi laterale la cimitir. La poartă, jandarmii opreau convoiul, puneau o ștampilă pe permisul oficial, fără de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
căci serviciile religioase la biserică fuseseră suprimate. În timp ce se rosteau rugăciunile, sicriul era coborât din mașină, legat cu frânghii, tras, aluneca, se lovea de fundul gropii, preotul își flutura agheazmatarul iar primii bulgări de pământ se și prăvăleau peste capac. Ambulanța plecase puțin mai devreme ca să fie supusă unei stropiri cu dezinfectant și, în timp ce lutul aruncat cu lopata răsuna din ce în ce mai înăbușit, familia dispărea în taxi. Un sfert de oră mai târziu era din nou acasă. ASTFEL, TOTUL SE PETRECEA CU MAXIMUM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
din motive de eficacitate, se pare să fi fost gruparea ceremoniilor și, când lucrul era necesar, sporirea numărului de drumuri făcute între spital și cimitir. Astfel, în ceea ce privește secția lui Rieux, spitalul dispunea în acel moment de cinci sicrie. O dată ocupate, ambulanța le încărca. La cimitir, cutiile erau golite, și trupurile de culoarea fierului depuse pe tărgi așteptau într-un hangar amenajat în acest scop. Sicriele se stropeau cu soluție antiseptică, duse la spital, și operația reîncepea de câte ori era necesar. Organizarea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
OCUPĂM, DESPĂRȚIREA GROPILOR EXISTA ȘI PREFECTURA ȚINEA MULT LA ACEST LUCRU. ÎN FUNDUL FIECĂREIA DIN ELE UN STRAT GROS DE VAR NESTINS FUMEGA ȘI CLOCOTEA. PE MARGINILE GROPII, DINTR-UN MORMAN DIN ACELAȘI VAR IEȘEAU CLĂBUCI ÎN AER LIBER. CÂND DRUMURILE AMBULANȚEI SE TERMINAU, TĂRGILE ERAU ADUSE ÎN ȘIR ȘI DE PE ELE ALUNECAU PE FUNDUL GROPII, APROXIMATIV UNELE LÂNGĂ ALTELE, TRUPURILE DESPUIATE ȘI UȘOR STRÂMBE, CARE, ÎN ACEEAȘI CLIPĂ, ERAU ACOPERITE DE VAR NESTINS, APOI DE PĂMÂNT, DAR NUMAI PÂNĂ LA O ANUMITĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
morți o ieșire în terenurile înconjurătoare, a fost curând nevoie să se găsească altceva. S-a hotărât mai întâi ca înmormântările să fie făcute noaptea, ceea ce dintr-o dată permisese autorităților să procedeze fără anumite menajamente. Au putut fi îngrămădite în ambulanță trupuri din ce în ce mai numeroase. Și cei câțiva trecători întârziați care, împotriva oricărei reguli, se mai aflau prin cartierele mărginașe după oprirea circulației (sau cei pe care munca lor îi aducea acolo) întâlneau uneori lungi ambulanțe albe care goneau cu toată viteza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
menajamente. Au putut fi îngrămădite în ambulanță trupuri din ce în ce mai numeroase. Și cei câțiva trecători întârziați care, împotriva oricărei reguli, se mai aflau prin cartierele mărginașe după oprirea circulației (sau cei pe care munca lor îi aducea acolo) întâlneau uneori lungi ambulanțe albe care goneau cu toată viteza, făcând să răsune cu sirenele lor leșinate străzile goale ale nopții. În grabă, trupurile erau aruncate în gropi. Nici nu se rostogoleau bine că lopețile de var se și sfărâmau pe fețele lor, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
auzeau la porțile orașului, a ștampilelor care ne pecetluiau viața sau decesul, în mijlocul incendiilor și al fișelor, al teroarei și al formalităților, sortiți unei morți infame, dar trecute într-un registru, printre valurile de fum înspăimântătoare și clopoțelul liniștit al ambulanțelor, ne hrăneam cu aceeași pâine de exil, așteptând fără să știm aceeași revedere și aceeași pace răscolitoare. Iubirea noastră fără îndoială era mereu prezentă, dar era pur și simplu inutilizabilă, grea de dus, inertă în noi, sterilă ca și crima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
încet cu călcâiul în terasă. După o tăcere, doctorul s-a ridicat puțin și l-a întrebat pe Tarrou dacă are o idee despre drumul pe care trebuie să apuci ca să ajungi la acea liniște. \ Da, simpatia. Două clopotele de ambulanță au răsunat în depărtare. Exclamațiile, confuze adineauri, s-au concentrat la marginea orașului, aproape de colina pietroasă. S-a auzit în același timp ceva care semăna cu o detunătură. Apoi tăcerea s-a așternut iar Rieux a numărat două clipiri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
AȘEZAT. Câțiva trecători, profitând de acalmie, pășeau zoriți pe trotuar. Zgomotul pașilor descreștea și ei se îndepărtau; pentru întâia oară doctorul și-a dat seama că această noapte plină de oameni care se plimbau târziu și lipsită de sunetele sirenelor ambulanțelor semăna cu cele de altădată. Era o noapte eliberată de ciumă. Și se părea că molima, gonită de frig, de lumini și de mulțime ieșise din adâncimile întunecate ale orașului și se refugiase în această odaie caldă ca să dea ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
care, în parte cel puțin, era al lui. Da, toți suferiseră împreună, atât în carne cât și în sufletul lor, de o vacanță grea, de un exil fără leac, de o sete nicicând potolită. Printre grămezile de morți, printre clopotele ambulanțelor și avertismentele a ceea ce este convenit să fie numit destin, printre târșâitul încăpățînat al fricii și teribila revoltă a inimii lor, nu încetase să alerge un murmur puternic menit să alarmeze aceste ființe îngrozite și să le spună că trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
parte. De asta numesc ăsta un drum ocolitor: îi ocolește pe ei. Lee încetini pentru a se așeza la rând la un punct de control. Un indicator în engleză explica cine avea voie să se apropie: organizațiile internaționale, echipajele medicale, ambulanțele, presa. Dedesubt, un ordin categoric: „Oprește aici! Așteaptă să fii chemat de soldat!“. Șoferul se întinse după pașaportul lui Maggie, coborî geamul și-l înmână gardianului. Maggie stătea cu capul lipit de scaunul din dreapta ca să-i poată vedea bine fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nu voia să-i spună. Pentru siguranța ei. —Știu. Dar cine a făcut lucrul ăsta nu era atât de sigur. —Înțeleg. Se uită în jos fără să vrea. Ascultă, nu crezi că ar trebui să chemăm poliția, eventual și o ambulanță? — Mai întâi, spune-mi de ce ai venit aici. Acum mi se pare ridicol. Nu e urgent. Serios, ai atâtea lucruri de rezolvat... — Nu cred că cineva care lucrează pentru guvernul Statelor Unite vine cu mașina la o casă privată, târziu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]