2,758 matches
-
Timp de... mult timp nu se atingea de butoi, decât așa, că venise vorba, ar fi putut bate cercul acela cu o ștearsă și În genunchiul lui - de pildă. Ai fi zis că vrea să-l, mai Întâi, Îmblânzească, farmece, amețească - Înainte de a-l lovi cu adevărat. Lovituri ciocan-daltă și pauze și contratimpi marcați de strigături scurte, mai degrabă icnete Împușcate din familia „hă!”-ului de dimineață. Amețeam eu, primul. O amețeală specială, cu o specială durere de cap - dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de pildă. Ai fi zis că vrea să-l, mai Întâi, Îmblânzească, farmece, amețească - Înainte de a-l lovi cu adevărat. Lovituri ciocan-daltă și pauze și contratimpi marcați de strigături scurte, mai degrabă icnete Împușcate din familia „hă!”-ului de dimineață. Amețeam eu, primul. O amețeală specială, cu o specială durere de cap - dar nu supărătoare - biciuită, ciocabocănită, lipăită, hă!-uìtă, icnită. Dar chiar așa, Îmi dădeam seama că, de la o vreme (dacă nu cumva Înaintea mea) amețea el, Moș Iacob. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
hă!”-ului de dimineață. Amețeam eu, primul. O amețeală specială, cu o specială durere de cap - dar nu supărătoare - biciuită, ciocabocănită, lipăită, hă!-uìtă, icnită. Dar chiar așa, Îmi dădeam seama că, de la o vreme (dacă nu cumva Înaintea mea) amețea el, Moș Iacob. Ca să nu se piardă, să nu nimerească cine știe unde și În ce, ca să nu se izbească de vreun perete ori gard - sau să dea peste polobocul-osie - ori să cadă la pământ, Moș Iacob avea o singură - de astă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și poate de aceea nici chibritul nu-mi dădea ascultare și nu eram În stare să-mi aprind țigara. Eram exasperat. Mi-a venit ideea să Încerc cu două bețe deodatăă cînd le-am zărit capetele de culori diferite. Eram amețit bine, dar tot s-a trezit o părticică din mine și am reușit să stabilesc o legătură: cutia de chibrituri din mînă mi-a fost dată de clienta mea și este o piesă importantă la dosar, un eventual indiciu. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
undeva la jumătatea drumului dintre foc și autobuze, făcîndu-mi semn să mă duc la ei... M-am Îndepărtat Încet de autobuz, ca să nu prindă cei trei de veste... Înaintam greu, poate din cauza pietrelor din albie... sau poate că eram mai amețit decît mi-am Închipuit. Fratele mă luă de braț ca și cînd voia să mă invite la o plimbare pe Întuneric și deodată porni pieziș. Respira greu și i se citea Îngrijorarea În glas. — E stranie atmosfera. Mai bine te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
auzit strigătul răgușit: — L-am urmărit! Am mers În urma șefului! Am coborît din mașină exact unde Începea panta. Banilor pe care i-am cheltuit cu Tashiro li se adăuga și bacșișul uriaș pe care l-am dat taximetristului pentru că eram amețit. Cum puteam să justific tot ce-am cheltuit ?.... Trebuia să explic În raportul pe care-l Întocmeam... Cum să spun că n-am chiar nimic demn de luat În seamă? Și pierderea de timp prezintă o oarecare valoare. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
acest cuvânt...Dar crede-mă! În acel moment mi se părea că plutesc și că-mi aud sufletul cum cântă un cântec pe care nu-l mai auzisem vreodată... Lipită strâns de el, am închis ochii și am simțit cum amețesc de plăcere, dar nicio clipă nu mi-a fost teamă de cădere, pentru că brațele lui mă susțineau strâns, dar atât de delicat... Dacă ai ști..., dacă ai ști cu câtă greutate mă abțineam să nu plâng... În momentul acela mi
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
care o târî până la fotoliu. Nu încercă să o mai urce, ci se aruncă animalic peste trupul ei lipsit de apărare. Când îi dezbrăcă bluza, Iuliana nu se putu opune. O lovise destul de tare când plonjase pe ea și era amețită. Triumfător, bărbatul tocmai ridicase fusta până peste pulpe și încerca să-i tragă chiloții, când Mia îl trase de păr, țipând la el: - Bă, nenorocitule! Tu nu vezi că nu ai cu cine, bă? Las-o dracului de proastă că
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
fix din momentul când tu încetezi să-i mai iubești. Shane pare încântat de atenția pe care i-o acordă Debbie. Îi arată destul de clar că îl place și au început deja să danseze. Nu înțeleg. Știu că ea e amețită, dar el ar trebui să fie treaz! Lui Debbie i se iartă faptul că se aruncă în brațele bărbaților. Pur și simplu îi vine atât de natural. Dacă o fac eu, o iau la fugă. E atât de nedrept! Deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
dar nu vreau să par că am pretenții de divă. De asemenea, nu mi se pare corect să rogi pe cineva să facă pe șoferul toată noaptea. Și nu vreau în mod deosebit să rămână treaz toată noaptea, în caz că mă amețesc și mă fac de râs. — Unde stai? Vin să te iau. OK. Relaxează-te. Adam se oferă să te ia de-acasă. E în regulă, chiar e în regulă. Nu că nu m-ar mai fi luat nimeni de-acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
rele, toarce Adam în telefon. Da, păi... Doamne, sper să nu creadă că fac de obicei multe probleme. Să chiulesc de la serviciu e cel mai rău lucru pe care îl pot face. Cu excepția fumatului, desigur, și a faptului că mă amețesc de nu mai știu ce-i cu mine din când în când și apoi insult pe oricine îmi iese în cale. Oricum, renunț la băutură de Anul Nou. Nu-mi place, oricum, așa de mult și îmi place și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pare că nici nu trebuie așteptat prea mult, iarna poate deveni și mai aspră că acesta e doar începutul. Azi este sâmbăta. Încerc să cred că cel mai prudent este de trecut duminecă noapte, când vigilența grănicierilor ucrainieni este bine amețită de vodcă, ceea ce trebuie să confirme Atanasie... Dragoș, tu știi cel mai bine să te înțelegi cu el. Cred că este încă aici, vezi dacă acceptă misiunea, dacă știe când îi sunt nepoții de serviciu și cum poate lua legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care s-a lăsat încântată de spusele ei pe care le probau un pașaport nou-nouț făcut pe numele Minodora Racoce, care avea viza de ieșire din țară, însoțită de fiica ei Alindora Bosch, în vârstă de doisprezece ani. A mai amețit-o pe Minodora spunându-i că în Cehoslovacia o așteaptă Vasili Vasilievici Cozmei, care are noutăți despre doctorul Gerhard Bosch. Nu am reușit să o înduplec pe Minodora să nu aibă încredere în mesagerul acela care mie îmi părea dubios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de nădejde, de multe ori era rugată să le prepare un ceai, o cafea și ea se executa vioaie și veselă, parcă mulțumită că poate fi de folos. Știa și câteva rețete de prăjituri și când începea să bată albușul, amețită de complimentele Ninei, obrajii plini, sânii, carnea de pe ea, toate tremurau din pricina efortului. Nina scotea exclamații de-a dreptul incitante: Vai, Marga, ce frumos a ieșit bezeaua, splendid, juri că-i zăpadă, zăpadă, albă, strălucitoare așa cum este iarnă când cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ultima, gândește la fel ca tine. Ea se împotrivește, încearcă să scape din brațele lui, se zbate. Nici nu are timp să-și cauterizeze rănile sufletului. El râde flegmatic, respirația lui fierbinte o înfioră. O poartă pe sus către dormitor. Amețește în timp ce simte că o ia în stăpânire, o plăcere împinsă până la paroxism. Acum îl știe lepădat de toate, curat, singur cu ea, aflat dincolo de puterea voinței, un ghem de reflexe. De stări primare mute, cu fiecare clipă își mai leapădă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se afla aproape de apogeul perorației ei, tăcu și tâmplele-i bubuiră în timpul apneei, era paralizată de surpriză, strivită, plecă pleoapele, își cuprinse în palma cu degete lungi fruntea, se masă, nu i se mai întâmplase să cadă așa de fulgerător, amețită de-o singură privire și doar trecuse prin fel și fel de situații limită, nu mai era de mult o copilă. Maman, îi spuse Ovidiu, împăcat și amuzat totodată, nu te băga, maman. Până aici, te rog! V-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pași. Un timp crezuse că i se consumaseră toate bateriile pe care o inimă de femeie le poate încărca, că nu mai are dreptul la speranță. Alcoolul îi ocupa celulă cu celulă creierul. Nu mai băuse de mult așa că se amețise puțin și i se părea că are dreptul să năzuiască la toate, că nu mai existau praguri, calea i se netezise, devenise uniformă, numai să vrea să înainteze mai departe. În timp ce, oprită la recepție cerea cheia, i-a trecut prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
singură fată și Nagasawa mi-a promis că mă ia cu el data viitoare când merge la fete. Nu l-am crezut, dar s-a ținut de cuvânt și zău că a fost simplu. Mult prea simplu după ce m-am amețit. Ne-am dus împreună la un bar din Shibuya sau Shinjuku (avea el barurile și restaurantele favorite), am găsit o pereche de fete (lumea era plină de astfel de perechi), am băut cu ele, am stat de vorbă, ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am învârtit puțin prin cartierul animat și apoi am intrat într-unul din barurile noastre, deciși să așteptăm o pereche de fete. De obicei, perechile curgeau gârlă, mai puțin în seara aceea. Am băut whisky cu sifon ca să nu ne amețim prea rău și am așteptat aproape două ore. În cele din urmă, au apărut două fete care s-au așezat la bar și au comandat gin și margarita. Nagasawa le-a abordat imediat, dar ele i-au spus că-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și am continuat să beau de parcă mă cuprinsese disperarea. A intrat și ea cu mine, procedând la fel, și ne-am întins apoi, bându-ne berea în tăcere. Nici unuia dintre noi nu-i era somn și nici nu ne-am amețit. Fata avea pielea albă și fină, iar picioarele ei erau chiar frumoase. Când i-am făcut un compliment, a mârâit un „mulțumesc“ și-atât. După ce ne-am băgat în pat, a devenit cu totul altă pesoană. Mi se părea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
încăpățânat și nu-ți place să-ți fac\ cinste o femeie... — Bine, e în ordine. — Și nici măcar nu te-am lăsat să mi-o bagi. — Pentru că e mare și tare. — Ai dreptate, spuse Midori. Pentru că e mare și tare. Fiind amețită de băutură, Midori a făcut un pas greșit și era cât pe-aci să cădem amândoi pe scări. Stratul de nori care atârnase greu pe cer înainte de a intra noi în restaurant dispăruse și soarele încălzea, cu razele sale palide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mă simt părăsit și husele cu dantelă, de pe telefoane. — Altceva? — Nu-mi vine nimic altceva în minte. Prietenul meu, adică fostul meu prieten, ura o mulțime de lucruri. Nu-i plăcea când purtam fuste prea scurte, când fumam, când mă amețeam, când spuneam câte-o prostie sau când îi criticam prietenii. Dacă vezi ceva la mine care nu-ți place, spune-mi fără nici o reținere și încerc să mă corectez. — Nu cred că ar fi ceva, am spus eu după ce m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Nu cred că ar fi ceva, am spus eu după ce m-am gândit puțin. Nu e nimic care să nu-mi placă. — Zău? — Îmi place cum te îmbraci, îmi place ce faci și ce spui, cum umbli și cum te amețești. Îmi place totul. — Adică n-ai nimic de obiectat? Nu știu ce ai putea schimba. Mai bine rămâi așa cum ești. — Cât de mult mă iube[ti, întrebă Midori. Suficient de mult ca să pot transforma toți tigri din jungl\ în unt, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
care mă Învăluia ca un nor fabulos, am evitat să-mi ating sexul tremurător și mi-am plimbat mâna În sus, pe cealaltă coapsă, lângă șold, pe arcuirea rigidă a taliei, până mi-a atins pieptul bombat și subrațul fierbinte. Amețit de plăcere și de frică, așteptam să aud În sfârșit scaunul din răchită scârțâind și sunetul chibritului cu care Dora avea să-și aprindă o țigară, cu acel bine - cunoscut gest fatal și lin. Așteptam să tragă calm din țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
alte obiecte de valoare, n-a fi lipsit mult să dau ortu’ popii. I-am auzit discutând despre pradă, cu mucii curgându-mi și cu lacrimi În ochi, dar corpul meu urla atât de tare, Încât nu distingeam nici un cuvânt. Amețit de durere, mi-am tras genunchii la piept, m-am rostogolit pe partea cealaltă și, de Îndată ce am simțit un nou șut, de data asta, În vertebra caudală, am sărit În sus ca un sprinter dopat și am rupt-o la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]