3,529 matches
-
având ceva sânge evreiesc în vine, nu mult, dar suficient cât să facă în orice situație caz de el, se uită la mine ca la o criminală. Mai rămâne doar să mă faci jidancă împuțită, îmi aruncă ea cu glas amenințător. Nici vorbă, m-am apărat eu, nu sunt xenofobă. Era însă prea târziu. Catinca mi-a pus în brațe toate tuburile graffiti care mai rămăseseră. — Eu una am renunțat la sportul ăsta, spuse ea. E o tâmpenie. Prefer să-mi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de exemplu, nisipul, dintr-un sac spart. Au mers acasă la tată: au mâncat; au băut; au dormit. La vreo câteva zile după aia au ieșit prin Lohan. Era o fierbere totală. Ca Într-un clocot bolborosit și neînchipuit de amenințător. Moș Victor s-a retras, cu feciorii, acasă, la cel mai mare. Au acoperit moara cu paie, coceni, fân. Arăta, privită de dincolo de poartă, ca un fel de gireadă, de nutreț, ceva mai mare decât celelalte, de pe alăturea. Timpul n-
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mai merge, și gata! Da’ stai oleacă, nu m’auzi? Am stat. Am coborât amândoi. Ne-am dus prin iarbă și neam uitat la mașină. Și n-am Înțeles nimic. Iar noaptea cădea, peste noi, ca un tăvălug negru și amenințător. Hai, Îmi spune el, gata!, nu mai mergem, În seara asta, nicăieri. Dar ce facem? Rămânem aici. Unde, aici; cum, la cine? Hai cu mine. Văzuse un mic grup de munteni, stând, la o vorbă, ceva mai Încolo. Hai la
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
rog să Încerci s-o faci tu? Păi... stresul e de fapt o reacție, hai să-i zicem exagerată, a organismului nostru, care apare atunci cînd este pus Într-o situație pe care o simte ca fiind Într-un fel amenințătoare sau periculoasă. Și cum se manifestă această reacție, cum zici tu, exagerată? Cum să spun... ea se poate manifesta În mai multe feluri... poți simți o stare de nervozitate, sau de oboseală puternică, sau creșterea bruscă a pulsului, a tensiunii
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
simți că așa nu se mai poate... Dar de ce apare această stare? Păi... am mai spus... pentru că omul se confruntă cu un fapt, sau ceva care Îi provoacă o emoție puternică, sau o situație pe care o simte ca fiind amenințătoare sau poate chiar periculoasă... și organismul anunță Într-un fel prin acele reacții, adică prin creșterea pulsului, a tensiunii și celelalte pe care le-am spus mai Înainte, că trebuie să luăm măsuri pentru a face față acelei situații. S-
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
orbete! Băi, chiorule! Băi! De unde paștele mă-tii apăruși tu, cretinule? ... Uite, domnule, cum te bagă-n pușcărie un nenorocit care face umbră pământului degeaba!, țipa tot mai tare bărbatul, părând căși face curaj de unul singur, gesticulând și privind amenințător cei câțiva pietoni ce se opriseră în mijlocul străzii și pe alții doi care deja ajunseseră lângă cel rănit. Mai mulți cetățeni care auziseră lovitura și înjurăturile ori chiar văzuseră momentul producerii accidentului s-au oprit din mers și s-au
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
tipă extraordinară, frumoasă foc, înăltuță, brunetă, suplă, necăsătorită, asistent sau profesor universitar, continuă el pe nerăsuflate, subliniind unele cuvinte și mișcându-și brațele sugestiv, cu intenția vădită de a-și irita prietenul, care nu se mai abținu și se repezi amenințător la el. - Băi, asasinule! Familia trebuie să știe că... - Stop! îl întrerupse Emilian, ridicând brațele în semn de împăciuire. Familia știe deja. Pacientul nostru are un nume și prenume: Dobrescu Iustin. Sora acestui pacient, despre care domnul Google m-a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
iubirii - Chiar am dorit să mă scuz, dragul meu... Sunt atât de udă... Să nu pornești aerul condiționat, îl rugă ea, observând instalația. Nu-mi face bine. Răcesc imediat...Cum, încă nu ai plecat, cadână, din fața mea? se încruntă Eugen amenințător, fulgerând-o cu privirea. - Ha, ha, ha! Nu se pune de data asta că ai zâmbit! Te-am văzuuuuut!, chicoti Iuliana, bătându-și pumnii sub nasul „sultanului” pus pe șotii. - Ferește-te, sultană! Nu se va repeta slăbiciunea mea, promise
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
scrisori, după fiecare frază scrisă își roade puțin unghiile sau își smulge pielița de la baza unghiilor. Această ultimă operațiune este a doua sa specialitate. Are probabil impresia că degetele sale produc un fel de textură solzoasă care avansează în mod amenințător și-i acoperă unghiile. Și are nevoie, în consecință, să se elibereze de această agresiune, să-și redecu peze cu dinții sau cu unghiile conturul de la baza unghiilor. Astăzi se împlinește o săptămînă de cînd vine în fiecare zi la
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
un bonus de bună purtare : „pentru că ai fost cuminte în ora care urmează ai unsprezece...” Uneori însă tensiunea erotică dintre noi devenea atît de intensă încît depășeam cu mult doza prescrisă. Vocea Domnișoarei ri devenea atunci ușor revoltată și chiar amenințătoare. — Doisprezece, murmura Domnișoara ri cu o notă de imensă dezaprobare... treisprezece, nu e frumos ce faceți, domnule m. Paisprezece, vă rog să vă astîmpărați, domnule m, sunteți brutal și libidinos. Insultele pe care mi le administra Domnișoara ri nu făceau
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nu avea răspunsuri nici la această întrebare și nici la altele. Chiar și cînd reușea, cu un efort gigantic, să nu-și ridice privirile de pe foaia albă și să nu privească pe fereastră, Bernard rămînea înlemnit și mut în fața foii amenințător de albă. era ca și cum acea primă frază s-ar fi solidificat brusc și ar fi refuzat să se lase continuată. Ca și cum primele fraze scrise de el ar fi fost un fel de embrioni care refuzau să crească, un fel de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
așa de extraordinare. Însă oricât de extraordinare se dovediseră (în felul lor cu totul scîrbos) aceste texte, susținea botosul, nu erau, bineînțeles, câtuși de puțin, POEZII. - Da? Și atunci ce erau?... întrebase sus-numitul Cristi, în drumul lor spre "Cafenea", cățărîndu-se amenințător, de pe strada pietruită, pe trotuar, în direcția numitului Horia și folosind un glas surd, prevestind o furtună. - Habar n-am. Se putea organiza un referendum... își înălțase umerii, c-o nedisimulată uimire, și nelăsîndu-se intimidat, acel Horia... El putea să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai auzea nici cel mai mic zgomot. Stani râdea pe sub bancă, profesoara s-a făcut roșie ca racul, s-a îndreptat nervoasă spre catedră și a tras concluzia: - Patru ! Stelică și-a dat seama ce a spus, s-a întors amenințător spre Stani, însă el o zbughise, era de acum departe de el. A încercat să îl prindă, însă Stani păstra distanța de siguranță în veselia generală. Râdeau toți colegii cu profesoara în frunte își revenise din șoc. A întâlnit-o
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
într-o parte. Giulgiul sfâșiat de cuiele smulse lăsă o clipă să se vadă trupul mortului și chipul său palid, care parcă rânjea batjocoritor către cei ce-l urmau. Rudele vrură să oprească, dar glasurile din spate erau atât de amenințătoare, încît se rugară în gând să ajungă mai repede la poarta cimitirului, să scape de răposat. - Uite-l, râde de noi! strigă o femeie. - S-a desfăcut capacul. Acuși pică în stradă! - Stă cu mâinile pe piept și pare liniștit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
uscate și asculta cum se rostogoleau de sus bulgării mari de pământ. Îi țiuiau urechile de atâta liniște. Parcă stătea într-o apă. Dimineața bătea soarele și iarba se usca foșnind lingă ea. După amiază, umbra malului din fată creștea amenințător și parcă i se făcea frică. De la rampă picura mirosul gunoaielor încinse. Prin iunie înfloreau mărăcinii. Buruiana avea o tulpină lemnoasă, verzuie. Făcea la cap o gogoașă roșie, plină de spini, care se umfla ca un cimpoi. Alături creșteau loboda
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ăsta al vostru, tâlhari și hoți! 331 Nu le lăsaseră decât patul, să aibă pe ce pune capul, pentru că așa era legea. Camionul se ducea plin, petrecut de furia câinilor dezlegați și de huiduielile copiilor. Pe capră se mai ridică amenințător jandarmul, arătând spre mulțime pușca cu o baionetă în capăt. Stere se uita din curtea lui și își înțelese puterea. Mare lucru era să ai, să dai, să-ți plătești datoriile, să te ții bine cu statul, să nu te
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
surdă din mine, fiecare gest ar fi o îngenunchere la un zid al plângerii. Port un doliu din naștere - doliul acestei lumi. Tot ce nu-i uitare ne uzează substanța; remușcarea este la antipodul uitării. De aceea se ridică ea amenințătoare ca un monstru străvechi ce te răpune din privire sau îți umple clipele cu senzații de plumb topit în sânge. Oamenii simpli simt remușcări în urma unui act oarecare; ei știu de ce le au, fiindcă motivele le sânt sub ochi. În
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
farmec straniu această pedeapsă care urmează oricărui progres al cunoașterii. Ai sfâșiat un văl ce acoperea inconștiența naturii? Îl vei ispăși într-o tristețe a cărei sursă n-o vei bănui. Și-a scăpat un gând plin de răsturnări și amenințător? Sânt nopți ce nu pot fi umplute decât de evoluțiile căinței. Ai pus prea multe întrebări lui Dumnezeu? Atunci, de ce te miră povara răspunsurilor ce nu le-ai primit?! Indirect, prin consecințe, cunoașterea-i un act religios. Ispășim cu voluptate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care nu îndrăznesc să-și verse amărăciunea nici cel puțin în suspine ar urla atunci într-un cor de o sinistră dizarmonie, cu strigăte stranii care să cutremure acest pământ. Apele să curgă mai repede și munții să se clatine amenințător, arborii să-și arate rădăcinile ca o veșnică și hidoasă mustrare, păsările să croncăne imitând corbii, iar animalele să fugă speriate până la epuizare. Toate idealurile să fie declarate nule; credințele fleacuri; arta o minciună și filozofia o glumă. Totul să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dăm expresie în propria noastră persoană, să le facem revelatoare pentru toată agitația noastră lăuntrică. Să ai o mână fantomatică, o mână transparentă, ca un reflex imaterial, o mână nervoasă, încordată până la ultima crispație. Sau, dacă nu, o mână grea, amenințătoare, dură și înfiorătoare. Prezența mâinilor, arătarea lor să fie mai mult decât un discurs, mai mult decât un plânset, un zâmbet sau o rugăciune. Căci mâinile pot avea ochi, acolo unde ochii văd în interior. Expresivitatea absolută, fruct al unei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu pâlpâie în noi nimic din ethosul eroic și convulsionar al Spaniei și Rusiei? Să ne fie pe veci străine excesele și paroxismul sufletului germanic? Nu vreau o Românie logică, ordonată, așezată și cuminte, ci una agitată, contradictorie, furioasă și amenințătoare. Sânt prea mult patriot ca să doresc fericirea țării mele. Spirala istorică a României se va înălța până acolo unde se pune problema raporturilor noastre cu lumea. Până acum am fost reptile; de aici încolo ne vom ridica în fața lumii, pentru
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o entitate permanentă, deși rareori organizată ca atare în permanență"15. Acest text pune cît se poate de clar în evidență existența mulțimii sau a plebei, locul ei de întîlnire strada, precum și acțiunea ei revendicativă. Englezul subliniază mai ales caracterul amenințător al mulțimii, puterea de a manipula autoritățile prin simpla ei prezență. Clasa muncitoare se înflăcărează din ce în ce mai tare pentru idealurile unei revoluții ce va să vină, conducătorii pregătesc deja scenariile repetiției generale. Socialismul va fi fost, poate, o idee nouă, articulată
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
un extraordinar elan ecluziunii lor nebuloaselor umane care sînt mulțimile. Da, desigur, dintotdeauna au existat mulțimi invizibile, tăcute. Dar printr-un fel de accelerare a istoriei ele și-au rupt lanțurile. S-au revoltat, devenind vizibile și audibile. Și chiar amenințătoare pentru existența indivizilor și a claselor, în virtutea tendinței lor de-a amesteca și de-a uniformiza totul. O dată căzute măștile, le putem observa acum cu ochiul liber: "După Revoluția franceză, scria Canetti, aceste explozii au căpătat o formă pe care
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sau șefii pentru a vedea dacă sub ei nu se ascunde inamicul. În realitate, panica nu creează nimic. Ea lasă doar să iasă la suprafață temerile, ostilitatea, ascunse în fiecare. Slăbirea identificărilor transformă anturajul familiar într-o lume străină și amenințătoare la fel cum noaptea îl aruncă pe copil în starea de groază. Vedem spectacolul dezolant și extrem al "mizeriei psihologice a maselor". Freud a descris-o în următorii termeni: " În afară de sarcina de a ne restrînge pulsiunile, pentru care sîntem pregătiți
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
psihologice a maselor". Freud a descris-o în următorii termeni: " În afară de sarcina de a ne restrînge pulsiunile, pentru care sîntem pregătiți, ni se impune pericolul unei stări pe care o putem numi: "mizeria psihologică a masei". Acest pericol este mai amenințător acolo unde legătura socială este formată în primul rînd prin identificarea participanților între ei, în timp ce personalitatea conducătorilor nu atinge importanța care s-ar cuveni să-i revină în formarea masei"432. În cazul în care individualitățile s-au afirmat deja
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]