2,417 matches
-
meu - din geanta pe care o purtase pe umăr și mi l-a dat. În el am găsit un bilețel: „Scuze pentru miercuri. Ești supărat?“ Pe la jumătatea cursului, în timp ce profesorul ne schița pe tablă o scenă din teatrul grec, ușa amfiteatrului s-a deschis iar și de data aceasta au intrat doi indivizi cu căști pe cap. Arătau ca niște actori de comedie: unul era înalt și palid, celălalt era scund, cu fața rotundă și mai închis la piele. Cel mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și-a dat seama că nu avea ce discuta cu ei și că oricum ei vor proceda de capul lor, așa că s-a prins de marginea catedrei, a coborât de pe podium, și-a luat bastonul și a ieșit, șchiopătând, din amfiteatru. În timp ce studentul cel înalt a împărțit manifeste, rotofeiul s-a urcat pe podium și a început prelegerea. Manifestele erau pline de lozinci scurte și concise: „Împiedicați alegerile frauduloase la postul de președinte al universității“; „Strângeți rândurile pentru o nouă grevă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cap, m-am ridicat și ne-am îndreptat amândoi spre ușă. Individul cel scund mi-a spus ceva, dar nu am înțeles ce anume. Midori i-a fluturat mâna și l-a salutat nonșalantă: — Pa! După ce-am ieșit din amfiteatru Midori mi-a zis: — Te pomenești că suntem contrarevoluționari. Oare or să ne spânzure de stâlpul telegrafic dacă le reușește revoluția? — Aș vrea să mâncăm înainte de a ne spânzura, am zis. — Foarte bine. Vreau să te duc la un restaurant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
din cadrul Institutului de Petrol și Gaze, Ploiești; 1983-1989 lucrează ca inginer chimist la Borzești și Ploiești. În aceeași perioadă, frecventează cenaclul Universitas condus de prof. Mircea Martin și participă la diferite festivaluri de poezie; 1988 debut, cu poezie, în revista Amfiteatru; 1987-1989 redactor la nou înființata revistă studențească (trimestrială) a Institutului de Petrol și Gaze, Ploiești; 1988-1989 publică poezie în revistele Suplimentul Literar Artistic al Scânteii Tineretului și Vatra; 1990 secretar de redacție la revista Luceafărul, editată de Uniunea Scriitorilor din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
nici iepuri, nici căprioare, nici măcar neașteptatul lup de prerie. Și păsările au amuțit. Nici semn de primăvară. Albul zăpezii, lințoliul pământului, acoperă tot. Acoperă tot. . . Acoperă tot. BABBALUCI Să aduni lujerii melcilor sălbatici țâșnind din buza dealurilor, unde templele și amfiteatrele sunt simboluri ale timpurilor străvechi, când un popor simplu lăsa văile să afle vântul, să atingă izvorul. Acum stăm ca ciulinii în mijlocul melcilor, cu cochilii ca niște conuri lungi, sucindu-se în spirală, uimiți de ce și cum astă urcare și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
mereu într-o teribilă competiție cu timpul și trăia cu maximă intensitate doar în sala de curs și la masa de scris. Bucuros cu adevărat l-am văzut în fața paginii care îi ieșise bine de sub condei ori când pleca din amfiteatru după o lecție reușită. Urmărind împlinirea ca profesor, răspundea și dorinței părintelui nostru, care își căuta visul de cărturar nerealizat pe traiectoria copiilor săi. Și mai era ceva. „Făcând carte” cu studenții, Mihai își vindeca frustrările adolescentului izgonit din școală
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
că N. Turtureanu face 70 de ani? Nu pot să cred! Chiar dacă amândoi am albit de-a binelea... De câte ori ne întâlnim am impresia că nu am schimbat decât culoarea. Iar năravul - ba! Parcă mai ieri auzeam vorbele cuiva, într-un amfiteatru al Universității Cuza: „Băiatul acela cu părul roșcat, din ultima bancă, scrie poezii...” Și eu care credeam că singurul poet al „anului” nostru este colegul meu de grupă - N. Ionel! Curând aveam să aflu că există printre noi o întreagă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
mereu într-o teribilă competiție cu timpul și trăia cu maximă intensitate doar în sala de curs și la masa de scris. Bucuros cu adevărat l-am văzut în fața paginii care îi ieșise bine de sub condei ori când pleca din amfiteatru după o lecție reușită. Urmărind împlinirea ca profesor, răspundea și dorinței părintelui nostru, care își căuta visul de cărturar nerealizat pe traiectoria copiilor săi. Și mai era ceva. „Făcând carte” cu studenții, Mihai își vindeca frustrările adolescentului izgonit din școală
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
că N. Turtureanu face 70 de ani? Nu pot să cred! Chiar dacă amândoi am albit de-a binelea... De câte ori ne întâlnim am impresia că nu am schimbat decât culoarea. Iar năravul - ba! Parcă mai ieri auzeam vorbele cuiva, într-un amfiteatru al Universității Cuza: „Băiatul acela cu părul roșcat, din ultima bancă, scrie poezii...” Și eu care credeam că singurul poet al „anului” nostru este colegul meu de grupă - N. Ionel! Curând aveam să aflu că există printre noi o întreagă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
în lung și în lat ricoșînd ca niște mingi de ping-pong lansate cu o forță ieșită din comun. Ca și mine, Paul era un provincial. Cînd ne-am văzut pentru prima dată la primul curs de istoria filozofiei, într-un amfiteatru plin ochi, un fel de curent simpatetic a circulat între noi. Și lui, și mie, Capitala ni se părea copleșitoare, deși ne fascina. Și el, și eu eram ușor decalați față de majoritatea colegilor noștri, ceea ce se putea observa la nivelul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
obicei trebuie să-mi scot aceste bucăți de carne, aceste cocoloașe fibroase înainte de a ține un discurs sau de a începe o conversație. Iată una din situații pe care mi-o amintesc perfect. sunt la un colocviu, într-un imens amfiteatru universitar, însoțit de oameni importanți (profesori, ambasadori, oficialități). Invitații tocmai iau loc în sală, amfiteatrul se umple treptat, evident că reperez și niște femei frumoase... numai că eu am gura plină, îmi este imposibil să vorbesc din cauza bucăților de carne
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
un discurs sau de a începe o conversație. Iată una din situații pe care mi-o amintesc perfect. sunt la un colocviu, într-un imens amfiteatru universitar, însoțit de oameni importanți (profesori, ambasadori, oficialități). Invitații tocmai iau loc în sală, amfiteatrul se umple treptat, evident că reperez și niște femei frumoase... numai că eu am gura plină, îmi este imposibil să vorbesc din cauza bucăților de carne care s-au înghesuit în diferitele colțuri ale gurii mele, în spațiile dintre dinți și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
apoi baletul conveniențelor sociale, salut oameni, strîng mîini, zîmbesc misterios (ca să nu fiu obligat să vorbesc prea mult). Iar la prima ocazie mă aplec din nou, la adăpostul unei speteze de scaun sau pur și simplu sub una din băncile amfiteatrului și extrag o altă bucată fibroasă de carne din gura mea aproape paralizată din cauza acestor stocuri ilicite... nu știu de ce, dar aproape toate bucățile extrase sunt extrem de fibroase, ca și cum stomacul meu ar fi refuzat această textură și atunci m-ar
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
am avut niciodată un conflict între aceste două fațete. Bun. Cu scriitorii japonezi e o altă problemă. Ei sunt foarte depresivi. Au cam terminat în sinucidere. — Au cam terminat în sinucidere. — Nu simulată. — Mishima s-a sinucis ritualic, în fața unui amfiteatru plin de studenți. Când și-a terminat o trilogie sau o carte. — Și dintre români? — Dintre români, cei pe care i-am citit în școală: Camil Petrescu, Cezar Petrescu, Eliade, Rebreanu. Iar acum, în ultima vreme, Norman Manea, Gabriela Adameșteanu
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
numeroasă la Manila. În universități m-am exprimat fie în engleză, fie, spre surprinderea mea, în arabă. În departamentele de studii islamice sunt destui vorbitori de arabă. Chiar în cadrul unor universități de studii de politologie, în sudul Filipinelor, într-un amfiteatru de 500 de persoane erau 50 de vorbitori de arabă. Câte limbi vorbiți? Stăpânesc bine franceza și araba. Engleza e o limbă pasivă, n-aș îndrăzni să o vorbesc în Anglia; în America, da. Citesc apoi în italiană și în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
din ce în ce mai patetic: În loc să vă pierdeți timpul prin școli, mai bine ați fi fost atenți la viermii de mătase care își fac opera într-un ritual ca al stelelor, fără vanități și fără zgomot. Acolo unde se află ei sânt adevăratele amfiteatre ale artei. Numai acolo puteți învăța modestia de a pune opera voastră deasupra vieții voastre. (Ochii Bătrânului s-au fixat prin întuneric asupra mea, după ce o vreme avusesem impresia că nu mă mai vedea.) Dumneata ai șansa de a crea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
din facultate, mai tânăr chiar și decât Daniel Turcea, căruia, în joacă, bineînțeles, îi ziceam „fiule”. Am uitat cum de s-au legat lucrurile și am izbutit, în toamna anului 1968, să facem împreună o „masă rotundă” despre onirism pentru Amfiteatru, revista literară a studenților reprezentată de dramaturgul Chitic. În afară de Chitic, care urma să facă pe „moderatorul”, mai participau Dimov (de departe cel mai bătrân dintre noi), Turcea, Ulici și cu mine. M-a izbit la Ulici rapiditatea cu care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
și mai amenințătoare. Chiar în zorii zilei când, pentru Nicolae, trebuiau să înceapă examenele, profesorul Constantin Apostol decedă. Băiatul află de moartea tatălui său adoptiv pe când se afla în holul intitutului politehnic; cu o jumătate de oră înainte de intrarea în amfiteatru avu o presimțire, alergă la poștă, ceru spitalul din N. și cineva de acolo îi dădu năprasnica veste. Nici vorbă, nu mai putea fi de examen, deși, în minte, îi stăruia parcă, vocea profesorului: "Succes la examen! Nu te lăsa
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
popular in anii ’70, despre doi detectivi cu aceste nume. . Prescurtare pentru Clubul de Fotbal din Aberdeen. O serie de comedioare britanice, realizate Începând cu 1952, axate pe parodierea unor filme celebre. . Parc celebru din Aberdeen, dispus sub forma unui amfiteatru natural, folosit adesea pentru spectacole și concerte. . Referire la adăpostul secret al supereroului Batman, Bat Cave, unde acesta se retrăgea pentru a se pregăti În vederea altor misiuni. . Marcă de supă cu tăiței cu diferite arome, foarte apreciată În Marea Britanie. Ingredientele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Încins, locotenentul piraților. În fiecare seară a ultimei săptămâni repetaseră la Cazino Ha, Ha, Hortense!, de la două după-amiaza până la opt dimineața, ținându-se treji cu o cafea neagră și tare și dormind la cursuri, În pauze. Loc special, Cazinoul: un amfiteatru mare cât o șură, presărat cu băieți În roluri de fete, băieți În roluri de pirați, băieți În roluri de bebeluși; cu decorurile În curs de a fi ridicate violent pe scenă; cu omul de la lumini făcând probe de funcționare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
după-amiaza zilei de 30 aprilie 1939, cu ocazia inaugurării Expoziției Mondiale de la New York. În Franța, cei mai importanți ani pentru transmiterea fasciculelor hertziene sunt 1932 și 1935, ăn în care are loc și prima emisiune oficială de televiziune, difuzată între Amfiteatrul Școlii P.T.T. și Turnul Eiffel. În România, televiziunea a pătruns încă din perioada în care aceasta era într-un stadiu incipient și experimental în toată lumea. Primele teste în ceea ce privește transmisia la distanță a imaginilor apar în 1928. Prima emisiune de televiziune
by IONELA CARMEN BOŞOTEANU [Corola-publishinghouse/Administrative/1115_a_2623]
-
le sunt asociate. Dacă dl. Popescu ar ține cont de faptul că satisfacția colectivă crește cînd el se spală pe dinți, ar face-o, cu siguranță, mai des. Dacă studenții ar fi nu-i așa? sensibili la satisfacția profesorului în fața amfiteatrului plin, ar veni în număr mult mai mare la cursul său. Dacă întreprinderea poluantă ar ține cont de efectele nocive ale producției sale asupra colectivității, ea ar produce mai puțin sau ar pune la punct mai multe mijloace pentru a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
nu reducă, să nu afecteze consumul celorlalți. Se înțelege că bunul nu este cu adevărat colectiv decît în măsura în care consumul său nu este îngrădit, limitat. De pildă, cînd cursul are un asemenea succes încît nu se mai găsesc locuri libere în amfiteatru, consumul unora începe să se facă în detrimentul altora. Piața concurențială este în mod clar ineficientă pentru producția unei categorii particulare de bunuri colective, așa-numitele "bunuri colective pure" sau "servicii colective pure". Un bun (sau serviciu) colectiv pur este un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
agitația mediciniștilor în contra d-rului Romniceanu s-a contopit cu agitația naționaliștilor. Spre a potoli fierberea care sporea și tot mereu creștea, doctorul Romniceanu hotărî pe d-rul Severin, decanul Facultății de Medicină și senator liberal, să convoace pe studenți în marele amfiteatru al Facultății de Drept, spre a încerca să pună capăt agitației. La ziua hotărâtă, amfiteatrul gemea de studenți. Băncile din față erau pline cu studenții de la Medicină, însă băncile din fund erau ocupate de studenți de la celelalte facultăți. Erau aci
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
care sporea și tot mereu creștea, doctorul Romniceanu hotărî pe d-rul Severin, decanul Facultății de Medicină și senator liberal, să convoace pe studenți în marele amfiteatru al Facultății de Drept, spre a încerca să pună capăt agitației. La ziua hotărâtă, amfiteatrul gemea de studenți. Băncile din față erau pline cu studenții de la Medicină, însă băncile din fund erau ocupate de studenți de la celelalte facultăți. Erau aci toți militanții și toți agitatorii. Decanul, dr. Severin - poreclit de mediciniști cu numele de Moș
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]