39,601 matches
-
în locuri cît mai îndepărtate, grija de a nu fi recunoscuți, care deseori se transformă în fugă burlesca de orice chip familiar, devine căutarea spațiului privat și afirmarea dreptului de a-l "mobilă" după priorități pur personale: "fiecare mobilă are amintirea ei, fiecare colț are pentru noi mică lui istorie, cunoscută numai de noi doi." Astfel, Alecsandri va refuza Evenimentul, si se va lăsa captivat de micile evenimente private, prepararea dulceții sau "sfârșitul tragic al unei maturi în mijlocul flacărilor". Să-și
Dreptul la intimitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17844_a_19169]
-
reflexele existenței noastre cotidiene, invadată de o tehnologie care prin suprabundentă poate falimenta capacitatea de a reține informații, obligîndu-ne să le "ștergem" de îndată ce ne-am folosit de ele. De altfel, trăim într-o cultură a uitării, mai degrabă decît a amintirii, ne avertizează Todorov, citînd, evident, celebrul mit al scrisului. În societățile occidentale știință este, de pildă, poate mai mult decît orice alt domeniu de manifestare a gîndirii, un spațiu în care memoria nu are multe prerogative. A face știință înseamnă
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
ca îndărătul unei mașini se află totuși discernămîntul unui operator uman. Ceea ce ne revoltă la regimurile totalitare nu este atît interdicția pe care o pun pe trecut, în măsura în care acesta nu le satisface pretențiile ideologice, ci voința lor de a controla amintirea, de a o selecta după propriile principii de triere. Ele nu anulează trecutul, ci îl recuperează interesat, în scopul unei utilizări ulterioare despre care important este să spunem nu atît că e falsă, cît că e imorală sau nedreaptă. Nuanțarea
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
campanie personală și exclusivista de anihilare a tuturor celor responsabili pentru suferințele mele, numai și numai ale mele. Fără să insiste prea mult, Todorov descrie explicit acest tip de memorie ca fiind una egoistă și în același timp simplificator determinista. Amintirea exemplara însă este cea care declanșează mecanismul analogiei, acceptînd posibilitatea că evenimentul rememorat să fie doar un element dintr-o serie mai cuprinzătoare. Întrucît aparține unei categorii, în loc să fie o instanță individuală, mă pot servi de el ca model pentru
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
a jurnalului, înzestrînd-o cu note lămuritoare foarte bune și corecte. În capul volumului cuprinzînd notațiile anului 1946, dl Dinu C. Giurescu semnează un solid (că informație și interpretare) comentar, care clarifica, sub raport istoriografic, toate complicațiile acelor ani de tristă amintire. C. Rădulescu-Motru, Revizuiri și adăugiri 1946, 1947, volume îngrijite de Gabriela Dumitrescu și Rodica Bichis. Comentariu de Dinu C. Giurescu. Editură Floarea darurilor, 1998.
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
memorie am scris această carte, ci ea este rezultatul acestei munci. Și totuși, cartea păcătuiește prin precaritatea datelor. După apariția primelor volume însă am primit o mulțime de scrisori care m-au ajutat să-mi refac o bună parte din amintiri, să reconstitui fapte, între timp date uitării. Am căutat, pe cît mi-a stat în putință, să am un ton neutru, să păstrez o anume distanță față de oameni și întîmplări. Uneori n-am reușit, dar mai important decît orice mi
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
în ziarele din țară, "Scînteia", "România liberă", poza avea sceptru, așezat lîngă mîna lui dreapta, în "Tribuna României" din poză - era aceeași - dispăruse sceptrul. - Ați regretat vreodată că ați plecat din România? - Regret tot ce am lăsat acolo: oameni, locuri, amintiri... Apoi regret că nu am participat și eu la cele întîmplate în noaptea de 21 decembrie și după aceea. Dar unul din marile mele regrete rămîne acela că nu am trăit momentul "Piața Universității". Cu gîndul acasă - Că victima a
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
Paris, povestirea La un "raccord", rescrisa în 1925, în limba română și apărută postum în Cruciada Romanismului. Editorul o include în această secțiune, încheiată cu un alt text despre și închinat lui Rolland apărut în 1934 în revistă Marianne, în amintirea debutului cu Chira Chiralina. Dar entuziasmul debutului a trecut, ca și ecourile mult favorabile ale celorlalte scrieri. Boală ftizica i s-a acutizat. Face o călătorie în URSS și entuziasmul - și acesta - i se risipește, nutrind convingeri foarte critice despre
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
Traversând Washington Square, ironia se transformă dintr-un spectacol într-o irizație discretă a fiecărei fraze. Autorul povestește la persoana întâi două aventuri erotice trăite la vârsta deplinei maturități (middle-age crisis!), iar istorisirea să, esențial patetica, produce un siaj de amintiri culturale și experiențe onirice care relativizează elegant, ca în proza lui Huxley, trăirea propriu-zisă. Personajul-narator este un roman stabilit la New York, Vlad, prizonier al unei existente zilnice previzibile. Dimineață, după ce se desparte de soția lui, Sofia, el se duce fără
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
sexual. Este modul său de a fi pudic, dar și de a sugera o comedie a pudorii, generată de impudoarea de fond a femeii, care înțelege dragostea că pe un sport. Erijându-se într-un arheolog al celor mai îndepărtate amintiri ale Lindei, Vlad descoperă un vis al ei din anii pubertății, si anume visul care i-a anunțat primul ciclu menstrual fără ca destinatara mesajului oniric să înțeleagă ce anume i se comunică. Ea a fost doar traumatizata de "coșmarul" din
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
Dan Croitoru În Amintiri deghizate, Ov. S. Crohmălniceanu surprinde câteva din liniile de forță ale prozei optzeciste: "observația concretă, vie, asupra lumii din jur", "interes maxim acordat vieții cotidiene, omului comun, atenție la culoarea langajului străzii, unghi comic, caragialesc, de contemplare a umanității, spirit
Contrapunct by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17908_a_19233]
-
degrabă spre una născută din cultivarea paradoxurilor, a asociațiilor insolite, din căutarea orgolioasa a ineditului. Astfel, Cornel Regman descoperă în Alecu Russo unul din pionerii eseului românesc. În Cântarea României, criticul identifica premisele "eseului poematic", în vreme ce Studie moldovană, Cugetări și Amintiri fac din Russo "descoperitorul, multă vreme ignorat, al unei modalități de expresie a spiritului, a gândirii vii, plastice senzuale pe care azi ne-am obișnuit s-o numim eseu de idei și care nu o dată își adjudeca printre mijloace critică
Printre clasici by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17915_a_19240]
-
grotești, ale mizeriei fiziologice și promiscuității. Diatriba în avalanșă sancționează moravuri, năravuri și metehne ale unei tipologii mediocre, placide, vegetative. Eroina "exercițiilor de fidelitate" este o retractilă în fața unei lumi ce trăiește într-un prezent continuu, fără proiecte și fără amintiri. Acestui colectivism debordant și găunos, eroina îi impune arta sa poetică: "Ești fericită să recuperezi, una câte una zdrențele întâmplării ca s-o refaci într-un filigran prețios, restituindu-ți bijuteria ei inefabilă". Scriind o proză de cameră, claustrofilă, Mariana
Proză de cameră by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17196_a_18521]
-
cu o operă literară minoră. Cînd a venit vremea memoriilor, acum cîțiva ani a publicat un volum de Portrete, apoi, în 1998, un altul, Visul Cavalerului și anul trecut, în 1999, încă unul, intitulat Figuri în filigran. Mai toate reiau amintirile din Portrete, adăugîndu-le altele noi, țîșnite la suprafață din apa memoriei, mereu cercetată și sondată. Cîteodată memoria îl mai înșală (vezi "amintirea" că în toamna lui 1934 Nae Ionescu era directorul Cuvîntului cînd ziarul a fost suspendat, la începutul lui
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
un altul, Visul Cavalerului și anul trecut, în 1999, încă unul, intitulat Figuri în filigran. Mai toate reiau amintirile din Portrete, adăugîndu-le altele noi, țîșnite la suprafață din apa memoriei, mereu cercetată și sondată. Cîteodată memoria îl mai înșală (vezi "amintirea" că în toamna lui 1934 Nae Ionescu era directorul Cuvîntului cînd ziarul a fost suspendat, la începutul lui 1934). Dar, una peste alta, figurile acestea filigranate meritau să fie evocate, își aduce, de pildă, aminte că în 1933 a participat
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
că în 1933 a participat la solemnitatea susținerii tezei de doctorat a lui Mircea Eliade, după care, unii dintre participanți, la sugestia lui Mircea Vulcănescu, au luat tramvaiul și au plecat să sărbătorească evenimentul în Tîrgul Moșilor. Și sondîndu-și scrupulos amintirile crede că printre participanți au fost: Eliade, șeful recunoscut al tinerei generații, inițiatorul ideii, Sebastian, Noica, Petru Comarnescu, Paul Sterian, Ionel Jianu, Ion Cantacuzino, Petru Manoliu, Dan Botta, Mac Constantinescu, Haig Acterian. Dar nu e adevărat faptul, relatat în aceeași
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
și de oricare element al vieții de fiecare zi care intră în raza atenției poetului. Schiorul desenat pe pachetele de țigări "Bucegi" îl face pe Cristian Popescu să viseze: "Sincere condoleanțe. Mama, soția, bunicul și nepoții vor păstra o neștearsă amintire celui ce-a fost dragul și iubitul lor Popescu, în lunile și anii în care acesta nu va mai fi printre noi. Dar cine a fost dragul și iubitul lor Popescu? El a fost chiar modelul. Minunatul model după care
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
Pavel Șușară Trăind de multă vreme într-o izolare autoimpusă, poate spre a-și apăra mai bine patrimoniul complex al amintirilor, judecata nealterată și marile vecinătăți ale artei noastre moderne - de la Tonitza la Țuculescu -, pictorița Eugenia Iftodi a ieșit pe nesimțite atît din spațiul previzibil și determinat al marii aglomerări urbane cît și din timpul imediat al istoriei mici. Deși generația
Un portret în sepia: Eugenia Iftodi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17182_a_18507]
-
A avut parte de o invidiabilă longevitate, murind tocmai în 1932, la nouăzeci de ani. Cît privește opera literară, deși, în 1893, și-a publicat-o, la Socec, într-o ediție de 7 (șapte) volume de Scrieri complete, poate doar Amintiri din Junimea (redactate în 1889-1890, dar publicate în 1919) rezistă (dramaturgia și romanul Mihai Vereanu sînt de neluat în seamă), deși adevăratul memorialist al Junimii este, totuși, dizidentul junimist G. Panu cu Amintiri de la Junimea din Iași, apărute, în revista
Secretarul perpetuu al Junimii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17198_a_18523]
-
șapte) volume de Scrieri complete, poate doar Amintiri din Junimea (redactate în 1889-1890, dar publicate în 1919) rezistă (dramaturgia și romanul Mihai Vereanu sînt de neluat în seamă), deși adevăratul memorialist al Junimii este, totuși, dizidentul junimist G. Panu cu Amintiri de la Junimea din Iași, apărute, în revista Săptămîna din 1901 pînă în 1906 și publicate în 1908. Dl Nicolae Mecu nu comite deloc eroarea de a încerca să supraevalueze scrierile literare ale lui Jacob Negruzzi, le apreciază cum se cuvine
Secretarul perpetuu al Junimii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17198_a_18523]
-
că prima chemare literară de oarecare importanță - desigur nu într-atîta încît să merite tipărirea, dezvăluirea ei - se leagă de prezența, în marginea Constanței, a cimitirului orașului, aflat în continuarea cîmpiei, această stepă dobrogeană. Vizitele în cimitir mi se însoțeau de amintirea mamei, dar poate și de chemarea ciudată a viitoarei mele vocații. Treceam pe aleile largi, unde coloniștii greci din secolul al XIX-lea își ridicaseră cavouri, în copilăria mea părăsite, cu geamurile sparte prin care intrau și ieșeau stoluri zburdalnice
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
pentru a nu știu cîta oară, să le recitesc, încercînd să îmi apropii, dincolo de vălul banalității lor, credința în viața cerească și, mai cu seamă, tristețea despărțirii de cei plecați, hotarul pe care ei l-au trecut, lăsînd doar umbra amintirilor. Nu coborîse încă noaptea și înaintînd pe drumul larg din mijloc pe unde trec carele funerare, am ieșit în strada acoperită de coroanele stufoase ale salcîmilor. I.C.: Presimt, după această frumoasă introducere, că cimitirul a fost pentru dvs. nu numai
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
reținut, în înserarea tot mai deasă, privirea nerușinată a profesionistei, chemându-mă, oferindu-se cu insistență. Desigur, nu era prima femeie "publică" în viața mea, oricum nu s-ar fi cuvenit, după sentimentele pioase cu care traversasem cimitirul, însoțit de amintirea fără chip a mamei mele, să fiu atras de silueta unei astfel de femei, de mersul ei legănat, de chemarea privirii ei. A apărut dintre case și și-a micșorat pașii pentru a-mi fi aproape, iar eu am urmat
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
butoi plin de o apă murdară în care plutesc viermi și resturi de gunoi, dar mica făptură monstruoasă supraviețuiește în chip miraculos, spre groaza și mirarea copiilor, care însă nu-și mai pot vorbi unul celuilalt ziua întreagă, stînjeniți de amintirea faptei lor. Scena aceasta conține întreaga simbolistică a romanului, căci înstrăinarea care îi cuprinde pe copii, ca urmare a vinovăției și rușinii lor, devine stigmatul întregii familii Singer și deopotrivă, în viziunea lui Roth, a identității evreiești. Ideea de comunitate
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
fost răpus pe front. Miriam, fiica, înnebunește, iar Ionas, fiul mai mic, este dat dispărut în război. Singurul care supraviețuiește este Mendel, dar și el trăiește obsedat de ideea întoarcerii, a regăsirii unei vremi mai bune, inevitabil un timp al amintirii. Iov este un roman al exilului și al rătăcirii, al depărtării de un spațiu familiar care nu poate produce decît alienare și confuzie. La un moment dat în carte, un personaj ne-evreu, țăranul Sameșkin, îl mustră căinîndu-l totodată, pe
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]