3,631 matches
-
de vitează.“ „În seara asta întreaga companie e consemnată la post. Am stat un ceas la coadă ca să pot telefona din Sala de Recreere. Muriel mi s-a părut a fi oarecum ușurată că nu puteam veni astă-seară. Ceea ce mă amuză și mă încântă. O altă fată în locul ei, dacă ar fi dorit o seară de pauză de logodnic, l-ar fi copleșit la telefon cu tot felul de false regrete. Muriel n-a scos decât un «Ah!», când am anunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
fratele pornit), cred că avea ultima față absolut necontrolată din toată marea arie a New York-ului. Singurele prilejuri în care am văzut pe chipul lui o expresie lipsită de ingenuitate, o expresie de viclenie, erau cele când urmărea, intenționat, să amuze pe vreuna dintre rudele de sânge din casă. Dar așa ceva nu se întâmpla zilnic. În general, aș spune că împărtășea Umorul cu o moderație care nu le fusese hărăzită celorlalți din familie. Ceea ce, declar cu emfază, nu înseamnă că umorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
murături...“ Și atunci lui Ippolit Îi trecu prin cap că poate șobolanii erau la fel de mahmuri ca și el și că, În loc să se repeadă la resturile de mâncare ce zăceau pe masă, s-au apucat să roadă acriturile. Ideea aceasta Îl amuză atât de tare, Încât Subotin uită și de durerea sa de cap, și de arșița ce-i ardea În continuare măruntaiele. „Te pomenești că au dat nenorociții de gustul Royal-ului și beau acum de sting?“ De altfel, aceste creaturi aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aprobare. „Totuși, ați crescut, nu glumă, constată brigadierul. Acum sunteți mai Înaltă decât mine cu un cap... Și când te gândești că adineauri ați reușit să intrați Într-o găurică În care un șoarece abia Încape...“ Șobolănița părea să se amuze, ca să zic așa, din tot sufletul, la aceste șotii ale brigadierului de salahori. Coronița de păun crescută În creștetul ei cenușiu se mișca Într-o parte și În alta, tresăltând parcă de râs. În sfârșit, ajungând la un pas de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de levănțică, stăruia În urma ei. „Te pomenești, gândi Ippolit năucit cu totul de această nouă apariție a vechii sale cunoștințe, că drăcia se dă cu spray pe la subsuori și mameluțe...“ Cuvântul „mameluțe“ avu, cel puțin pe moment, darul să-l amuze. „Hei, Sophia, Sophia, multă bătaie de cap Îmi dai cu ifosele tale...“ Până atunci, Sophia nu Îi făcuse nici un fel de ifose, dar Ippolit nu găsi cuvântul potrivit ca s-o alinte, deși numai de alintat nu avea el chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
văzut. Nu se Îndura să se Înapoieze acasă. Ce să facă? Să se Încumete să exploreze terenul către centrul orașului ori să continue să admire agitația specifică a unui asemena loc de desfacere a produselor particulare, unde uneori te puteai amuza copios. Renunță la ambele alternative În favoarea unei curiozități ce-i Înfierbântă sângele, zărind câțiva milițieni Îmbrâncind, forțând, aplicând pedepse corporale cu un baston de cauciuc, unor persoane ce refuzau să onoreze „Duba miliției”, intrând Înăuntru!! La sfârșitul celui de-al
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
individului În societatea noastră totalitară, de care face paradă oratorică Tovarășul Nicolae Ceaușesu de o așa manieră Încât aproape-ți vine să-l crezi...? Dacă aveți competență juridică, vă rog, Îndreptați greșeala până nu-i prea târziu...!” “ Vorbești serios...?” - se amuză procurorul În timp ce-i completa mandatul de arestare pentru treizeci de zile. “Ai furat din averea noastră iar eu să-mi asum răspunderea punerii tale În libertate...?? Trebuie să fiu nebun...!! Uite, mai stai o lună de zile la răcoare timp
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Când dau comanda, Începeți să vă Îmbrăcați. Pentru treaba asta uite, aveți la dispoziție, două minute. Atențiune, echipareaaa...!” Liberii se distrau râzând cu hohote, iar la câteva secunde apărură și câțiva gardieni În uniformă ce văzând spectacolul Își dădeau coate amuzându-se copios. Cum am mai arătat, camera fiind extrem de mică pentru cei douăsute cinci zeci ori trei sute arestați, pentru a Încăpea toți Înăuntru era necesar să Înfigă unul În celălat În cele mai dificile, caraghiose poziții pe verticală, Încât efectiv
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pregătit la gaura ușii pentru a primi felul doi de mâncare, castron ce-l manipula Șeful de cameră care după ce era cu un polonic aruncată varza În castronul respectiv de către Liberul de partea cealaltă a ușii, la rândul lui se amuza distribuind castroanele pline cu varză de o așa manieră Încât nefericitul trebuia să-l prindă zburând jumătate pe haine iar uneori cel care nu dovedea suficientă echilibristică era nevoit s’o adune de pe jos. Varza desigur, era stricată mirosind urât
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
unele cunoștințe a limbajului german, Învățate dela mătușa mea care vorbea destul de bine, pur si simplu suficient de repede am intrat În grația nemților, ce râdeau de mine de felul scâlcit cum pronunțam propozițiile iar de multe ori mă corectau, amuzându-se. Chiar În uniforma militară, soldații erau incredibil de curați și mirosind a parfum plăcut Încât, te Îndemna fantezia să-i Îmbrățișezi și să-i săruți. Probabil erau bine retribuiți ca să-mi facă mie atâtea substanțiale cadouri iar uneori Își
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și iam Întrebat cam În felul următor, Încercând să nu fiu bănuit prea indiscret. “Arma secretă V3 poate fi mai sofisticată și suficient de penetrantă să ne salveze dela dezastru și să câștigăm războiul...? Observând seriozitatea Întrebării, prietenii mei se amuzară oferindu-mi o ciocolată Întreagă, apoi cu seriozitate și prietenie unul din ce-i prezenți Îmi puse o mână pe umăr, privindu-mă direct În ochi. “Întradevăr, frontul se apropie de granițele României Însă, armata Mareșalului Ion Antonescu Îi va
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Artur. În legătură cu ce? — În legătură cu orice. Siguranța la bătrânețe. Să ai o casă. Tu stai cu Margotte. E o femeie bună. O să aibă grijă de tine. Îmi dau seama ca Shula e puțin cam prea sărită de pe fix pentru tine. Îi amuză pe alții, dar nu pe propriul tată. Știu cum e. — Da, Margotte e cumsecade. Nu puteai spera la cineva mai bun. — Deci ține minte, unchiule, fără griji. — Mulțumesc, Elya. Un moment de confuzie, de Încruntare și, ducându-se În piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
niște desene - niște schițe, știi. Nu-mi place asta. Aș prefera să nu Îl deranjeze pe Elya. Ce naiba vrea? Ține-l la distanță. — Păi, poate nu ar fi trebuit să Îl las Înăuntru. M-am gândit că poate o să-l amuze pe tata. Sammler era pe cale să Îi dea replica, dar mai multe pulsații lămuritoare Îi trecură prin minte și Îl făcură să vadă lucrurile În altă lumină. Desigur. A, da. Angela avea probleme personale cu doctorul Gruner. Angela nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dictator. Era regele lor evreu. O parodie a acestuia - un rege evreu nebun prezidând asupra morții a jumătate de milion de oameni. Poate socoteala lui ascunsă era să salveze o rămășiță. Poate că jocul lui nebun era menit să-i amuze sau să-i distragă pe nemți. Aceste giumbușlucuri de individualitate ratată, absurdități dictatoriale sau de grand seigneur - această ranchiună ciudată Împotriva evoluției conștientului uman, scoțând la iveală aceste firi agitate, clovni oribili, de prin toate găurile și colțurile. Da, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
urmă Îl dusese pe bătrân acolo. Fusese Într-adevăr un prânz regesc. Dar Lincoln Center, Sammler nu Îl văzuse decât din afară. Îl lăsau rece artele interpretative și evita mulțimile. Expoziții, de instalații electrice sau nuduri, vizitase doar pentru că o amuza pe Angela să Îl țină la curent. Dar trecea peste paginile din Times În care scria despre pictori, cântăreți, scripcari sau actori de scenă. Își păstra ochiul cu care citea pentru lucruri mai bune. Observase cu interes ostil atât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Încercase să se ridice pe coate. Își odihnea acum trupul pe brațele Îndoite. Sângera din abundență pe asfalt. — Sunt Îngrozit! spuse Sammler. Eisen, În continuare arătos, creț, cu zâmbetul neschimbat, deși acum gâfâia, cu picioarele sale ciudate, fără degete, părea amuzat de inconsecvența ridicolă a lui Sammler. Spuse: — Nu poți să lovești un om ca ăsta doar o dată. Când Îl lovești, trebuie să-l lovești bine. Altfel, te omoară. Știi bine. Amândoi am luptat În război. Tu ai fost partizan. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
el a întrerupt-o și i-a spus ce frumos vorbește. N-ar fi fost nevoie să se facă profesoară, ar fi putut să-și găsească un job spunând vremea la televizor sau ceva de genul ăsta. Sheba a zâmbit, amuzată de stângăcia lui. Avea să țină minte pontul, i-a spus ea. Săptămâna următoare, n-a mai venit cu caietul de schițe. Nu făcuse nici un desen în săptămâna aceea, a zis. Doar trecuse să mai stea de vorbă. Sheba, bucuroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
A murmurat lui Connolly câteva cuvinte de consolare. Și apoi s-a întins și l-a mângâiat pe cap. Când și-a îndepărtat degetele, câteva șuvițe s-au ridicat după ele, electrizate. Sheba a râs și a făcut câteva remarci amuzate despre electricitatea statică din aer. Connolly a închis ochii și a zâmbit: — Mai faceți asta o dată, Miss, a zis el. Înainte de acest incident, Sheba se întrebase când și când cu privire la dimensiunea experienței sexuale a lui Connolly. Masculii din clasa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Părea mulțumit să stea afară, rugându-se de ea, iar la începutul săptămânii următoare chiar și apetitul pentru acest spectacol modest i se dusese. Luni, Sheba a așteptat bătăile lui în ușă și suspinele, dar n-au mai venit. Era amuzată de lipsa de stăruință a băiatului și, totodată, cumva jignită. Mai târziu, când deveniseră iubiți, ea îl tachina cu slaba lui performanță de pretendent: — Sigur, erai mort de dragoste, spunea ea. Cinci zile la rând. La început, cred că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
s-a răzgândit. Nu era nimic rău într-o plimbare. Connolly se purta așa de rațional, totul era aproape bine. Când au apucat-o pe potecă, Connolly a promis că „n-o să încerce nimic“. Sper și eu, a zis Sheba amuzată de observația lui. Dar imediat cum a zis asta, i-a trecut prin minte că poate el chiar va încerca ceva. Poate, s-a gândit ea, plănuia s-o violeze. Dar a continuat să se plimbe. Începuse să se simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
servesc ca desert? Avem niște mandarine fabuloase. Când eram gata să răspund, Sheba a început să țipe. — Oh, pentru numele lui Dumnezeu! Nu, nu. Cred că s-a purtat foarte urât. Da, doar că... Are doar șaptesprezece ani, nu? Expresia amuzată de pe fața lui Richard a pălit. — Ce e, Bash? S-a întâmplat ceva? Sheba n-a răspuns. — Înțeleg asta, îi spunea persoanei de la telefon. Nu vorbesc despre a tolera... M-am ridicat să strâng farfuriile de pe masă, dar Richard a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
sintetic cu model, fotografii înrămate cu Connolly și sora lui la școală și un colțar din trei piese cu dungi bej și crem. Sheba nu mai văzuse un colțar cu trei piese înainte, zice ea. Nu “în realitate“. Priveliștea a amuzat-o. „Era ca și cum aș fi întâlnit un clovn cu o lacrimă pe obraz sau un marinar cu o ancoră tatuată pe braț.“ Cealaltă cameră de la primul etaj era dormitorul părinților lui. Connolly a ezitat când să deschidă ușa, iar Sheba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
întrebase mereu de unde scosese Connolly expresia asta ciudată, învechită. S-a întristat pentru o clipă, imaginându-și-l în camăruța lui, copiind cu foiță acele litere. Apoi și-a spus că devine prea serioasă și s-a hotărât să se amuze. — Pot? a zis ea, arătând spre pat. S-a dus lângă el și s-a așezat cu un salt vesel, premeditat. — Ei bine, e drăguț, a zis ea. Connolly a zâmbit rușinat și a rămas în picioare. Sheba a cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
trăindu-și ultimle clipe din viață, dar cum aș fi putut să o las să mă aștepte afară știind ce frig e și cunoscând-o cât e de bolnăvicioasă? În mai puțin de un minut am ajuns la întâlnire. Mă amuza și mă durea în aceeași măsură gestul care-i intrase în reflex de-a se apropia și de a-mi săruta obrajii. Cred că din instinct am făcut pasul în spate și ea a rămas cu capul puțin întins către
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Eu: Dar poate că și urmărirea Înseamnă dorință proprie. Toyama: În cazul acesta nu mă mai bag. Vreau să fiu neutru, n-am nevoie de dușmani și nici nu țin să mă pun bine cu nimeni. — Ce albastru e! exclamă amuzat elevul de gimnaziu Îmbrăcat În uniformă, privind cerul. Urmărindu-i privirea, colegii lui inspirară adînc, cu gurile căscate și cu ochii Întredeschiși, de parcă se simțeau stînjeniți. — Zău, băieți! E tare albastru! Dar pe măsură ce albastrul se adîncea, vîntul se intensifica și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]