1,979 matches
-
a înfruntat cu renăscutul Imperiu Safavid Persan. Această perioadă de dezvoltare a fost urmată de perioada de stagnare (11/12 septembrie 1683 - 20 octombrie 1827). După moartea lui Mahomed al II-lea în 1481, a urmat o scurtă perioadă de anarhie, în care viitorul monarh Baiazid al II-lea a trebuit să îl înfrângă pe fratele său Cem, care a ocupat pentru o scurtă vreme regiuni din Anatolia, în care s-a proclamat sultan. După ce a fost înfrânt în bătălia de la
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
de către bizantini. După asasinarea lui Cleph, nu a mai fost numit un nou rege, așa încât vreme de un deceniu ducii au condus ca monarhi absoluți în ducatele lor, dar nefiind scutiți de dispute interne, care au indus o stare de anarhie. Această stare de instabilitate a condus la prăbușirea definitivă a structurii politico-administrative romano-italice, care se menținuse de la invazia longobardă, dat fiind că aceeași aristocrație romano-italică (este și cazul lui Cassiodor) răspundea de administrația civilă. În Italia, longobarzii s-au impus
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
era prezent. Toate guvernele sunt solicitate să mențină ordinea civilă și dreptatea, dar nici unul nu a avut un mandat pentru a promova o religie oarecare. Majoritatea contemporanilor și criticilor lui Williams considerau ideile sale ca o prescripție pentru haos si anarhie. Marea majoritate credea că fiecare națiune trebuie să aibă biserica sa națională și că disidenții trebuie să fie obligați să se conformeze. Întemeierea lui Rhode Island era atât de amenințătoare vecinilor săi încât ei au încercat pentru următoarea sută de
Roger Williams () [Corola-website/Science/326083_a_327412]
-
asigura comunicarea între provincia Dacia și provincia Panonia. În perioada dintre secolele al II-lea și al IV-lea așezări dacice și sarmite sunt prezente în zona orașului de astăzi, având relații comerciale intense cu lumea romană. În perioada de anarhie din Imperiului Roman, de la mijlocul secolului al III-lea, locuitori ai provincie au emigrat în lumea barbară și au întemeiat așezări precum cele descoperite la Ceala, Horia sau Vladimirescu, în "Pădurea vrăbiilor". După retragerea romanilor din Dacia comunitățiile din jurul Aradului
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
l-a suspendat pe Smith și l-a numit pe James W. Robinson guvernator interimar. Nu era clar dacă vreuna din părți avea autoritatea să o suspende, respectiv să o dizolve pe cealaltă. În acest moment, Texasul era practic în anarhie. Din ordinele lui Smith, Houston a reușit să-i convingă pe toți oamenii (cu excepția a 70) să renunțe la a continua să-l urmeze pe Johnson. Cum propria sa autoritate era pusă la îndoială în urma suspendării lui Smith, Houston a
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
din urmă, curtea țarinei a hotărât că utilitatea Poloniei ca protectorat scăzuse. Cele trei puteri și-au justificat oficial acțiunile drept compensație pentru efortul de a rezolva problemele unui vecin instabil și drept restaurare a ordinii într-o țară în anarhie (Confederația de la Bar a constituit un pretext convenabil); de fapt, toate trei erau interesate în cuceriri teritoriale. După ce Rusia a ocupat Principatele Dunărene, Henric i-a convins pe Frederick și pe arhiducesa Maria Terezia a Austriei că echilibrul puterilor va
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
s-au retras și din Moldova, depărtându-se astfel de frontierele Austriei. Încercarea confederaților de la Bar de a-l răpi pe regele Poniatowski la 3 noiembrie 1771 a dat celor trei curți un nou pretext de a arăta cu degetul „anarhia poloneză” și necesitatea ca vecinii să intervină și să „salveze” țara și cetățenii ei. În 1769—71, deja atât Austria cât și Prusia ocupaseră câteva teritorii de frontieră ale Uniunii, Austria luând comitatul Szepes în 1769-1770 și Prusia încorporând Lauenburg
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
stăpânit de bizantini. Ei au adus cu ei o trupă de 250 de războinici, formată din alți exilați, deposedați de pământuri. În 1017, ei au ajuns în Italia de sud, care se afla la acea vreme într-o stare de anarhie. Odată stabilit un cap de pod la Muntele Gargano din Apulia, ei și-au unit forțele cu cele ale longobardului Melus din Bari, care se răsculase împotriva Bizanțului. Prima confruntare majoră cu armata generalului ("catepan") bizantin Vasile Boioannes a avut
Rainulf Drengot () [Corola-website/Science/328115_a_329444]
-
În alegerile generale din iunie 1996, Partidul Democrat a încercat să câștige o majoritate absolută și a manipulat rezultatele. În 1997, frauda a șocat întregul guvern și s-au început proteste. Multe orașe au fost controlate de către cetățeni înarmați. Această anarhie și rebeliune a permis Partidului Socialist să câștige alegerile din 1997. Totuși stabilitatea nu s-a întors imediat în anii după protestele din 1997. Lupta pentru putere în interiorul Partidului Socialist a condus la o serie de guverne cu scurtă durată
Istoria Albaniei () [Corola-website/Science/328128_a_329457]
-
nobil normand din Dinastia Hauteville stabilit în sudul Italiei, devenit duce de Apulia și conducător efectiv al Italiei de sud de la 1085 până la moarte; spre deosebire de domnia tatălui și antecesorului său, cea a lui Roger a fost caracterizată mai degrabă prin anarhie feudală. Roger era fiul ducelui Robert Guiscard de Apulia, cuceritor al sudului Italiei și al Siciliei cu cea de a doua soție a sa, longobarda Sichelgaita. La moartea lui Guiscard, ambițioasa mamă a lui a manevrat lucrurile astfel încât succesiunea să
Roger Borsa () [Corola-website/Science/328235_a_329564]
-
nou cucerite. Contingentele de mercenari flamanzi aveau să formeze părți importante ale armatelor britanice de-a lungul întregii perioade de domnie a dinastiilor normande și Plantagenet (secolele al XI-lea - al XII-lea). În perioada de războaie civile cunoscute ca „Anarhia”, sau „Iarna de 19 ani”, flamandul Willem van Ieper a ajuns unul dintre cei mai apropiați colaboratori militari ai regelui Ștefan în perioada 1139 - 1154. Pentru serviciile sale, regele l-a înobilat, făcându-l conte de Kent. În Italia, "condottiero
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
moartea hemanului. În timpul Iluminismului polonez, Stanisław Potocki, Franciszek Karpiński, Julian Ursyn Niemcewicz and Franciszek Ksawery Dmowski i-au dedicat pagini elogioase, iar Michał Krajewski a publicat o biografie, lucrări care au întărit legenda eroului salvator al Poliniei din fața invaziilor și anarhiei. Această legendă a devenit mai puternică în timpul împărțirilor Poloniei, când artiștii Romantismului polonez l-au utilizat drept exemplu de patriotism și de comandant militar victorios. Poate cel mai cunoscut portret este făcut de Henryk Sienkiewicz în trilogia Prin foc și
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
ducesă de Normandia și aspirantă la coroana Angliei. După moartea regelui Henric I în 1135, vărul ei Ștefan a deposedat-o de moștenire și a uzurpat tronul Angliei. Acest eveniment a condus la un război civil în Anglia numit uneori "Anarhie". Matilda a fost primul copil regelui Henric I al Angliei și a primei lui soții, Matilda a Scoției. Fratele ei mai mic și moștenitorul tronului era William Adelin. Tatăl ei a avut cel puțin douăzeci de copii nelegitimi, frați vitregi
Împărăteasa Matilda () [Corola-website/Science/327289_a_328618]
-
câțiva membrii care serveau ca Prefecți în Shropshire. Stră-strănepotul lui Alan, numit Walter FitzAlan a devenit primul Mare Prefect al Scoției, în timp ce fratele său William, a devenit Conte de Arundel. Când războiul civil din Regatul Angliei, cunoscut sub numele de "Anarhia", a izbucnit între Matilda și verișoara ei care a uzurpat tronul, oferindui-l Regelui Ștefan, Walter s-a aliat cu Matilda. Un alt susținător al Matildei a fost unchiul său, David I al Școției din Casa de Dunkeld. După ce Matilda a
Casa Stuart () [Corola-website/Science/330591_a_331920]
-
de dezitegrare începuse. Nobilii care făceau alianțe cu puterile străine, urmăreau politici independente iar rebeliunea lui Jerzy Lubomirski a zguduit tronul. Ioan Cazimir devenind un om zdobit și deziluzionat, a abdicat de la tronul Poloniei pe 16 septembrie 1668, pe fondul anarhiei și certurilor, și s-a întors în Franța, unde a intrat în ordinul iezuit, devenind călugăr. A murit in 1672. Răscoala Hmelnițki, de departea cea mai mare dintre rezoltele cazace, s-a dovedit dezastroasă pentru Comunitate. Cazacii care s-au
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
pace cu turcii în 1699, Polonia a reușit să recapete Podolia și alte părți din Ucraina. Începând din secolul al XVII-lea, din cauza deteriorării statului și a politicii interne de guvern și a războaielor, democrația nobililor a căzut treptat în anarhie, făcând încă o dată ca puternica Comunitate să fie vulnerabilă la interferențele externe. La sfârșitul secolului al XVII-lea, Polonia și Lituania au încetat să mai funcționeze ca un stat coerent și cu adevărat independent. În timpul secolului al XVIII-lea, Comunitatea
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
pentru consolidarea puterii în Saxonia. În timpul său de 30 de domnie, el a petrecut mai puțin de 3 ore în Polonia, delegând marea majoritate a puterii și responsabilității sale contelui Heinrich von Brühl. Domnia neimplicată a lui August a facilitat anarhia politică și a slăbit în continuare Comunitatea, în timp ce Prusia, Austria și Rusia deveneau din ce în ce mai domninante în afacerile sale. Din primii ani ai domniei împărătesei Ecaterina cea Mare (1762 - 1796), Rusia și-a intensificat manipularea în afacerile poloneze. Prusia și Austria
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
trei state de partiționare. Împăratul Iosif al II-lea din monarhia Habsburgică și apoi împărăteasa Ecaterina au căzut de acord, iar în 1772, Rusia, Prusia și Austria au forțat termenii de prtiție asupra Comunității neajutorate, sub pretextul de reprimare a anarhiei și restabilirea ordinii. Prima partiție în 1772 nu a amenințat în mod direct stabilitatea statului polono-lituanian. Polonia păstrase încă teritoriul extins care includea centrul polonez. Mai mult decât atât, șocul anexărilor a arătat pericolele de degradare în instituțiile guvernamentale și
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
și Războiul polonez de succesiune din 1587-1588, cu conflicte la scară mai mică în 1576 și 1697). În ultimii ani ai Comunității, alegerile regale au crescut și erau văzute ca o sursă de conflicte și instabilitate, devenind un simbol al anarhiei. În perioada Comunității polono-lituaniene, au avut loc 10 alegeri în Polonia (compuse din convocare, electorale și încoronare a Seimului), rezultând la ridicarea de 11 regi.
Alegerile regale în Polonia () [Corola-website/Science/330803_a_332132]
-
abiități și chiar rezistența fizică. Deși funcționează ca un grup, Agregații își păstrează individualitatea, dar doar puțini dintre ei pot lucra cu adevărat independent de ceilalți. Numiți peiorativ și "zombi", Demarhiștii sunt o facțiune umană condusă de sistemul politic al anarhiei democratice. Demarhia funcționează pe baza unui implant neural prin intermediul căruia individul votează permanent în legătură cu orice aspect al vieții sale, această funcție devenind la fel de normală ca oricare altă funcție biologică. Demarhiștii folosesc o rețea informațională complexă numită abstracție, cu ajutorul căreia simulează
Universul Revelation Space () [Corola-website/Science/330874_a_332203]
-
politic polonez era aproape opusul monarhiei absolute: regii polonezi erau aleși, poziția lor fiind foarte slabă, cea mai mare parte a puterii fiind în mâinile Parlamentului (Sejm). Reformele poloneze doreau eliminarea acelor legi care au împins sistemul lor pe marginea anarhiei, provocat de abuzul sistemului de vot consensual în Sejm (liberum veto), care a paralizat Uniunea, în special în perioadele dinastiei Wettin, reducând Polonia de la statutul de jucător european important la acela de marionetă a vecinilor săi. Astfel, în timp ce reprezentanții Iluminismului
Iluminismul în Polonia () [Corola-website/Science/329188_a_330517]
-
început să publice un ziar lunar, Sizinti, care a ajuns să aibă cel mai mare tiraj din Turcia. În februarie 1980, Fethullah Gulen a ținut o serie de prelegeri în fața a mii de oameni cărora le-a vorbit despre violență, anarhie și teroare. Între 1989 și 1991 acesta a predicat în Istanbul, iar în 1992 a plecat în SUA pentru a vorbi în fața comunității turcești de acolo. În martie 1999, Fethullah Gulen s-a mutat la recomandarea medicilor în SUA pentru
Fethullah Gülen () [Corola-website/Science/330942_a_332271]
-
comerciale din zonă. Conform opiniei acestuia, printre factorii determinanți ai decadenței s-ar fi aflat și refluxul treptat al autorității mongole din spațiul extracarpatic - sub presiunea ofensivei creștine coordonate de Ludovic cel Mare. Totuși, politica anticreștină a hanului Geanibek precum și anarhia din Imperiul mongol, au avut pe termen mai lung drept consecință regresul comerțului din Marea Neagră și reorientarea rutelor comerciale, reorientare în urma căreia Vicina - aflată într-o poziție lăturalnică - nu a mai servit drept principală piață de desfacere. În compensație, Brăila
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
Portugalia, fiica regelui Ferdinand I al Portugaliei. La moartea socrului său din 22 octombrie 1383, Ioan a încercat să pună în aplicare pretențiile soției sale la coroana Portugheză. Criza din 1383 - 1385 a fost o perioada de tulburări civile și anarhie în Portugalia. De asemenea, el a trebuit să se confrunte cu ostilitatea lui Ioan de Gaunt, primul Duce de Lancaster, care a pretins coroana Castiliei, care îi revenea de drept soției sale, fiica cea mare a lui Petru I al
Ioan I al Castiliei () [Corola-website/Science/331450_a_332779]
-
Portugalia, fiica regelui Ferdinand I al Portugaliei. La moartea socrului său din 22 octombrie 1383, Ioan a încercat să pună în aplicare pretențiile soției sale la coroana Portugheză. Criza din 1383 - 1385 a fost o perioada de tulburări civile și anarhie în Portugalia. De asemenea, el a trebuit să se confrunte cu ostilitatea lui Ioan de Gaunt, primul Duce de Lancaster, care a pretins coroana Castiliei, care îi revenea de drept soției sale, fiica cea mare a lui Petru al Castiliei
Casa de Trastámara () [Corola-website/Science/331455_a_332784]