2,157 matches
-
înțelesurilor pe care le putem avea asupra lumii! Ce rămâne de făcut la nivel individual? Doar o modalitate personală de combinare a posibilităților date. * Lipsiți oamenii de scopurile lor, marea majoritate fiind conturate în zona consumului, și veți vedea apărând anarhia (sau mai firesc ar fi să spun "dispărând ordinea")! Asta nu au înțeles cei care conduc noile democrații. * Realitatea a conținut în ea, în orice perioadă istorică, o doză de virtual; să ne amintim legendele și poveștile. Doar două variabile
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
unei inversări a direcției, ce a purtat, nefiresc, numele de progres. Tăria credinței în Dumnezeu stă exact în faptul-de-a-crede, care donează un centru de orientare și constituie un factor stabilizator al ființei. Absența credinței nu are chipul ateismului, ci al anarhiei, omul fără de credință fiind lipsit de fundament. De aceea, modernitatea a avut nevoie de umanisme care denotă, toate, încercările omului de a-și fi propriul fundament. Heidegger consideră că un ustensil iese în evidență, rupând șirul trimiterilor cotidiane, abia când
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
-se întotdeauna doar raporturile de putere. Disoluția societății ar conduce la o generalizare a forței ca principiu de ordonare, indiferența față de propria viață, ca principiu al curajului, devenind una din valorile centrale ce garantează reușita. În domeniul umanului nu există anarhie în sensul tare al termenului, ci doar înlocuirea unei forme de organizare cu alta. Dorința de putere este întotdeauna metafizică, cerând mereu un tot mai mult, motiv pentru care vor exista continuu persoane sau grupuri care să-și impună propriul
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
a împins la ostilitate și sarcasm. Cuvîntul se întîlnește de numeroase ori în presa și literatura vremii, inclusiv la Bacovia. Sarcasmul e una din expresiile cele mai clare ale contrastelor, clivajelor și rupturilor. După el nu mai pot urma decît anarhia și revolta. „Zborul cărților” Una dintre cele mai insolite bucăți ale lui Bacovia, apărută cu un an înaintea debutului său editorial, e poemul în proză „Zborul cărților”, inspirat de senzația existenței unei producții excesive de literatură. De altfel, lucrul e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
criticau. Criticile vizau în primul rînd ineficiența administrațiilor, dar și mentalitatea colectivă ce se manifesta prin „concepții înapoiate de negativism în orice întreprindere spre și mai bine”5) și lipsa de reacție în fața urîtului. Tema principală de discuție o constituia anarhia edilitară, proliferarea odată cu micul comerț a barăcilor, chioșcurilor, șandramalelor. „Edilii noștri - ricana autorul anonim al unui pamflet - nu cultivă decît baraca. Unica lor grijă este cultul barăcii, și oriunde găsesc un locușor gol, fac ce fac și construiesc o baracă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ca întreg (Olson, 1971: 15). Societatea are nevoie de un sistem guvernamental pentru că atât bunurile cât și serviciile, dar și valorile spirituale și morale trebuie alocate și pentru că alocarea tuturor acestora este imposibilă din punct de vedere fizic sau logic. "Anarhia" în sensul etimologic de absență a guvernării este imposibilă din cauza constrângerilor pe care resursele limitate și traiul în comun le impun asupra societății, deși unele probleme pot fi atenuate prin intermediul descentralizării. Rămâne totuși întrebarea de ce trebuie alocate atât de multe
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
161, 193 Alfonsin, 339 Algeria, 169, 204, 205, 213, 303, 308 Almond, G.A., 33, 39, 66, 67, 101, 102, 112, 115, 345, 346, 378, 383, 389, 390 sAmerica, vezi state specifice America Centrală, vezi țări diferite America Latină, vezi țări specifice anarhie, 31 Angola, 51, 148, 166 apartenența la partidele politice, 35, 109, 112, 119, 122, 153-155, 178, 183, 266 Apter, D.E., 72, 143, 170 Arabe, națiuni, vezi state specifice Arblaster, A., 45, 62 Argentina, 93, 95, 159, 174, 213, 214, 231
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
acelea în care puterea spirituală și cea materială s-au echilibrat", afirmă cel dintîi. "Decăderea filosofiei teologice și a puterii spirituale, scrie celălalt, a lăsat societatea fără disciplină morală. Și Comte continuă să enumere consecințele tragice ale acestei stări de "anarhie spirituală": confruntarea permanentă a credințelor și a sistemelor de gîndire, "absența aproape totală a moralei publice", prioritatea acordată satisfacerii nevoilor materiale, apariția unei forme de putere, "care, în absența unei formule mai fericite, poate fi definită ministerialism sau despotism administrativ
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
parte, unor influențe ale spiritului "educației libere". El considera că se poate trece la regimul autonomiei numai atunci cînd elevii s-au deprins să asculte în perioada autorității consimțite (6-12 ani). Numai astfel vor putea parcurge, fără dificultăți deosebite, etapa anarhiei relative de la începutul adolescenței cînd, nefiind apți să se conducă singuri, puberii nu sînt dispuși nici să asculte de sfaturile celor mari. Prin regimul autonomiei al unei autonomii relative educatorul îi ajută tocmai să treacă într-o altă etapă aceea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
una publicată în Prolegomena la o educație românească, Cultura Românească, București, 1941. 68. O. GHIBU, " Încercare de expunere genetică a gândirii, devenirii și activității mele pedagogice", în vol. O. GHIBU, Pentru o pedagogie românească. 69. Cf. O. GHIBU, Dictatură și anarhie, Sibiu, 1944. 69 bis. O. GHIBU, Pedagogie țărănească, în "Societatea de mâine", nr. 21, din 21-31.V.1925. 70. O. GHIBU, Pe baricadele vieții. Anii mei de învățătură, ediție îngrijită, prefață, note și comentarii de Nadia Nicolescu, postfață de Mircea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
factori precum promovarea valorilor ideologice sau aplicarea principiilor etice interne În arena internațională. Cum, În viziunea realistă, toate statele urmăresc dobândirea puterii, mecanismul preferat pentru conducerea relațiilor internaționale este dezvoltarea unui echilibru Între puteri. Mai mult, Într-o lume a anarhiei, prinsă În capcana competiției permanente pentru putere și a aranjamentelor geostrategice particulare, logica sistemului rămâne mereu aceeași, indiferent de perioada istorică. În concordanță cu preceptele realismului, Nixon și Kissinger au criticat aspru doctrina acelei Pax Americana anticomuniste adoptate de SUA
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
ideologice Împotriva comunismului. În opoziție clară și intenționată cu mesianismul primilor ani ai bipolarității și În concordanță cu principiile realismului, Nixon și Kissinger introduc În scenă viziunea competiției geopolitice Între marile puteri, o competitie ce se desfășoară În condiții de anarhie și În care fiecare stat Își urmărește propriile interese. O politică externă realistă, potrivit celor doi, ar reduce ostilitatea absolută față de Uniunea Sovietică și Chinaxe "China" prin acceptarea lor ca jucători legitimi internaționali. Astfel s-ar obține un echilibru internațional
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
și Începutul anilor ’90 se bazează pe premise ontologice realiste, care iau statul, interesele naționale, strategia ca „date” și susțin ideea că relațiile internaționale constituie o realitate obiectivă și observabilă. Pentru acești autori și analiști, logica balanței de putere, a anarhiei internaționale și a real-politik-ului rămâne centrală În viața internațională și deci În maniera de a aborda securitatea. Anii ’90 au adus Însă pe scena analizelor academice și reformulări mai drastice ale conceptului, la baza cărora stă poziția enunțată de Krause
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
scopul de a identifica percepțiile și Înțelegerea actorilor asupra lumii care Îi Înconjoară (Krause, 1996, p. 6) Având În vedere toate acestea, reprezentanții studiilor critice de securitate problematizează statul ca singur obiect referent al securității și se opun ideii că anarhia internațională este un dat. Ei susțin importanța securității individului și a implicațiilor pe care aceasta le poate avea asupra modului În care decidenții politici acționează. În plus, optează pentru adâncirea conceptului de securitate incluzând În el problema pericolelor ecologice, a
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
Waldron's Law and Disagreement", în Political Studies Review 1, 2 (2003), pp.167-178. --. "Political Realism: Introduction", în European Journal of Political Theory 9, 4 (2010), pp. 381-384. Nozick, Robert, Anarchy, State, and Utopia, Blackwell, Oxford & Cambridge, 1974. Trad. rom. Anarhie, stat și utopie, Editura Humanitas, București, 1997. Nussbaum, Martha C., "'Lawyer for Humanity': Theory and Practice in Ancient Political Thought", în Nomos 37 (1995) - Theory and Practice, ed. Judith Wagner Decew și Ian Shapiro, pp. 181-215. --. "Still Worthy of Praise
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
203) sau Isaiah Berlin, Liberty (Oxford University Press, Oxford, 2002), p. 168, Ramin Jahanbegloo, Conversations with Isaiah Berlin (Charles Scribner's Sons, New York, 1991), pp. 46-47, Robert Nozick, Anarchy, State, and Utopia (Blackwell, Oxford & Cambridge, 1974), pp. 4-6 (trad. rom, Anarhie, stat și utopie (Editura Humanitas, București, 1997), pp. 45-48), Will Kymlicka, Contemporary Political Philosophy: An Introduction, ediția a II-a (Oxford University Press, Oxford, 2002), p. 6, Daniel McDermott, "Analytical Political Philosophy", în Political Theory: Methods and Approaches, (ed.) David
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
interpretare (mai bună sau mai rea) a principiului egalității și libertății umane fundamentale sau/și a principiului tratării tuturor cetățenilor ca liberi și egali. 5 Isaiah Berlin, Patru eseuri despre libertate (Editura Humanitas, București, 1996), p. 203. 6 Robert Nozick, Anarhie, stat și utopie (Editura Humanitas, București, 1997), p. 47. 7 Examinate exemplar în lucrări de referință precum Michael Walzer, Just and Unjust Wars: A Moral Argument with Historical Illustrations (Basic Books, New York, 1978), Joseph Raz, The Morality of Freedom (Clarendon
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
foarte destructivă a inundat CAP-urile, ai căror membri s-au năpustit să smulgă to ce se putea împărți din avutul cooperativelor, și a distrus ce nu putea să împartă, fără ca autoritățile să schițeze măcar un gest care să oprească anarhia. În 1991, o lege agrară, faimoasa Lege 18, a răspuns revendicării generale de restituire a dreptului integral de proprietate asupra pământului, dar a făcut-o în conformitate cu o ideologie de sorginte comunistă, temătoare de noțiunea însăși de proprietar și de proprietate
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
zonele cele mai aride și mai mărginașe. De aici, o dispută la scara întregii țări, cu aproape 2 milioane de procese care au blocat ani de zile și dezvoltarea investițiilor în agricultură, și funcționarea normală a justiției. Acestei foarte avantajoase anarhii i s-a adăugat și reaua voință flagrantă a diferitelor autorități față de ideea însăși de restituire: funcționari ai Arhivelor Statului care tărăgănează sau refuză de-a dreptul să emită actele necesare împroprietăririi, primari și prefecți care amână la infinit punerea
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
exclusive pe rentabilitate și lipsa rentabilității [...]. Regiunile noastre, toate orașele noastre, chiar și toate satele noastre nu mai trebuie să trăiască așa cum au trăit până acum, fără disciplină, fără ordine, nu mai trebuie lăsate să se dezvolte în haos și anarhie. Sănătatea morală și fizică a individului, sănătatea morală a națiunii sunt acum în joc. Această lucrare de renovare trebuie să stea încă de la început sub semnul Urbanismului" (François Lehideux, revista Urbanisme, citat în Jean-Paul Flamand, Loger le Peuple. Essai sur
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
fără limite a densității? Nu. Dimpotrivă, trebuie să salvăm ruralitatea, să dezvoltăm orașele mijlocii, să reorganizăm structura urbană: habitat, zone verzi și de petrecere a timpului liber, să privilegiem mijloacele de transport și de comunicare"203. Asimilarea extinderii urbane cu anarhia urbană apărea drept un abuz de limbaj, cu atât mai mult cu cât supraviețuirea civilizației urbane era asociată refuzului gigantismului urban. Guvernul promitea în anii 1970 să orienteze creșterea urbană ascultându-i mai curând pe francezi decât pe tehnocrații urbanismului
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
pacea eternă: un proiect filosofic 1 Cuprins Lista ilustrațiilor / 11 Prefața editorului seriei / 13 Cuvânt înainte / 17 Mulțumiri / 23 Lista abrevierilor / 25 Capitolul 1: Introducere / 27 Cadrul teoretic / 30 Operaționalizarea predicțiilor liberale / 41 Structura capitolelor / 49 Capitolul 2: Reevaluarea logicii anarhiei: raționalitate versus reflexivitate / 55 Modelul neorealist / 57 Modelul instituționalist / 60 Modelul liberal / 63 Către o sinteză generală / 67 Concluzii / 74 Capitolul 3: Politica externă germană după Războiul Rece / 77 Neorealismul / 77 Instituționalismul / 84 Liberalism 1: variația internă / 88 Liberalism 2
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
probabil oarecum neelegant, drept "realismul neoclasic" (Brown ș.a., 1995b; Rose, 1998). Totuși, constructiviștii observă ulterior că, dacă influențele din direcția identității sunt într-adevăr determinanți sistematici ai comportamentului statului, atunci acest fapt vine în sprijinul argumentului lui Wendt, potrivit căruia anarhia este "ceea ce statele o fac să fie", fără a fi inevitabil caracterizată de o competiție acerbă pentru securitate și/sau putere. Se afirmă deseori că abordarea lui Walt privind balanța amenințării are implicații potențial revoluționare pentru teoria sistemică, dar aceste
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
constructiviștilor față de socializarea statului și dinamica normelor internaționale. Lucrarea Social Theory of International Politics (1999) a lui Alexander Wendt a fost publicată după ce mi-am obținut titlul de doctor. Cu toate acestea, modul în care explică cele trei culturi ale anarhiei și problema schimbării structurale în sistemul internațional, precum și discuția despre reflexivitate, au fost extrem de utile pentru rafinarea gândirii mele în direcția acestor teme. De asemenea, modelul ciclului de viață al normelor, propus de Finnemore și Sikkink a stimulat creșterea interesului
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
internaționale drept variabilă care afectează comportamentul statelor. Potrivit instituționalismului, cooperarea între state este posibilă chiar și în lipsa unei autorități centralizate la nivel internațional. Chiar dacă lipsa unui agent de impunere sporește stimulentele statelor de a trișa în privința unor acorduri, cooperarea în anarhie este posibilă în anumite condiții specificate anterior. În situațiile în care există posibilități de câștiguri comune, un număr mic de actori și interacțiuni repetate într-un orizont de timp pe termen lung, instituțiile internaționale pot dobândi o valoare crucială pentru
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]