2,199 matches
-
și gazetărie. A murit ca unul dintre protagoniștii boemi ai povestirilor sale melodramatice, sărac și uitat de toți. Primele nuvele și schițe ale lui T. nu depășesc nivelul unei proze foiletonistice. Subiectele sunt ori exotice, cu aventuri galante, ori simple anecdote amplificate. Despre veteranii Războiului pentru Independență imaginează mai multe povestiri cam afectate, artificiale. Mai apropiate de înclinația scriitorului sunt schițele cu grațioase chipuri de fete sărace, aflate la prima dragoste, sau cele despre boemi tineri și visători. Abia în Scene
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
A. Rosetti, București, 1903; Din viața regelui Carol, București, 1903; Eminescu intim, București, 1904; Limba literară și toate ortografiile în timp d-o sută de ani în România, București, 1905; B. P. Hasdeu, București, 1908; Alte schițe umoristice, București, 1909; Anecdote din viața lui Cuza Vodă, București, [1909]; Oameni mari ai României. Costachi Negri, București, 1909; Epigrame și proză umoristică, București, [1909]; Eugeniu Carada (1836-1910), București, 1910; Mobilizarea, București, 1913; Titi Coțofeanca și alte schițe, București, 1914; O nuntă, București, 1914
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
cu Sever Moschuna, în 1893 - Aventuriera de Émile Augier, cu Ana Ciupagea - Muma din popor de Ernest Legouvé). Versificând cu excesivă ușurință, Ț. adună în Poeme pentru copii (1897), Rime vesele (1900) și Versuri pentru copii istorioare romanțioase, moralizatoare, fabule, anecdote - o poezie minoră, deseori imitată sau prelucrată după autori străini. A tradus, de asemenea, mult, cu precădere din poezia italiană (Torquato Tasso, Alessandro Manzoni, Giosuè Carducci, Giovanni Pascoli, Ada Negri, volumul Poeți italieni moderni, apărut în 1907, adunând mai toate
ŢINCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290184_a_291513]
-
Cântecul * Meditația * Imnul * Satira * Pamfletul * Epigrama Poezii cu formă fixă: sonetul, rondelul, madrigalul, glosa, gazelul. II. Genul epic 1. Oral * în versuri: balada, legenda * în proză: legenda, basmul, snoav 2. Scris * În versuri: balada, poemul, epopeea, legenda, fabula * În proză: anecdota, schița, nuvela, romanul, reportajul, eseul, amintirea, memoriile, jurnalul etc. III. Genul dramatic 1. Oral (popular): vicleimul, irozii, jocurile cu măști și păpuși 2. Scris (cult): tragedia, comedia, drama, farsa, melodrama Alte genuri și specii: 1. Oratoric : discursul(academic, religios, ocazional
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
începe o altă serie de amintiri intitulată Bucureștiul (sic) de altădată. Plecând de la 1872, an în care am călcat întâia oară în București, voi da publicității atât impresiunile mele asupra marelui nostru oraș de atunci, cât și atâtea întâmplări, fizionomii, anecdote și evenimente pe care le-am cunoscut.“44 Toamna și iarna sunt, desigur, anotimpuri prielnice aducerilor-aminte, așa încât foiletoanele Bucureștilor de altădată au și început să apară în Adevărul, odată cu numărul din 27 noiembrie 1921, înregistrând, probabil - cu o existență nu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Să n-am parte de copii, să mor aici pe loc dacă spui o minciună! Eu am plătit 6 lei. 154 bucureștii de altădată 297. Începând din 1858 au apărut mai multe broșuri cuprinzând maximele lui Cilibi Moise, printre care: Anecdote și povețe din reflexiele lui Cilibi Moise vestitul din Țara Românească (1862); Gândurile a 40 de nopți ale lui Cilibi Moise vestitul din Țara Ro mânească (1867) etc. Autorul lor era însă analfabet. Aforismele lui au avut o circulație îndelungată
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
polițaiul... Uite pe mine cum m-a tuns!»“ (I.L. Caragiale, Opere, vol. III, ediție îngrijită de Paul Zarifopol, 1932, pp. 131-132). Aceeași scenă, foarte pe scurt, e istorisită și de D. Teleor, în broșura Din junețea lui C.A. Rosetti (Anecdote), București, 1903, care o situează însă în anul 1835. 318. C.A. Rosetti a fost aghiotant („aide de champ“) al domnitorului Alexandru Ghica (1834- 1842) la urcarea în scaun a acestuia și nu al lui Barbu Știrbei (care a domnit
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
responsabil („omul de paie al activei foi opoziționiste“ - precizează Șerban Cioculescu) de la al doilea număr și până la cel de al 139-lea (12/24 ianuarie 1876), fără a publica aici nimic sub semnătură sau pseudonim (i se atribuie doar câteva anecdote). Corector nu știm să fi fost la această gazetă, ci - după cum se știe cu certitudine - la altă publicație liberală, Uniunea democratică, apărută în Capitală un an mai târziu (la 2/14 noiembrie 1876). 14. Care a avut loc luni 7
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ceea ce ne lipsește astăzi. Nici unul dintre interpreții noștri de talent nu s au gândit să suprime această lipsă. La Union-Suisse făcea furori și o cântăreață franceză, anume Fanelly 30, care plăcea mult ministrului de Externe rus Gorciakof 31. Iată o anecdotă care circula pe atunci cu privire la această cântăreață și la fostul ministru de Finanțe Dimitrie Sturdza. addenda 419 Duiliu Zamfirescu și Vlahuță au colaborat intens la gazeta lui D.A. Laurian, lucrând chiar în redacția acesteia, un număr diferit de ani, până prin
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
gât și îl sărută. În aclamațiile unanime bietul Dimitrie Sturdza s-a făcut roșu ca un rac, a început să se zbată spre a-și libera genunchii, pe când prințul Gorciakof își ținea pântecele de râs, iar Kogălniceanu exulta. Dau această anecdotă așa cum circula pe atunci în toate cercurile. La Union-Suisse se refuzau în toate serile 3- 400 de persoane. Tot Bucureștiul alerga acolo. Scaunele erau ocupate până în stradă; bineînțeles, cei de la periferie nu mai vedeau nimic din ceea ce se petrecea pe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
împrejurării în care l-ai auzit, cuvîntul se ofilește în pagina de jurnal. Lîngă descriere e bună, dacă pică firesc, și un dialog. Deși cîndva, demult, mă închipuiam nuvelist și romancier, n-am știința improvizației epice. Știu totuși să decupez anecdote, să scot dintr-o „materie de șuetă” (vorba unui reputat eseist) idei morale, dominanta unei persoane și atmosfera unui timp. Împrejurările m-au instruit și m-au stimulat către atari exerciții. Dacă aș fi lucrat numai în învățămînt, aș fi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ascultat ori de cîte ori dădeau spectacole sur place, în redacție, și i-am citit fără afinitate, detașat, sceptic, iar acasă, cronicar autorizat doar de propria-mi conștiință, le-am consemnat imposturile în pagini care luau de la sine formă de anecdote. Surprinse pe viu și încadrate la locul potrivit, anecdotele te scutesc de explicații suplimentare. Cînd cele două operații reușesc pe deplin, sînt sugestive, reverberează. Desigur, nu conduc spre latura ideală a unei opere și nici, întotdeauna, spre esența personalității unui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în redacție, și i-am citit fără afinitate, detașat, sceptic, iar acasă, cronicar autorizat doar de propria-mi conștiință, le-am consemnat imposturile în pagini care luau de la sine formă de anecdote. Surprinse pe viu și încadrate la locul potrivit, anecdotele te scutesc de explicații suplimentare. Cînd cele două operații reușesc pe deplin, sînt sugestive, reverberează. Desigur, nu conduc spre latura ideală a unei opere și nici, întotdeauna, spre esența personalității unui autor, însă pot să sublinieze ceea ce alte procedee narative
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
acesta și-a luat în serios rolul, disociind între „slujbă” și „drujbă”, mi-a relatat mai multe scene menite să mă convingă de „vanitatea colegului nostru”. Una din ele, petrecută în casa doctorului C.D. Zeletin din București, merită reținută ca anecdotă, pentru aspectele „teatrale” pe care le conține. Cît în glumă, cît în serios, el, B., și Cârneci, care i-a însoțit, i-au cerut gazdei, un cunoscut medic și poet, să-i consulte. Fiecare era curios să știe cît de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
eseul autorului francez, se află în faza de „fabricație poetică”: „Cînd un om în viață domină întreaga sa epocă, el există, în fond, sub două maniere deodată. Există un Mussolini pe care noi îl cunoaștem din reportaje, din povestiri, din anecdote - însă fără a ști în ce măsură el coincide cu Mussolini al «realității». Acest Mussolini in natura este în Mussolini din literatură ceea ce bobul de grîu este în pîine: limbajul l-a cernut, muiat, modelat, copt; e o fabricație poetică. Și el
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sătenilor și chiar a țiganilor corturari. Într-un fel, e sezonul lor. În afară de pavilioanele balneare, spațiile cele mai frecventate sînt parcul și strada T. Vladimirescu. Ori de cîte ori trec pe acolo, mă amuză sonoritatea acesteia. Se vorbește ca în anecdotele lui Amza Pellea cu „E-te-te, bre, al dracului!”, „Unde fuseși, mă zăpăcitule?”, „Plecă, bă, Ursu înainte, tu de ce nu te duseși după el?” Reactivitatea olteanului se exprimă prin limbaj. Femeile vorbesc foarte decoltat, fără reticențe, cu dese referiri
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ce n-o divulgă. Mai există, la nivel macrosocial, „mîndria de a fi român”? Se simte, cu adevărat, românul „stăpîn în țara sa”, sigur de drepturile ce decurg din „stadiul actual al civilizației și culturii”? *Intelectualul și Puterea. Iată o anecdotă necunoscută majorității celor care se ocupă cu această temă: „într-o zi Apollodor vorbind cu Traian despre o lucrare a sa architectorală, Adrian care era de față își permise a o ponegri. Apollodor insultă pe Adrian în presința lui Traian
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să le măsor mai atent ca de obicei, înainte de a le da drumul. *În dreptul Policlinicii, l-am întîlnit pe Iulian Antonescu. Se plimba singur, curios față de cele din jur, ca printr-un oraș străin. Omul ăsta are mintea plină de anecdote istorice, potrivite pentru toate situațiile. Eu am început convorbirea, el a continuat-o. Cît ne-am întreținut, a improvizat zeci de analogii între situații actuale și situații din trecut, cu o ușurință stupefiantă: un du-te vino de la Alexandru cel
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
jignit. „Cum vine asta: exemplele nu-s în carte? Drept cine mă iei? Eu sînt tovarășu’ cutare?” și enervat a închis ședința. De la întîmplarea povestită au trecut peste cincisprezece ani și în mintea mea ea a prins o glazură de anecdotă. „Nu crezi că Vasile a glumit atunci?”, l-am întrebat azi, la întoarcerea spre casă, pe S.A., pentru a-mi risipi o anume îndoială. „Vasile nu glumește niciodată”, m-a asigurat el. *După concert, „nenea Jean” a ținut să facem
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
m-am folosit exclusiv de exemple împrumutate din istoria literaturilor: Poe, Verlaine, Bacovia, Esenin... În eventualitatea că voi mai fi nevoit să intervin, am să recurg la exemple din alte domenii, pe care deja mi le-am pregătit. Unul, veritabilă anecdotă, figurează într-o „Viață” a lui Abraham Lincoln, deci a unui mare om politic. Iată-l: Indignați de chefurile generalului Ulysses Grant (șeful nordiștilor, învingătorul de la Richmond Virginia), mai mulți puritani s-au prezentat la Casa Albă și i-au
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
al „vieții literare” cu luptele și farsele ei. În felul său bîlbîit dar simpatic, C.ș. a evocat, cu destul umor, vizite, călătorii, scriitori străini și români (Voznesenski, șolohov, Preda), oameni politici (Ion Iliescu, „un lord printre muncitori și țărani”). Anecdotele despre Marin Preda mi s-au părut cele mai reușite. Iată una de a cărei autenticitate e greu să te îndoiești. Aflînd că C.ș. și-a trecut soția în contractul de cumpărare a casei, „Moromete” ar fi făcut o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cum în clasa a V-a, la o lucrare despre cartof, el, fiu de orășean, n-a scris mare lucru și a luat un 3, iar actualul pictor, băiat de țăran, n-a scris nimic, ci doar l-a desenat! Anecdota a plăcut, astfel că, printre aplauze, cineva a strigat „Bravo!”. Mimînd modestia, E.V. a ținut să-mi precizeze că și-a compus cuvîntul „doar cu jumătate de oră înainte de a veni la expoziție”. „Lasă, ai nimerit-o bine - i-am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe rege în privința calității unor versuri, pe care criticul le considera proaste, iar suveranul le credea bune, acesta a recunoscut: „Are dreptate: aci el știe mai bine decît mine” (Il a raison; il s’y connaît mieux que moi). Din anecdota lui Voltaire rezultă și altceva: conducătorii sînt obligați să devină modești dacă au în față oameni cu autoritate. * În momentele de vervă, tatăl lui Gelu spune mai multe vorbe memorabile decît cutare scriitor. „Cînd ești singur - îmi declară, ca pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vocea de catifea groasă se constituie într-o „poză” pentru foarte mulți impresionantă. Eu l-am privit doar ca pe un maestru de ceremonii versat, cu abilități oratorice: știe să dea unor constatări banale un aer de profunzime, să folosească anecdota pentru a sublinia o judecată de valoare. De altminteri și cuvîntul la care am asistat l-a încheiat cam astfel: „Cînd se întîlnesc doi călugări japonezi, ei nu se întreabă, ca noi, «Ce mai faci?», ci «Cum stai?», adicătelea «Care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
m-am hotărît să mă comport normal. Am făcut gimnastică, m-am dus după apă. Acum ascult o „piesă” de Schubert interpretată de cvartetul „Voces” și privesc căderea abundentă a zăpezii. De ce n-aș spera? *Snovosul Victor Mitocaru alternează seria anecdotelor de la Pîngărăcior (satul său natal) cu cele despre Calimandric, al cărui imitator perfect este. Ultima despre acest „personaj” (multora simpatic, nu și mie) e următoarea. Venit cu întîrziere și băut bine la recepția dată de Comitetul Județean participanților la un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]